25 May 2019
Home / Impozite-Politica fiscală (page 2)

Impozite-Politica fiscală

Cum s-a reflectat în prețuri reducerea TVA din 2006 în Ungaria?

“De la 1 ianuarie 2006 TVA s-a redus de la 25% la 20%. Printre produsele afectate, cele alimentare și energia nereglementată au avut cea mai mare pondere, dar scăderea a afectat de asemenea numeroase servicii și produse din alte categorii… Este ușor să calculăm că un transfer imediat și complet al reducerii TVA în prețuri ar fi însemnat ieftinirea produselor cu 4% (120/125-1). Magazinele au redus prețurile bunurilor în cauză doar cu o pătrime din dimensiunea scăderii TVA… Prețul serviciilor, de exemplu, nu a scăzut deloc. Cea mai mare scădere s-a observat în ceea ce privește bunurile durabile, chiar dacă și în acest caz reducerea de preț a fost mai mică de 2%. Dintr-o perspectivă de marketing, dacă magazinele doresc să-și sporească cota de piață, atunci poate fi rentabil pentru ele să scadă prețurile înainte de reducerea TVA. De fapt, unele lanțuri de magazine, în special cele care vând electronice, …

Citeşte în continuare

Efectul anti-fraudei: execuția bugetară crește excedentul

E oficial, chiar dacă nu atât de mult cât a spus Victor Ponta la începutul lunii, excedentul bugetar a crescut și statul a încheiat primul trimestru cu un plus de 0,7% din PIB. Se remarcă în continuare creșterea fulminantă a încasărilor din TVA (+20,8%), dar și din impozitul pe salarii (+14,6%). Însă marea noutate este că, pentru prima dată în acest an, se constată creșterea încasărilor din contribuții sociale față de aceeași perioadă a anului trecut, în ciuda reducerii CAS: +0,5%; vă amintesc că pe primele două luni din an aveam un -4,5%. La partea de cheltuieli nu s-a întâmplat nimic spectaculos, deși probabil și acolo se ascund multe din secretele acestui excedent bugetar. Poate graficul lui Florin Cîțu să dezvăluie măcar unul dintre acestea… creșterea arieratelor.

Citeşte în continuare

De ce se scumpesc produsele în hipermarketuri înainte de scăderea TVA

Primul-ministru a amenințat în repetate rânduri că Miliția prețurilor a.k.a. Consiliul Concurenței va veghea la ieftinirea alimentelor după ce va fi implementată scăderea TVA: “O scădere atât de mare a TVA este imposibil să nu se vadă în preţ. Vom fi foarte atenţi după 1 iunie” Am explicat care sunt efectele scăderii TVA la alimente – în bună măsură scăderea prețurilor. Dar insistența cu care premierul vrea să vadă această ieftinire – și care demonstrează tocmai populismul și disperarea politică ce stau la baza luării acestei măsuri – merită un răspuns “în formă continuată”. Ideea de bază este că nivelul general al prețurilor nu depinde în mod direct de politica fiscală sau de impozite, ci de relația dintre cererea și oferta de bani. Hai să luăm un scenariu un pic mai tare decât cel amintit mai sus și să presupunem că TVA scade de tot (la zero) la toate produsele. Păi, cu …

Citeşte în continuare

Vreți o “isterie creativă”? Ce ziceți de desființarea impozitelor?

Referindu-se la premiul distribuit de loteria bonurilor fiscale, Moise Guran afirmă: “Nu zic, sunt bani și ăștia, dar cred că loteria trebuie cumva reorganizată. Cu premii de 250 de lei nu creezi o isterie creativă.” Total de acord. Vorba unui comentator, mai câștigat ieșeai dacă nu cereai bon și țepuiai statul. Soluția domnului Guran pentru declanșarea unei isterii creative? “Cred că statul trebuie să pună la bătaie o sumă ceva mai mare căci, altfel, pentru extragerea lunară sigur nu se vor mai înscrie foarte mulți. Să zicem 10 milioane pe lună în loc de 1 milion de lei și tot ar fi altceva.” Ba nu, cred că propunerea este tot modestă. În schimb, ce ziceți de asta: să desființăm complet bonurile fiscale și să lăsăm astfel integral societății banii pe care îi plătește statului? Este ca și cum statul ar premia cetățenii cu toți banii de care dispune. Ia să vedem, …

Citeşte în continuare

Ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a leului și prețul alimentelor după scăderea TVA?

