22 September 2020
Home / Economişti (page 4)

Economişti

Jeffrey Sachs: economia nu are nevoie de stimularea consumului, ci de investiții

Unul dintre cei mai cunoscuți economiști contemporani, Jeffrey Sachs (Columbia University) ia poziție împotriva duetului Summers-Krugman și a ideii acestora că economia are nevoie de o rată negativă a dobânzii și de mai multă inflație pentru a crește. Am criticat această opinie în Goana după dobândă negativă în epoca raționalității descrescânde. Acum este amuzant să văd că cei doi economiști sunt contrați de un confrate de stânga, care a devenit celebru prin politicile intervenționiste și asistențiale pe care le-a promovat în lumea a treia. Doar că nici măcar Jeffrey Sachs nu mai rabdă ideile năstrușnice ale lui Krugman și Summers și îi arde la temelie: Este foarte frustrant să-l văd pe Paul Krugman cum scrie din nou despre stagnarea economică în care ne aflăm, examinând problema atât de superficial încât politicile sale preferate de stimulare nu vor rezolva nimic. Bineînțeles, este și mai rău să aud același lucru de la …

Citeşte în continuare

Deflația se tratează cu… știință economică

Liviu Voinea a declarat că creșterea accizei la benzină are rolul de a preveni intrarea României în deflație: ‘Această măsură are rolul de a evita deflaţia, care este mult mai periculoasă decât inflaţia. Toată Europa are problema asta, până şi Germania se confruntă cu deflaţia. Japoniei i-au luat 20 de ani să iasă din deflaţie. Inflaţia duce la creştere economică, deflaţia la şomaj şi recesiune, nu am auzit de deflaţie care să fi dus la creştere economică Aseară la Realitatea TV Liviu Voinea nu a dorit “să intre în polemică”, adică să răspundă criticilor pe care le-am înaintat. Probabil va avea ocazia să explice națiunii cum funcționează impozitele ca armă contra deflației fără să intre în dezbatere pe acest subiect. Probabil dezbaterea și discuția critică, precum obezitatea, dăunează grav sănătății. Așa stând lucrurile m-am gândit să ofer aici motivele pentru care am fost surprins de poziția exprimată ieri de ministrul …

Citeşte în continuare

Ciocu’ mic! Keynesienii sunt la putere acum

Știrea vine de aici. Doi economiști importanți au fost concediați de către banca centrală a SUA, sucursala Minneapolis (Federal Reserve Bank of Minneapolis). Unul dintre ei, Patrick Kehoe, era cel mai prestigios cercetător al băncii, lucrând în sistem încă din 1997. Celălalt economist pus pe liber este o ea, Ellen McGrattan – al treilea cercetător ca importanță din bancă. Motivul? Președintele băncii, Narayana Kocherlakota (numit în 2009), este un keynesian înflăcărat, care susține că bula imobiliară din anii 2001-2006 nu a fost cauzată de Fed, că rata dobânzii trebuie să fie negativă și că Fed trebuie să continue să tipărească bani până când rata șomajului scade la 5,5%. Adică este mai inflaționist decât Bernanke! În schimb, Kehoe și Grattan au publicat lucrări în care susțin că politica Fed este inutilă și că nu va face decât să inducă presiuni inflaționiste. Eliminarea celor doi arată că bătălia ideologică din interiorul Fed …

Citeşte în continuare

Radu Nechita, despre pensii

Radu este unul din cei mai buni speakeri economici din Romania. De câteva ori, văzându-l în diverse conferințe, mi s-a părut fabulos! Răpiți-vă 10 minute și priviți-l în această înregistrare pentru a vă convinge că există în țară profesori de economie care se pricep să explice pe înțelesul oricui.   [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Exuberanță irațională: îndatorați-vă cât mai mult, să nu v-o ia alții înainte!

În caz că lumea mai avea nevoie de o nouă doză de exuberanță irațională, Tomas Spurny, director executiv BCR, a emis cugetarea zilei: „Dacă aş fi politician în România aş spune public: trebuie să îndatorăm ţara la 60% din PIB cât mai repede posibil, asumându-ne să construim şi să oferim x mii kilometri de autostradă, să punem apă şi canalizare în ţară (…) dar cineva trebuie să spună deschis că această politică de austeritate nu va mai continua”… Datoria României costă cât cea a Italiei în prezent, este incredibil, dar este o realizare importantă. Trebuie să împrumutăm bani, pentru că acum banii sunt disponibili şi întrebarea este cât vor mai fi ei disponibili, având în vedere starea lucrurilor în Europa şi la nivel internaţional. Guvernul trebuie să aibă un singur obiectiv, să construiască infrastructură indiferent de cost, cât mai repede posibil, pentru că aşa concurezi cu celelalte ţări” Genial. Nu pentru ideea …

Citeşte în continuare

Ce notă merită politica economică? O comparație între Marea Depresiune și criza actuală

