21 September 2020
Home / Economişti (page 5)

Economişti

Oamenii din guvern nu doresc decât să muncească (la strâns taxe)!

Observ că guvernul duce o campanie de PR mai ceva ca RMGC pentru a convinge populația că are ceva valoros de oferit României. Doi consilieri ai primului ministru, Ioana Petrescu și Cristian Socol au scris în ultimele săptămâni în Ziarul Financiar câteva articole cu o pronunțată tentă emoțională încercând să acrediteze ideea că statul este un producător de binefaceri care trebuie ajutat să își ducă la îndeplinire rolul de către cetățeni prin achitarea de către aceștia a tuturor obligațiilor fiscale. De exemplu, în ultimul său text Ioana Petrescu povestește experiența trăită cu o bătrână săracă, lăsând să se înțeleagă în încheiere că neplata impozitelor te descalifică – dacă nu din statutul de om atunci măcar din cel de cetățean. Zice Ioana Petrescu: O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii …

Citeşte în continuare

Va dispărea publicarea cu referenți anonimi?

Mulțumesc lui Vlad Tarko pentru pont. Vitec Tracz, un antreprenor cu notorietate în domeniul editorial susține că revistele științifice care recurg la evaluarea articolelor cu recenzori anonimi încetinesc progresul științific și induc stimulente perverse în procesul de evaluare: Peer review is sick and collapsing under its own weight… The biggest problem is the anonymity granted to reviewers, who are often competing fiercely for priority with authors they are reviewing. What would be their reason to do it quickly? Why would they not steal” ideas or data?… Anonymous review, is the primary reason why months pass between submission and publication of findings. Delayed publishing is criminal; it’s nonsensical. It’s an artifact from an irrational, almost religious belief in the peer-review system. Autorul și-a deschis o revistă online, F1000Research, care publică aproape imediat toate lucrările care îi sunt înaintate, după o analiză preliminară rapidă care nu durează mai mult de o săptămână. Abia …

Citeşte în continuare

Predicții despre SUA: Dan Bucșa (Unicredit) vs. Shostak (Mises Institute)

Dan Bucșa (Unicredit) a susținut o prezentare despre contextul și perspectivele economiei globale în general și ale României în particular. Printre altele a susținut că creșterea creditării scoate din criză SUA, ceea ce nu se întâmplă în zona euro, unde creditarea corporațiilor scade. Dar perspectivele sunt similare: Așteptăm o accelerare a creșterii în țările dezvoltate, și mă refer aici în principal la Statele Unite și zona euro.   Acest optimism nu este împărtășit de Frank Shostak, un economist al Școlii Austriece, care a postat recent o analiză susținând că ritmul de creștere al mase monetare din SUA se află în scădere, ceea ce va antrena scăderea ritmului de creștere a producției.   Shostak arată că producția din SUA este determinată de creșterea monetară (deci este o creștere strict inflaționistă, bazată pe credit), și orice încetinire a tiparniței riscă să arunce economia înapoi în recesiune: Given a decline in the yearly …

Citeşte în continuare

Rețete de sinucidere economică asistată

Ioana Petrescu, consilier al primului-ministru opinează că Nu putem avea un stat care să dea bunuri şi servicii publice de mare calitate fără să aibe o colectare foarte bună. Faţă de restul Europei, avem cheltuieli per PIB foarte mici şi asta pentru că în mare parte veniturile per PIB sunt foarte mici aici” (click mai jos pentru video) Probabil fiind plecată din țară doamna consilier nu a aflat că statul român nu furnizează “bunuri” publice ci “rele” publice. Problema cu statul nu este că strânge prea puțini bani la buget – eterna văicăreală a tuturor celor care sunt plătiți din bani publici (nu mă mir) – ci că vrea să adune prea mulți pentru dezastrele pe care le produce. De care bunuri publice să fie vorba? Vi se pare că statul român nu a avut suficienți bani de autostrăzi? România este țara cu cel mai mare cost de construcție al …

Citeşte în continuare

Ignoranța moare greu: Peter Schiff față în față cu “analiștii”

Peter Schiff se numără printre economiștii care au avertizat în legătură cu iminența crizei. Mai recent, Schiff a prognozat că banca centrală americană nu va diminua doza de lichiditate pe care o administrează unui sistem financiar aflat sub aceste perfuzii de ani de zile. Și ce să vezi? Lumea bună plătește bani grei ca să îi asculte pe “marii specialiști” care, dacă se mai păstrau bunele obiceiuri strămoșești, erau de mult la închisoarea datornicilor. În vreme ce unii economiști au anticipat și Marea Depresiune și Marea Recesiune (că așa se cheamă ultima criză) și au murit săraci, alții au făcut avere din vânzarea de gogoși. Lumea plătește de fapt pentru lipsa de educație. Că e mai simplu să te uiți la televizor decât să citești o carte. Doar că, ce să vezi, dacă nu citești, nu au cum să știi dacă merită să te uiți la televizor!