Evolutia pretului painii

Acesta este întrebarea care interesează majoritatea românilor: ce vor face prețurile de la 1 iunie, când TVA la alimente va fi de 9%. Foarte foarte pe scurt, răspunsul este: nimic; nu se va întâmpla nimic. Dar hai să o luăm sistematic și să analizăm problema așa cum ar trebui să o facă un economist. Vă propun să începem cu prețul pâinii, la care TVA a fost redus la 1 septembrie 2013, tot la de 24% la 9%. Ce s-a întâmplat cu prețul pâinii? A scăzut proporțional cu reducerea TVA și a rămas la un nivel permanent mai jos decât prețurile celorlalte bunuri. Altfel spus, scăderea TVA la pâine s-a văzut la raft, furnizorii de pâine nu s-au folosit de prilej pentru a-și crește marja de profit. Observația este încurajatoare. Dacă reducerea TVA într-un caz “a funcționat” – în sensul că a dus la ieftinirea produsului – atunci înseamnă că reducerea …

Citeşte în continuare

O treime din reducerea TVA se poate acoperi din reducerea evaziunii

Consiliul fiscal spune că gradul de eficiență al taxării cu TVA este de 56%. Hai să zicem 60% ca să fie o cifră rotundă. Aceasta înseamnă că 40% din TVA nu se colectează. Tot Consiliul fiscal ne spune că industria alimentară se află pe primul loc în clasamentul domeniilor evazioniste, TVA necolectat (aferent cotei de 24%) ajungând la 10 mld. lei. Ar mai trebui să punem la socoteală și evaziunea din restaurante (ultima din poză), dar se pare că este destul de mică, propun să o lăsăm deoparte. Cu noul TVA de 9% + controalele ANAF este de așteptat ca gradul de conformare să crească spectaculos. Dacă pornim de la ipotezele (1) eficiența taxării în industria alimentară este identică cu eficiența taxării în general și (2) că în noile condiții aproape nimeni nu va mai risca să nu factureze corect, atunci statul ar trebui să colecteze din reducerea evaziunii 3,75 …

Citeşte în continuare

Scăderea TVA la alimente: și dacă drumul spre rai e pavat cu intenții proaste?

Discutăm despre cel mai mare șoc fiscal pozitiv administrat economiei din ultimul deceniu. Cifrele stau dovadă, și aici vă propun să lăsăm pe colțul mesei cifrele oficiale ale guvernului și să facem propriile calcule, folosind imbatabila regulă de trei simplă (!), urmând să mai aruncăm un ochi pe cifrele guvernului doar pentru a observa dacă între rezultatul nostru și cel oficial sunt diferențe notabile. Statul a colectat anul trecut din TVA 50,8 mld. lei. Să simplificăm și să pornim de la ipoteza că încasările din TVA rămân constante în 2015. Cât din TVA-ul adunat de guvern provine din achiziții de alimente? Cel mai potrivit indiciu de la care ne putem încumeta să plecăm în descoperirea unui răspuns este ponderea cheltuielilor cu alimentele în coșul de consum al populației: 37%. Proporțional, TVA de 24% aferent achizițiilor de alimente ar trebui să reprezinte 18,8 mld. lei. Acum cota scade la 9%, aceasta înseamnă …

