17 February 2020
Home / Economişti (page 3)

Economişti

Vinovatul pentru polarizarea socială? Sistemul financiar modern

Mă reîntorc la Piketty și la cartea lui despre cum acumularea de capital duce la sporirea diferențelor de avuție în societate. Câțiva autori francezi au produs un studiu care arată o dată în plus cât de greșită este analiza lui Piketty. Acesta măsoară evoluția capitalului prin prețurile de piață, dar noi știm că valoarea de piață a proprietăților imobiliare, de exemplu, a fost sporită artificial prin expansiunea creditului din ultimele decenii. Dar asta nu înseamnă că proprietarii de locuințe au devenit automat mai bogați, trebuie să vedem cât câștigă ei din chirii. La limită, dacă nu câștigi din chirie înseamnă că de fapt casa nu este un bun de capital, ci un bun de consum. Ei bine, studiul de care vorbesc a confirmat ceea ce bunul simț ne spunea deja, anume că dacă ținem cont de randamentul capitalului, acesta nu a crescut aproape deloc, ba în unele țări chiar a …

Citeşte în continuare

“Capitalul” lui Piketty, idioții utili și politica distrugerii

Cartea lui Thomas Piketty, „Capital in the Twenty-First Century” a ajuns un hit: mass media progresistă o aplaudă, analiștii o discută pe forumuri și în conferințe, unii considerând-o chiar cea mai importantă carte a secolului XXI. O carte pe care politicienii socialiști de pretutindeni o așteptau de multă vreme. Pare să fi sosit în sfârșit momentul mult așteptat de unul din profesorii mei din facultate, acela în care un nou Keynes a apărut și ne va trece de mânuță strada problemelor economice. Cu riscul de a îndepărta din start pe unii dintre cei care s-au apucat să citească acest articol, voi puncta concluzia: cartea lui Piketty este un exercițiu vulgar, a cărui calitate academică este invers proporțională cu celebritatea pe care a dobândit-o pe Amazon, care însă poate marca o etapă serioasă în elaborarea fundamentelor intelectuale pentru politicile confiscatorii care vor urma. Lucrarea a fost efectiv demolată de economiști relevanți …

Citeşte în continuare

Gary Becker a murit. Cum vedea el reforma fiscală?

Laureatul premiului Nobel Gary Becker a plecat dintre noi. A mai dispărut unul din cei mai importanți exponenții Școlii de la Chicago. Îl citeam câteodată pe blogul pe care îl scria împreună cu Richard Posner. Pe vremuri îl citeam pentru analiza capitalului uman. Apoi, în perioada în care lucram la teza de doctorat, mi s-au părut interesante ideile sale în legătură cu free-banking-ul. Ultima dată am apreciat propunerea sa de reformă fiscală. Zice Becker: Din punct de vedere al eficienței economice, reforma fiscală ideală ar înlocui toate taxele pe venit cu o taxă unică pe consum, de genul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Spre deosebire de impozitele pe venit, impozitarea consumului are avantajul că evită dubla taxare a economisirii. Sistemul nostru fiscal actual stabilește o dată un impozit pe venit după care vine a doua oară cu un impozit pe câștigul obținut din partea din venit care a fost economisită. De …

Citeşte în continuare

După Piketty ar fi trebuit să fim cu toții triliardari

Profesorul francez Thomas Piketty susține în ultima sa carte că randamentul capitalului depășește, istoric vorbind, rata creșterii economice și din acest motiv proprietarii capitalului se îmbogățesc mai rapid decât forța de muncă. Piketty vine și cu o cifră, spunând că randamentul capitalului s-a cifrat în general în jurul a 4,5% anual, cu excepția perioadei marilor războaie mondiale când politicile confiscatorii i-au sărăcit nu doar pe proletari dar și pe bogați. Din păcate Piketty vorbește despre capital fără să înțeleagă ce este acesta – tipic pentru un socialist. De fapt, capitalul nu are nici un randament, el nu produce nimic; antreprenorii sunt cei care, investind judicios capitalul, obțin profit (alții suferă pierderi). Asupra acestui subiect voi reveni în zilele următoare. Până atunci vreau însă să vă atrag atenția supra unei consecințe care decurge din această ignoranță. Cifra pe care Piketty o atribuie așa-zisului “randament al capitalului” este de natură să stârnească …

Citeşte în continuare

Reminder – Conferința lui Gene Epstein din această seară

Gene este o persoană jovială și relaxată. Ieri am socializat, am stat de vorbă despre Murray Rothbard, despre Milton Friedman, personalități pe care le-a cunoscut în diverse ipostaze (ca student, ca jurnalist etc.). În această seară vă așteptăm la conferință, iar dacă aveți timp să ajungeți mai devreme (la ora 17) veți asista și la un mic vernisaj de pictură japoneză.