Ni se spune că Europa a ieșit din criză. Desigur, toate crizele se sfârșesc la un moment dat, dar contează cum se sfârșesc. O comparație între Marea Recesiune și Marea Depresiune ne arată că performanța Europei nu este cu nimic mai bună acum decât în trecut, ba chiar are toate șansele să pice testul istoriei. Paul Krugman a readus în atenție problema cu graficul de mai jos, care arată comparativ evoluția producției industriale în Europa în timpul Marii Depresiuni din anii 30, respectiv din 2008 încoace. După cum se observă, la începutul crizei actuale, producția industrială a scăzut considerabil și mai rapid decât în timpul Marii Depresiuni, după care și-a revenit parțial și a urmat un trend de stagnare. La 5 ani de la începutul crizei, producția industrială a zonei euro reprezintă mai puțin de 90% din nivelul înregistrat anterior. Cum au stat lucrurile în Marea Depresiune? Aproximativ la fel. …

Citeşte în continuare

De data asta e mai mare: o nouă criză ne paște de la Vest

Epidemia de euforie care a cuprins piețele financiare, ilustrată recent de IPO-ul Twitter la americani dar și de Romgaz la noi, reprezintă un avertisment. Atunci când investitorii dau buluc să cumpere acțiuni la companii al căror viitor este incert sau ale căror profituri sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire, atunci când investitorii calculați sunt scoși de pe piață de maniacii al căror unic ghid de alegere a investiției optime este… you either believe it or you don’t, este clar că trebuie să fii cu ochii în patru. Privirea trebuie ațintită asupra economiei americane, deși nici alte părți ale globului (de exemplu, China) nu trebuie scăpate din vedere. Aparent, economia SUA și-a reluat creșterea susținută, rata șomajului scade, iar perspectivele sunt roz. Așa cum se știe însă, statistica este precum bikini: ascunde esențialul. Creșterea economică poate fi sănătoasă sau nesustenabilă. Dacă știi să faci diferența dintre una și alta se cheamă …

Citeşte în continuare

Teoria externalităților nu justifică intervenția statului pentru furnizarea apărării naționale

Un text clasic al lui Walter Block, tradus acum în română. Mereu m-a distrat să observ cum partizanii intervenției statului în diverse domenii își dau cu stângul în dreptul și se contrazic din două în două propoziții atunci când se folosesc de teoria externalităților. Această teorie spune că apărarea națională nu poate fi furnizată (asigurată) în regim privat, deoarece prezintă externalități pozitive care fac ca mulți oameni să beneficieze de ea fără să plătească. Cu alte cuvinte, să trișeze (free riding) – obicei consacrat de excelenta formulă “La plăcinte înainte, la război înapoi!”. Acest argument este perfid, câtă vreme oamenii nu sunt liberi să aleagă. Ce ușor este pentru apologeții statului să vină și să ne dea lecții, când în același timp ei ne interzic mijloacele de a ne asigura securitatea. Pe de o parte interzic dreptul de port-armă, pe de altă parte vin și ne spun că suntem fără …

Citeşte în continuare

Sunt economiștii mai egoiști decât restul lumii?

Economiștii pun mare accent pe importanța cooperării sociale implicite, pe faptul că piața servește nevoile publicului deoarece întreprinzătorii răspund motivului profitului. Concurența pentru obținerea profitului este considerată motorul economiei de piață. Unii au studiat dacă economiștii sunt interesați de profit mai mult decât ceilalți oameni. Rezultatul? În SUA profesorii de economie donează mai puțini bani organzațiilor caritabile decât profesorii din alte discipline; Studenții la economie (din Germania) sunt mai dispuși decât alți colegi să facă reclamă unui produs contra cost; Cei care studiază economia sunt mai dispuși să considere egoismul și zgârcenia OK din punct de vedere moral. Cred mai degrabă că aceste rezultate se datorează asimilării noțiunii dubioase de homo oeconomicus. Nu învățarea economiei ne face mai egoiști, ci învățarea unor stereotipuri aparținând teoriei mainstream. Mi-e greu să cred că studenții la economie învață să fie mai egoiști sau că facultățile de economie atrag cei mai egoiști studenți, în …

Citeşte în continuare

Devin economiștii mai liberali pe măsură ce înaintează în carieră?

Daniel Klein de la Econ Journal Watch și compania au realizat un senzațional studiu despre orientarea ideologică a celor 71 de economiști care au câștigat premiul Nobel până în anul 2012, încercând să surprindă eventuala migrație a acestora de la stânga la dreapta sau invers. Aveți mai jos cele două situații. Concluzia care se profilează, vag ce-i drept, este că pe măsură ce oamenii îmbătrânesc devin mai înțelepți și ajung să aprecieze mai mult libertatea și mai puțin ingineria socială. Lucrarea este foarte interesantă din câte am observat și abia aștept să citesc profilul ideologic al tuturor personajelor.     [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Despre politica bugetară în România: se guvernează rău din ce în ce mai bine!