Citeşte în continuare

Controalele ANAF și Codul fiscal duc la creșterea inegalității

Inegalitatea de avuție este mare în România, dar totuși statul nu ratează nici un moment pentru a o adânci și mai mult. Intensificarea combaterii evaziunii fiscale prin controlul bonurilor fiscale, aparent o politică nediscriminatorie, are ca rezultat înfundarea cu predilecție a micilor antreprenori. Motivul ține de asimetria situației în care se află marile afaceri în comparație cu cele mici. Pe de o parte, marile afaceri, în special corporațiile multinaționale, afacerile în franchiză, lanțurile de retail ș.a. sunt relativ mai bine echipate pentru a face față presiunii fiscale. Ele au însemnate economii de scară, decurgând din poziția dominantă pe piață, care le permit să-și fiscalizeze vânzările. Însăși poziția dominantă le oferă posibilitatea intrării în înțelegeri de tip cartel, ceea ce le permite să urce prețul până la nivelul maxim suportabil al clientului, exploatând astfel ceea ce se numește surplusul consumatorului. Mărimea și prestigiul le face clientela preferată a statului; astfel, își obțin …

Citeşte în continuare

Este la ofertă: 10 ani fără taxe!

Capitalismul e superb. În capitalism fiecare dintre noi este ținut să respecte nevoile și dorințele celorlalți, ba chiar să vină în întâmpinarea lor dacă vrea să facă un ban. Și pentru că antreprenorii sunt conectați la preferințele cumpărătorilor, piața îți livrează exact ce vrei: vrei pantofi? – îți dă pantofi; vrei mașini? – îți dă mașini. Ei bine, de ceva timp încoace comercianții s-au prins care este cea mai mare dorință a românilor. Una care chiar animă pe toată lumea, indiferent de statutul sau apartenența la un grup social. De la studenți până la pensionari, de instalatori până la contabili, toată lumea își dorește cu ardoare să scape de taxe. Sau să scadă taxele. Birurile sunt atât de mari în România încât această atitudine nici nu este de mirare. Iar dintre toate birurile impuse de baronii guvernamentali, cel mai urât – impozitul de care toată lumea s-a săturat până în …

Citeşte în continuare

7 motive pentru un impozit pe profit zero

Bugetul ar colecta mai puțin cu 12 miliarde de lei, dar o  parte din această sumă e compensată de impozitul pe dividende suplimentar încasat, de creșterea activității economice și de creșterea numărului de locuri de muncă. Mai mult, se poate elimina subvenționarea CAS-urilor pentru crearea de locuri de muncă, scutirea impozitului pe profit fiind mai eficientă. De asemenea, din combaterea evaziunii pe TVA se poate compensa substanțial din impozitul pe profit neîncasat. Iată șapte motive care justifică pe deplin neimpozitarea profitului: 1. De natură etică – dacă un întreprinzător pierde bani, statul îi dă 16% din pierdere? Nu, îi dă doar posibilitatea să-ți deducă pierderea din eventualele câștiguri viitoare. Dacă nu câștigă, marchează pierderea. 2. Eficiența utilizării banilor – un întreprinzător va investi mai bine banii săi decât statul. 3. Atragerea de investiții – e limpede că neimpozitarea profitului ar fi un bun motiv ca unii investitori să vină în …

Citeşte în continuare

Impozitarea: vă rugăm să ne-o tăiați / producem mai mult decât furați!

Campania anticorupție a DNA, un fel de lovitură Pinochet de catifea (fiindcă bandiții nu sunt trași în țeapă în Piața Victoriei, ci trimiși câțiva ani la închisoare, să se răcorească) are reverberații interesante în economie. Una din consecințele sale este că funcționarii publici au adoptat modelul generalului Stănculescu din timpul Revoluției și își cam pun mâna în ghips atunci când vine vorba să semneze cheltuieli, achiziții, investiții. Dat fiind că Securitatea urmărește pe toată lumea, iar Securitatea lucrează de vreun an împotriva corupției, nimeni nu mai dă în brânci să cheltuiască banul public. Și uite așa, din cauza durerii provocate de DNA + datorită binecunoscutelor decizii politice, deficitul bugetar a scăzut abrupt. Anul trecut, după primele 11 luni bugetul era echilibrat și ar fi rămas așa dacă, pe ultima sută de metri guvernul nu ar fi luat măsuri controversate de sporire a cheltuielilor, translatând niște obligații de plată din viitor …