Citeşte în continuare

Cu Stalin am dus-o rău la început, dar pe urmă binișor

Întotdeauna m-am întrebat cum le vin ideile oamenilor deștepți. În special economiștilor. Mai ales economiștilor ruși. Și mă întreb din nou văzând ce se scrie în lucrarea WAS STALIN NECESSARY FOR RUSSIA’S ECONOMIC DEVELOPMENT? (p. 6) Stalin’s policies led to substantial short run costs (1928-1940) amounting to 24.1 percent of consumption. However, in the long run, the generation born in 1940 reaped the benefits of the reduction of frictions that yielded a 16.5 percent lifetime gain. Welfare of a representative, infinitely-lived consumer born in 1928 is 1 percent lower under Stalin’s policies than in an economy with Tsarist wedges. … Under a variety of alternative assumptions, we find big short run costs and moderate long run gains from Stalin’s economic policies. Deci ne-am întors de unde am plecat. După ce în anii ’60 economiștii (americani) erau îngrijorați că “acuși-acuși ne prinde din urmă URSS-ul”, uitându-se la PIB dar nu și la milioanele de vieți curmate, în prezent …

Citeşte în continuare

Encore une fois: Eichengreen despre crizele europene din 1927- vs. 2008-

O comparație utilă între criza actuală și sfârșitul boom-ului interbelic în Europa. Autorii studiului arată că magnitudinea influxurilor de capital (credit, mai precis) și a ieșirilor ulterioare este destul de similară în cele două perioade istorice. În acest context, este util să ne amintim că Marea Depresiune a fost anticipată de cel mai mare economist al vremurilor, Ludwig von Mises. Iar faptul că criza actuală nu a fost prevăzută de nici unul dintre economiștii cu poziții înalte în cele mai mari universități arată doar starea jalnică în care a ajuns știința și educația economică. În anii ’20, Mises nu avea la îndemână bogata istorie statistică pe care o are Eichengreen , nu avea o “Mare Depresiune” în bibliotecă de la care să învețe. Avea în schimb ceva ce foarte rar astăzi: o teorie corectă: During the 1920s, Mises and Hayek established the Austrian Institute of Economic Research, which monitored and …

Citeşte în continuare

Am învățat ceva din criză? Știu și eu…

Valentin Lazea aduce în discuție o lucrare recentă a lui Claudio Borio de la BIS făcând un rezumat al ideilor pe care economiștii mainstream le-au desprins din experiența recentă. Lucrarea lui Borio nu mă surprinde, autorul fiind unul dintre economiștii favorabili unei interpretări austriece a crizelor. De altfel Borio a crescut în “vizibilitate” în ultimul deceniu, datorită faptului că a preluat una din cele mai bune idei din macroeconomie, aceea că crizele economice boom-bust sunt generate de expansiunea creditului, din coșul de gunoi în care o aruncase stupid keynesism-monetarismul care a făcut legea în știința economică după WW II. Articolul domnului Lazea mi-a ridicat însă un semn de întrebare. La un moment dat autorul spune: Toate şcolile de gândire economică (austriacă sau libertariană, keynesistă, monetaristă) sunt de acord că sectorul privat are tendinţa de a exagera, atât în perioadele de avânt („exuberanţa iraţională”), cât şi în perioadele de recesiune („pesimismul …

Citeşte în continuare

A murit Ronald Coase

În vârstă de aproape 103 ani, încă în putere intelectuală (lucra la un material despre China). Anul trecut a dat un interviu interesant, pe care l-am menționat pe blog care, printre altele, conținea și această frază: Știința economia a devenit o unealtă convenabilă cu ajutorul căruia statul conduce economia, în loc să fie un instrument de informare și conștientizare în legătură cu modul în care funcționează aceasta. Laureat al premiului Nobel, Coase s-a remarcat prin discutarea costurilor de tranzacție și a modalităților prin care acestea pot fi minimizate (de exemplu prin instituirea sau specificarea clară a drepturilor de proprietate) pentru a spori eficiența alocării resurselor. Aici găsiți o abordare critică, din partea eruditei și regretatei Diana Costea.  