Citeşte în continuare

Învățăturile lui Adam Smith către ministrul risipitor Dan Șova

“Să punem taxe ca să construim autostrăzi? Asta este, statul trebuie să facă drumuri, fiindcă drumul este un bun public de care beneficiază toată lumea?” Iată întrebări aproape retorice astăzi, dar cărora – dacă decidenții actuali nu ar fi trecut prin facultate ca gâsca prin apă și ar fi pus mâna pe o carte – li s-ar fi oferit un răspuns radical diferit și cu adevărat în beneficiul societății. Întrebarea este: oare câți dintre experții în economie sau miniștrii care guvernează România l-au citit pe Adam Smith, părintele economiei, care în 1776 îi sfătuia cum să procedeze în ceea ce privește lucrările de infrastructură? Din Avuția Națiunilor, Ed. Universitas, Chișinău, vol. 2, p. 171-172: E un lucru evident, care nu mai trebuie dovedit, că facerea sau întreținerea lucrărilor publice, care înlesnesc comerțul unei țări, cum sunt: șosele bune, poduri, canaluri navigabile, porturi etc., necesită cheltuieli care variază foarte mult în diferitele …

Citeşte în continuare

Invitație – Free Market Road Show 2014

Miercuri, Free Market Road Show 2014 – o caravană a conferințelor organizată de Austrian Economics Center în parteneriat cu think thank-uri precum Liberty Fund, Global Philanthropic Trust, FreedomWorks, European Students for Liberty, Ruefa și F.A. v. Hayek Institut – ajunge la București. Puteți afla mai multe detalii aici. În cadrul acestui eveniment am fost invitat și voi susține o prezentare despre migrația de inteligență și rolul stimulentelor în gestionarea ei. În același panel cu mine sa va afla poate cel mai bun speaker liberal (pe teme economice) din România, Radu Nechita, pe care abia aștept să-l reîntâlnesc. Vă invit să ne vedem la fața locului!

Citeşte în continuare

Ce “ancoră”, ce “disciplinare”? Aderarea la euro a fost o gogoașă

Noroc că și-a cerut Mișu Negrițoiu astăzi scuze, că altfel ratam să citesc articolul său inițial, destul de acuzator la adresa BNR. Dincolo de “reevaluarea” BNR pe care domnul Negrițoiu a făcut-o brusc, o mișcare destul de caracteristică politicienilor români – inclusiv celor din așa-zisul sector privat – altceva mă preocupă. Zice așa: până recent, atât Președintele, cât și BNR au susţinut cu consecvență (inclusiv după criza financiară din 2008) obiectivul programatic de adoptare a monedei Euro în anul… 2015! Ţinta era, cel puţin tehnic, total nerealistă, dar am înţeles la timpul respectiv că România are nevoie de o ancoră pentru  disciplinarea decidenţilor politici în gestionarea banului public şi de mobilizarea naţiunii în jurul unor obiective majore. Am mai auzit acest refren și mi se pare complet ridicol. Ce este cu demagogia asta cu “ancorele”, cu “disciplinarea decidenților politici” etc? Trăim o piesă de teatru de 2 lei. Ai noștri politicieni …

Citeşte în continuare

Cel mai prost sfat pe care îl poate oferi un profesor

Universitatea din Michigan și-a mai adăugat un nume pe lista de bloggeri economici, profesorul Chris House. Din păcate, una din primele sale postări mă face să mă gândesc serios dacă merită să-i urmăresc blogul sau nu. Ce spune profesorul House? Că studenții ar trebui să-și dedice studiul manualelor moderne, nu marilor autori clasici: Le-am spus studenților mei că nu merită să-și piardă timpul citind Teoria generală în anul întâi la masterat. Nu vreau să zic că Teoria generală nu e o carte bună. Dar nu sunt convins că lecturarea ei este o idee bună pentru studenți, cel puțin nu în acest moment al carierei lor. Părerea mea este că învățămintele importante din cărțile mai vechi au fost deja încorporate în manualele moderne. Sunt convins că puțini biologi mai citesc în prezent Originea speciilor a lui Darwin, și chiar mai puțini matematicieni citesc Elementele lui Euclid. Dacă vrei să cunoști ideile …

Citeşte în continuare

Nu trebuia să luăm credite în valută?! Este bine că se împrumută statul în valută?!