Pe când îmi odihneam eu stiloul mândru că tocmai dădusem o replică lui Cristian Socol, ce să vezi? Aflu că opinentul meu tocmai a publicat un nou articol, pe Contributors. La fel s-a întâmplat și în urmă cu o săptămână, abia terminasem de scris Oamenii din guvern nu doresc decât să muncească (la strâns taxe)!, că Cristian Socol a publicat o nouă bucată în ZF. He-he, dar Cristian chiar scrie repede, ceea ce este cam neobișnuit printre economiștii români, deci merită consemnat. Acum, nu știu pe ce baze merge atât de bine producția lui de articole, că a mea merge doar pe plăcerea scrisului, dar țin să asigur audiența că ori de câte ori voi avea ceva de comentat o voi face cu cel puțin aceeași viteză. Doar sursa mea de inspirație era un maestru al scrisului! Așadar, Cristian Socol a scris ieri că rata de creștere a datorie publice …

Citeşte în continuare

Evazionistul – un dușman și trădător, față de țară și popor!

Cristian Socol le răspunde celor care l-au criticat (pe el și pe Ioana Petrescu) pentru că îndeamnă insistent publicul să își achite obligațiile fiscale. O face furnizând încă un motiv de condamnare a evaziunii – externalitățile negative pe care cei care nu plătesc impozite le impun societății: „Suntem parteneri corecti cu contribuabilii corecti. Oricum, se observă în ultima perioadă o recrudescenţă majoră a celor afectaţi de pierdere de rentă din afacerile cu insolvenţa, optimizare fiscală, afaceri cu statul s.a. Este un semn bun. Vom continua să luptăm pentru ca toţi contribuabilii să-şi plătească impozitele şi taxele. Vom continua să luptăm pentru ca firmele corecte din România să nu mai fie sufocate de presiunea fiscală creată de cei care nu-şi plătesc impozitele si taxele (sublinierea mea). Din reducerea risipei in cheltuielile publice (inclusiv în investiţiile publice), imbunătăţirea colectarii şi reducerea evaziunii vom asigura si sustenabilitate pentru cheltuielile bugetare rigide si spatiul …

Citeşte în continuare

Premiul Nobel la economie și elefantul cu ochi roșii

Eugene Fama a câștigat premiul Nobel pentru economie. Fama a devenit celebru pentru ipoteza pieței eficiente, potrivit căreia prețurile se ajustează foarte rapid la informațiile noi și, în consecință, nici un investitor nu o poate bate piața. Ipoteza pieței eficiente este o derivație a teoriei anticipărilor raționale, care spune că oamenii nu fac predicții sistematic eronate.  Problema cu aceste teorii este că ele exclud genul de fenomene care au condus la criza pe care o traversăm acum. Dacă investitorii sunt atât de buni, atunci cum de s-au repezit cu toții să cumpere active al căror preț ulterior s-a prăbușit? Dacă piața reflectă instantaneu toate informațiile, atunci cum pot cotațiile să devieze atât de mult de la prețul de echilibru?  Păi… în opinia lui Fama, nu pot. Boom-ul (sau bula speculativă) nici nu există. Probabil nici criza nu există. Totul este în imaginația noastră. Economia a fost în echilibru tot timpul, …

Citeşte în continuare

Testosteronul și diferența de salarizare dintre sexe

Dacă mai credea cineva că economiștii nu au imaginație… Anne C. Gielen, Jessica Holmes și Caitlin Myers și-au propus să afle dacă diferența de salarizare dintre bărbați și femei este determinată genetic… sau dacă testosteronul creează inegalitate socială. Cum au procedat? Au cercetat dacă gemenii de sexe diferite performează altfel decât gemenii de același sex. Ideea de bază este aceea că expunerea la un nivel ridicat de testosteron – cauzată de prezența unui frate geamăn băiat – ar trebui să le facă pe aceste femei să câștige mai mulți bani decât femeile care fac parte dintr-un cuplu de gemeni de același sex. Rezultatul? Negativ. Și dă cu rest. Fiindcă au au descoperit că femeile care au un frate geamăn au sfârșesc prin a avea salarii mai mici decât cele care au o soră geamănă. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Ce fac băncile naționale? O poză care spune tot

Dacă vrei să afli care este rolul băncilor centrale, atunci ai două alternative. The hard way, poți să deschizi un manual de economie și să citești despre prevenirea crizelor bancare prin acordarea de împrumuturi de urgență băncilor, supravegherea sistemului bancar, emiterea de norme prudențiale ș.a. Sau the easy way, poți să privești imaginea de mai jos – una din ilustrațiile din viitoarea ediție a manualului de economie scris de Greg Mankiw (Harvard), probabil cel mai cel mai cunoscut manual pentru studenți din lume. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare