21 October 2017
Știri pe scurt
Home / Impozite-Politica fiscală

Impozite-Politica fiscală

Paradisurile fiscale încalcă suveranitatea altor țări? Nici vorbă!

Iată unul din cele mai nostime (dacă nu ar avea implicații dramatice) argumente împotriva paradisurilor fiscale. Pe scurt, ar fi vorba de faptul că paradisul fiscal încalcă suveranitatea altor state deoarece legislația sa este creată cu scopul de a servi cu precădere non-rezidenții. „O jurisdicție care păstrează secrete activitățile desfășurate sub egida sa este de fapt un spațiu care emite reglementări cu scopul primordial de a oferi beneficii celor care nu sunt rezidenți în respectiva zonă geografică; aceste prevederi subminează legislația și reglementările impuse de alte jurisdicții și, pe deasupra, creează în mod deliberat o umbrelă a secretului care face ca persoanele din afara jurisdicției care se folosesc de reglementările acesteia să nu poată fi identificate. Este clar atunci că acțiunile jurisdicțiilor secrete ne oferă justificarea morală de care avem nevoie pentru a întreprinde măsuri împotriva lor. Ele au ales să atace suveranitatea altor locuri pentru a-și promova propria bunăstare. …

Citeşte în continuare

“Paradisurile fiscale nu servesc nici un scop economic”?!

Așa zic cei 300 de economiști care pe 9 mai au semnat o scrisoare deschisă cerând guvernelor desființarea paradisurilor fiscale. Îmi este foarte clar că avem de-a face cu o instigare la agresiune împotriva unor state și jurisdicții independente, dar să nu ne încurcăm în detalii… planeta trebuie salvată călcând pe cadavre atunci când situația o impune, nu-i așa? Problema etică pe care o ridică acest protest rămâne să o analizăm altădată. Bănuiesc că problema economică vă interesează mai degrabă. Iată ce zic cei 300 de economiști: “Existența paradisurilor fiscale nu servește la sporirea avuției globale; ele nu îndeplinesc vreun rol economic util. Deși este adevărat că de pe urma acestor jurisdicții corporațiile multinaționale și unii indivizi bogați au de câștigat, acest beneficiu este obținut pe spinarea altora și deci duce la creșterea inegalității.” Argumentul este atât de prăfuit și de greșit… Vă amintiți când Keynes cerea eutanasia rentierului? Keynes, …

Citeşte în continuare

Paying taxes 2016: România regresează 3 poziții

România ocupă locul 55 în lume conform ultimului raport al Băncii Mondiale și PwC, față de locul 52 pe care se situa în raportul din 2015. Studiul se referă la date colectate până în anul 2014, deci reducerea CAS din toamna anului trecut este prinsă dar scăderea TVA încă nu. Este interesant că România regresează chiar și după reducerea CAS cu 5 p.p. și, așa cum arată graficul de mai jos, se situează sub media europeană. Acest lucru se explică prin faptul că, în general, povara fiscală în lume s-a redus de la un an la altul astfel încât, dacă România vrea să facă vreo brânză în materie de relaxare fiscală, atunci trebuie să opereze o diminuare/reformă substanțială în acest domeniu. Măsurile luate în 2015 și cele din noul Cod fiscal vor fi luate în considerare în anii următori, deci să fim optimiști. Să sperăm că scăderea fiscalității nu va …

Citeşte în continuare

Prostia fiscală păgubește națiunea: scurt calcul contrafactual

România înregistrează cel mai mare decalaj din Europa între TVA pe care ar trebui să o colecteze teoretic și TVA pe care o adună practic: 41% din TVA nu ajunge la buget (sursa). Această diferență, care se mai cheamă și evaziune, se înregistrează din două motive: povara fiscală mare, absurdă pentru o economie în dezvoltare, și corupția administrației publice. Nu este prima dată când spun că România are un sistem fiscal barbar, foarte împovărător și ineficient – ceea ce înseamnă că guvernului îi trebuie foarte multe taxe pentru a aduna ceva bani la buget, ceea ce înseamnă mai departe că (paradoxal!) relaxarea fiscală nu este doar binevenită, ci și relativ ușor de făcut prin prisma impactului bugetar. Fiindcă dacă oricum statul nu poate să colecteze taxele, atunci nu pierde mare brânză dacă le scade! Rețeta schimbării sistemului constă în ducerea a două politici, SIMULTAN: reducerea masivă a fiscalității și îmbunătățirea …

Citeşte în continuare

Scăderea taxelor va duce la o criză similară cu cea din 2009? Nici vorbă!

Sunt uimit de insistența cu care unii economiști critică reducerile de taxe din Codul fiscal afirmând că ele vor dezechilibra bugetul și vor împinge România în genul de criză din care abia am ieșit. Ultimul exemplu, Dan Pascariu în Contributors: Că reducerile de impozite ar putea diminua veniturile statului, mai ales pe termen scurt, aceasta este o temere întemeiată. Tocmai din acest motiv am cerut cu insistență – spre deosebire de criticii guvernului Ponta – ca cheltuielile publice să fie raționalizate. Dar ideea că reducerile de taxe, chiar și prin creșterea deficitului bugetar, ar supraîncălzi economia și, în cele din urmă, ar provoca o criză similară cu cea din 2009 este o cu totul altă mâncare de pește. Este o idee greșită. Este trist că acești economiști fie nu au înțeles cauzele crizei din 2009, fie ei trișează încercând să sperie publicul pentru a-și atinge țelul: blocarea relaxării fiscale. Așa …

Citeşte în continuare

Codul fiscal. Soluția de compromis între BNR, FMI și Guvern este…

de fapt ce am tot susținut pe blog în repetate rânduri: optimizarea reducerii de taxe astfel încât aceasta să stimuleze nemijlocit investițiile și crearea de locuri de muncă. Ce deranjează BNR și FMI în legătură cu Codul fiscal? 1. că reducerea de impozite va genera o diminuare prea abruptă a veniturilor bugetare. 2. că reducerea de impozite nu este bine țintită. Să nu fiți șocați, dar sunt de acord cu ambele observații! Am tot criticat BNR, dar nu fiindcă nu ar avea dreptate în avertizările privind deteriorarea situației bugetare, ci din pricina fariseismului manifestat și din cauza duhului cu care au fost formulată opoziția la adresa Codului fiscal. Exponenții BNR, ai Consiliului fiscal și ai industriei bancare au arătat că le pasă de fragilitatea finanțelor publice doar (1) atunci când vine vorba de scăderi de taxe și (2) fiindcă scopul lor keynesian mai mult sau mai puțin mărturisit este extinderea …

Citeşte în continuare

Politica fiscală nu poate fi pro-ciclică

Doar în paradigma keynesiană se întâmplă acest lucru. Keynesienii cred că ciclul economic este determinat de fluctuațiile “cererii agregate”, iar guvernul are o contribuție importantă la cererea agregată prin cheltuielile publice sau prin nivelul impozitelor. Astfel, dacă guvernul crește cheltuielile, cumpărând tancuri, construind autostrăzi sau mărind pensiile, atunci cererea agregată crește și astfel, spun keynesienii, PIB crește. Alternativ, dacă guvernul scade taxele, fără să reducă cheltuielile publice, atunci se stimulează consumul (sau investițiile), deci cererea agregată crește din nou, deci economia o va lua în sus. PIB = Consum + Investiții + Cheltuieli publice + Export net   Dar acest raționament conține o mare eroare. El confundă distribuția PIB, cu factorii determinanți ai PIB. Ecuația de mai sus arată repartiția PIB, cine cumpără (cheltuie) și (pe) ce bunuri anume din producția creată în societate: cât % se duce pe consumul cetățenilor, cât % se duce către investiții, cât redistribuie statul …

Citeşte în continuare

În loc de atâtea măsuri, nu mai bine desființam CAS?

Am pus una sub cealaltă măsurile luate de guvern în ultima perioadă și pe cele anunțate. Am folosit datele Consiliului fiscal referitoare la efectele de runda 1 (acolo unde este cazul), cu alte cuvinte m-am abținut să iau în considerare efectele pozitive asupra economiei și bugetului pe care o parte din aceste măsuri le imprimă. Am luat în calcul efectul brut, nu net – adică la creșterea salariilor bugetarilor am avut în vedere strict creșterea de cheltuială publică, fără să includ și creșterea de venituri bugetare care rezultă de aici și care compensează o parte din efectul bugetar. Am procedat așa tocmai pentru a pune corect în balanță cele două abordări alternative. Abordarea 1, asumată de guvern. Guvernul a implementat începând din toamna trecută și a anunțat o serie de măsuri bugetare al căror impact total este de 7,2% din PIB. De exemplu, scăderea TVA la alimente, care reduce anual …

Citeşte în continuare

Care este deficitul bugetar optim? Zero, în fiecare an!

În vremuri ca acestea se vede ridicolul pretenției “experților” care susțin că în politica finanțelor publice ar trebui să țintim „deficitul structural”. Și că acesta ar trebui să fie 1% din PIB (ca la… MTO) sau, de ce nu, zero. Oricine cunoaște economie politică (denumirea clasică a științei economice), știe că guvernul are reale probleme de comportament. Nimic nu este mai ușor pentru populiști – și orice guvern este mai mult sau mai puțin populist – decât să se înhame la respectarea a ceea ce ei știu din capul locului că este dificil de cuantificat și de respectat. Țintirea deficitului structural înseamnă că deficitul efectiv poate să fie oricât, în condițiile în care anul acesta experții ajung la concluzia că „deficitul ciclic” (adică cel determinat de cauze pur conjuncturale) este mai mare sau mai mic. Nimic nu este mai ușor pentru populiști decât să le spui că trebuie să asigure …

Citeşte în continuare

Se supraîncălzește economia din cauza reducerii taxelor? Nici vorbă!

După reacția de ieri a președintelui Iohannis, scăderea poverii fiscale prevăzută în Codul fiscal s-ar putea să fi devenit deja istorie. Opoziția la adresa noului Cod fiscal este generală – cu excepția guvernului, desigur. Bancherii, BNR, finanțatorii externi ai României și, iată, președintele,  s-au arătat îngrijorați că scăderea fiscalității (1) ar putea pune în pericol stabilitatea financiară a statului și (2) ar duce la supraîncălzirea economiei. 1. Ca să fim scrupuloși, nu scăderea fiscalității în sine periclitează finanțele publice, ci lipsa de corelare între veniturilor bugetare (obținute prin aplicarea birurilor) și cheltuielile publice. În ultima perioadă guvernul a anunțat/luat măsuri care într-adevăr, amenință să crească substanțial deficitul bugetar: pe de o parte, reducerea considerabilă a TVA, a impozitului pe dividende, eliminarea taxei pe capitalul imobiliar al companiilor (taxa pe stâlp) și a supra-accizei la carburanți și, pe de altă parte creșterea salariului minim, a alocațiilor pentru copii, a salariilor bugetarilor și …

Citeşte în continuare

La reducere, statul încasează mai multe impozite!

Deși în luna iunie peste o treime din produsele cumpărate de români au fost taxate cu TVA de 9% în loc de 24% și deși CAS a fost redus cu 5 p.p., recolta de taxe la buget merge peste așteptări și, mai cu seamă, peste producția de taxe înregistrată anul trecut. Din datele oferite de ANAF și ministerul finanțelor, situația încasărilor la buget pe primul semestru arată cam așa: Acesta este efectul creșterii economice și al terorii instituite de ANAF. Acum primești bon fiscal de la orice covrigărie sau șaormerie. Cum vă ziceam, dat fiind că industria alimentară este principalul evazionist al țării, scăderea TVA la alimente a fost, din acest punct de vedere, o măsură foarte oportună, deoarece a creat stimulentul potrivit pentru creșterea colectării. Câtă vreme guvernul folosește banii adunați pentru a reduce povara fiscală, lucrurile sunt în regulă. Chiar dacă scăderea CAS ar fi fost de preferat reducerii …