Citeşte în continuare

Irving Fisher, în octombrie 1929: “Nu vă speriați, economia e fundamental sănătoasă”

Aşa ceva e prea bun ca să te mulțumești să dai like sau share pe Facebook. Așa ceva e antologic și merită păstrat în biblioteca virtuală a fiecărui economist. Ce avem noi aici? Irving Fisher, contemporan cu Keynes, probabil cel mai celebru economist american, cu influență colosală în politica economică de la începutului secolului XX și asupra gândirii economice care a urmat. Vizionare plăcută, mai ales că e doar 1 minut și jumătate!

Citeşte în continuare

Câtă nevoie ai de matematică în economie? Brian Caplan vs. Paul Krugman

Unii cred că aparatul matematic oferă distincție argumentului economic, ba mai mult de atât, fără să pui niște ecuații acolo nu ești serios. Te ocupi cu “sofisme”. Realitatea contrazice însă această optică: Show a typical economist a theory article, and watch how he “reads” it: He reads the abstract and introduction, flips the theory pages, then reads the conclusion. Cam atât despre seriozitate. Cine mai are îndoieli despre faptul că toți economiștii neoclasici își concep modelele econometrice abia dupa ce și-au formulat deja concluziile la care vor să ajungă, e invitat să mai citească. Pentru mine a fost o surpriză plăcută să descopăr că Brian Caplan minimează rolul matematicii în economie. Și o face punând sare și piper, de pildă atunci când îi explică lui Paul Krugman de ce unii oameni au de fapt nevoie să vadă aparatul matematic pentru a înțelege despre ce este vorba într-o ecuație, pardon, idee …

Citeşte în continuare

“Atacul” din 2008 asupra leului – să scriem finalul

În mod oarecum suprinzător marea dezbatere economică purtată zilele acestea nu se referă la vreo problemă curentă a României ci (aveţi dreptul la 3 încercări) la turbulenţele monetar-valutare din octombrie 2008, când leul era cât pe ce să se deprecieze dar creşterea dobânzilor până la 1000% a prevenit acest lucru. Dezbaterea, care nu are drept scop principal apărarea unor idei/principii ci stabilirea actorilor responsabili pentru acest episod financiar pare interminabilă. Pe de o parte Lucian Isar (care a scris din nou), Florin Cîţu şi Mişu Negriţoiu susţin că acest moment de instabilitate s-a datorat politicii BNR. De cealaltă parte Lucian Croitoru susţine (iar) că BNR nu a făcut decât să riposteze în faţa unui atac speculativ. Alţi bancheri şi oameni de presă au intrat în horă cu poziţii pro şi contra. Aş vrea să torn apă peste focul acestei dispute (cu o puternică notă personală). Aşadar: 1. Întrebarea “a fost …

Citeşte în continuare

Jeffrey Lacker faţă cu reacţiunea

Din bâlbâială în bâlbâială către justificarea finală. E vorba de justificarea oferită activităţii bancare cu rezerve fracţionare. În clipul de mai jos îl avem pe onorabilul Jeffrey Lacker, şeful Federal Reserve Bank of Richmond, care este pus să răspundă la următoarea întrebare, minutul 26:30 (traducerea mea): Nevoia de a avea ajutorul guvernului, într-o formă sau alta, nu este o consecinţă logică a funcţionării sistemului bancar cu rezerve fracţionare? Răspuns: No, I don’t think so. I think that — I think we can — I don’t think a government needs to provide it. I think private insurance arrangements could work in general. This is sort of a — you know, just a theoretical level. I think that deposit insurance in the United States arose because of the — you know, the desire to protect some creditors. So it’s — in essence, you should think of, you know, government backstops as distributional …

Citeşte în continuare

Băieţi deştepţi, sărmanii bancheri şi controlorii lor luminaţi

Astăzi s-au scris două articole pe care trebuie neapărat să le citiţi. Ambele despre activitatea bancară. Primul dintre ele este scris de Lucian Isar care, după o carieră fulgurantă şi oarecum nefericită în guvern şi management în companiile publice revine la îndeletnicirea pe care noi i-o apreciem cel mai tare, aceea de blogger. Astăzi Lucian, profitând de sfârşitul penibil al anchetei demarate de Consiliul Concurenţei în legătură cu suspectul atac speculativ concertat împotriva leului din anul 2008, face o trecere în revistă a evenimentelor, pigmentată pe ici pe colo cu amănunte picante: Nevoia conducatorului BNR de a inventa o poveste cu impact media si sa abata atentia de la adevaratii vinovati a aparut ca urmare a gestionarii defectuoase a lichiditatii in piata interbancara. Practic desi a fost avertizat public cu o saptamana inainte intr-o emisiune televizata ca, daca scoate lichiditatea din piata, dobanzile ajung la 1000% si se blocheaza canalul …

Citeşte în continuare