Citeşte în continuare

Un exemplu de politică falimentară. Creșterea TVA după 4 ani

Creșterea TVA în toiul crizei economice a fost o măsură care a afectat puternic mediul de afaceri, cu efecte pe două planuri: accentuarea și întârzierea relansării economice, prin decapitalizarea companiilor exact în momentul în care penuria de capital reprezenta cea mai puternică barieră din calea investițiilor; creșterea evaziunii fiscale, așa cum a fost documentată în diverse publicații ale Consiliului fiscal. Pe baza informațiilor oferite la sfârșitul fiecărui an de Ministerul Finanțelor putem vedea cum creșterea cu un sfert a TVA la mijlocul anului 2010, de la 19 la 24% a reprezentat inițial un șoc pozitiv pentru bugetul de stat – aceasta fiind, practic, cealaltă față a pierderilor suferite de întreprinzători: ca pondere în PIB, încasările din TVA au urcat de la 6,8% în 2009 la 8,7% în 2011. Efectul acestui șoc a fost însă pe cât de masiv, pe atât de fulgerător și trecător: începând din 2012 “randamentul” TVA a …

Citeşte în continuare

De câte cheltuieli publice are nevoie România pentru a crește cu 5% pe an?

Cu toții vrem ca România să fie tigrul economic al Europei. Dacă este prea complicat să ne luptăm în teorii și explicații, atunci poate este mai ușor să privim la țările care chiar acum, în timp ce vorbim, înregistrează o creștere economică rapidă. Să vedem, oare ele se bazează pe expansiunea statului, pe un nivel ridicat al cheltuielilor publice? În țările în curs de dezvoltare (Emerging Markets) cheltuielile publice se situează în medie în acest an la 29%. Nu au depășit niciodată 30% din PIB. Vă amintesc că media de creștere a PIB în țările în dezvoltare este de 5,5% pe an, adică exact cât spune toată lumea că ar trebui să se întâmple și la noi. În cadrul acestui grup de țări, economiile asiatice au cheltuieli publice încă și mai mici, de doar 24,5% din PIB în acest an și – stranie coincidență! – cresc cel mai rapid, cu …

Citeşte în continuare

Avem nevoie de venituri bugetare mai mari ca să ne dezvoltăm? Nu

Un mit al politrucilor și clovnilor economici: este nevoie ca guvernul să colecteze mai mulți bani la buget, pentru a face investiții, altfel România nu se va dezvolta rapid. În perioada 1996-2005 România a înregistrat o rată medie de creștere de 2,2% pe an, în vreme ce media țărilor în dezvoltare a fost de 5,5%, adică de două ori și jumătate mai rapidă! Graficul de mai jos arată ritmul PIB din 2006 până în prezent și previziunile până în 2019: România este în continuare sub media țărilor în dezvoltare. Nu reușim să creștem rapid deși – ce să vezi? – statul adună la buget cu 6 puncte procentuale din PIB mai mulți bani decât media țărilor în curs de dezvoltare.   Există în lume țări ale căror guverne administrează mai puțini bani dar care se situează cam pe același palier de dezvoltare cu noi. Africa de sud, Mexic sau Thailanda …

Citeşte în continuare

Cumpărați titluri de stat! Investiția în risipă este scutită de taxe

“Interesul populatiei (persoanelor fizice) pentru titlurile de stat a crescut in ultimii ani, pe de o parte datorita facilitatilor fiscale in cazul achizitionarii si/sau tranzactionarii titlurilor de stat si pe de alta parte datorita schimbarilor de comportament investitional, acestea reprezentand o alternativa sigura de investitie, garantata de statul roman. In eforturile sale de a le face cat mai accesibile unui segment cat mai larg de investitori de retail, Ministerul Finantelor Publice a redus valoarea nominala a titlurilor de stat emise pe piata de la 10 000 lei la 5 000 incepand cu data de 1 octombrie 2013” (sursa) Pe înțelesul tuturor: dacă îți folosești economiile ca să împrumuți statul, atunci nu plătești impozitul de 16% pe câștigul din dobândă, așa cum se întâmplă dacă pui banii la bancă sau îți folosești capitalul pentru a-ți deschide o afacere. Ce face statul cu banii? Nimic eficient. Îi folosește pentru a întreține mai …

Citeşte în continuare