Citeşte în continuare

România cu 2 taxe

Ce ține în loc România? De ce nu cresc mai repede economia, producția și salariile reale? De ce nu prindem din urmă Germania? Principalul motiv economic este povara fiscal-birocratică. O țară nu se poate dezvolta dacă are de plătit biruri îngrozitoare. România este apăsată de poveri fiscale enorme, de neconceput cu un secol în urmă, atunci când țările occidentale (dezvoltate) au decolat economic. Faptul că povara fiscală este uriașă în România este demonstrată de eficiența foarte redusă a taxării. Este de notorietate, de exemplu, faptul că statul adună în vistierie mai puțin de jumătate din TVA pe care ar putea teoretic să o colecteze, dacă agenții economici și-ar contabiliza oficial toate vânzările și ar plăti acest impozit. Evaziunea fiscală din TVA s-a cifrat în anul 2013 la peste 12% din PIB (potrivit Consiliului fiscal și SRI) – o sumă uriașă care, dacă ar fi strânsă, ar asigura de pildă dublarea tuturor …

Citeşte în continuare

Balcerowicz are dreptate: scăderea TVA nu este o relaxare fiscală optimă

Leszek Balcerowicz este de părere că România trebuia să reducă mai degrabă taxele pe muncă decât TVA: Are dreptate. Da, scăderea TVA este benefică pentru economie, dar nu este cea mai benefică măsură de relaxare fiscală. Pentru a descoperi  unde trebuie țintită scăderea fiscalității astfel încât impactul asupra creșterii economice să fie maxim, trebuie să ne gândim care sunt factorii fundamentali care condiționează creșterea economică. Aceștia sunt acumularea de capital, investiția sănătoasă, activitatea antreprenorială, inovația. Este adevărat că orice scădere de impozite încurajează până la urmă acumularea de capital, dar este important de văzut dacă acest efect este atins direct sau pe ocolite, mai repede sau mai lent. Dacă vrem ca reducerea poverii fiscale să se traducă rapid în încurajarea inițiativei antreprenoriale – motorul capitalismului, atunci ar trebui să scădem acele impozite care taie cheful oamenilor de a face afaceri și investiții. Care sunt acelea? În primul rând, impozitul pe …

Citeşte în continuare

Creșterea alocației pentru copii = eliminarea accizei la carburanți, populiștilor!

Cine ar fi crezut… în loc ca opoziția liberală să concureze guvernul la scăderi de taxe, a venit cu surprinzătoarea propunere a creșterii asistenței sociale. Care asistență e un fel de drog pe termen scurt, fiindcă – nu uitați! – cea mai solidă formă de asistență socială este creșterea veniturilor reale ale populației, adică creșterea economică rapidă și sănătoasă. Asta este, în ultima vreme atât guvernul cât și opoziția au gafat grav: guvernul cu impozitarea bacșișului, punându-se în situația penibil-hilară a unui guvern de stânga care lovește fix în cei mai prost remunerați salariați din economie; iar opoziția “de dreapta” cu creșterea cheltuielilor publice. Care cheltuieli (impactul bugetar al creșterii alocației) aflăm că se cifrează la aproape 2 miliarde lei. De cum am auzit prima dată această cifră, mi s-a părut familiară. Acum mi-am dat și seama unde am mai auzit-o: la Ioana Petrescu, atunci când estima veniturile bugetare obținute …

Citeşte în continuare

Cum funcționa Moldova cu taxe letale la 1770

Că bine zice poetul arvunit de ANAF, “Toate acestea sunt posibile datorită taxelor pe care tu le plătești… Când tu îți achiți obligațiile fiscale corect, sunt bani pentru toate; ești un bun român!” După cum se vede, o mulțime de lucruri erau posibile datorită taxelor plătite de moldoveni la 1770: bunăoară era posibil să trimiți cadouri Hanului tătarilor și Marelui Vizir; sau să dai caftanuri la boieri; sau să sponsorizezi alegerea Domnului. Lucruri bune, numai unul și unul, se făceau din birurile puse pe cârca norodului. Cam atât pentru propaganda stăpânirii, care se crede mai șmecheră decât domnii feudali sau fanarioți. Birurile colectate de la talpa țării nu fac decât să umfle buzunarele elitei politice. Măcar mai devreme în istorie baronii și regii erau ceva mai onești; știau că doar dacă inspiră teamă pot forța oamenii de rând să cotizeze la visteria domnească. Guvernanții de astăzi sunt însă machiavelici: ei vor …

Citeşte în continuare