Sunt în criză de timp așa că vreau să ofer rapid două observații scurte despre interviul oferit Mediafax de Mugur Isărescu și despre împrumutul de două miliarde dolari contractat de România pe 10 și 30 de ani. 1. În interviu la un moment dat se ajunge aici: Reporter: Dar procesul de convergenţă a fost cel care s-a răsfrânt asupra percepţiei publice şi a favorizat preferinţa pentru creditele în valută. Mulţi clienţi au decis să se împrumute în valută tocmai pentru că aveau un orizont relativ scurt în care se schimba oricum moneda naţională. Mugur Isărescu: A fost o percepţie eronată. Cred că trecerea spre moneda euro, cu excepţia ţărilor mici, care au consiliu monetar, se face, în mod paradoxal, printr-o întărire a rolului monedei naţionale şi nu printr-o slăbire a acestuia. Deci a fost greșit să luăm de bun angajamentul autorităților dinainte de criză care, la acea vreme, spuneau că …

Citeşte în continuare

Dovada că toate guvernele au condus la fel iar PIB e meteosensibil

Profesorii Moisă Altăr și Dan Armeanu au un articol bun astăzi care, în opinia mea, arată cât de mult supraevaluăm “rotația cadrelor” la guvernare și ce importanță falsă acordăm schimbărilor rezultate din procesul democratic. Să nu mă înțelegeți greșit, concurența politică este categoric bună (alternativa ar fi dictatura), iar unele guverne au fost mai bune decât altele. Dar, când te uiți din avion la istoria economică vezi cât de mici sunt progresele care au survenit în raportul dintre bunăstarea românilor și bunăstarea europenilor în general. Priviți graficul de mai jos. Vi se pare că din 1996 încoace am intrat pe o pârtie de convergență cu UE? Acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar în timpul boom-ului economic, când averea ne creștea ca Făt-Frumos, într-un an cât în șapte. Vă recomand articolul în întregime, chiar dacă eu nu împărtășesc viziunea economică a domnilor Altăr sau Armeanu, găsiți în ele suficiente repere …

Citeşte în continuare

Ce naște din pisică, șoareci mănâncă: ce fel de economie știe Janet Yellen?

Astăzi Congresul SUA o validează pe Janet Yellen în funcția de guvernator al băncii centrale. Așadar, la șefia Fed urmează un economist de orientare keynesiană, probabil mai încrezător în capacitatea intervențiilor statului de a crește bunăstarea decât a fost Ben Bernanke. Yellen a împrumutat această viziune de la James Tobin (1918-2002), laureat al premiului Nobel și keynesian de prim rang, care i-a fost îndrumător la doctorat. Întâmplarea face că un alt doctorand al lui Tobin, Koichi Hamada, este consilier special al primului ministru Shinzo Abe și aplică deja de ani buni învățăturile lui Tobin în tentativa de îmbunătăţi starea economică a Japoniei. El este inițiatorul dim umbră al așa-numitei „Abenomics” – tentativa de a stimula economia prin emisiune monetară, devalorizarea yenului și creșterea cheltuielilor de infrastructură. Dar ce i-a învățat mai exact Tobin pe studenții săi, ajunși astăzi în poziții decizionale-cheie la nivel mondial? Că economia de piață eșuează. Că …

Citeşte în continuare

Cum să ai încredere în așa ceva?

Dacă credeați că se încheie anul fără să mai asistăm la o gafă intelectuală în mica lume a economiștilor români, v-ați înșelat. Cunoașteți persoana – este Ioana Petrescu, consiliera primului ministru, care s-a remarcat prin literatura SF-lacrimogenă despre evaziunea fiscală. Nu, nu a recidivat, este prea puțin spus. Dacă Ioana Petrescu și-ar fi trecut la dosar doar o altă încercare patetică de a ne face să plângem pe umărul bietului guvern care trudește din zori până în seară să ne facă viața mai bună în timp ce noi, ca niște copii obraznici și nerecunoscători, ne batem joc de eforturile sale, ei bine atunci nu m-aș fi deranjat să scriu în ultima zi a anului un articol despre domnia sa. Nu, de data aceasta isprava este mai mare și chiar merită să o reținem. Autoarea a publicat zilele trecute un articol în care invită românii să privească cu încredere unii către …

Citeşte în continuare

Israel: reducerea statului nu dărâmă, ci crește economia

În 1990 cheltuielile publice se cifrau în Israel la 56% din PIB, punând această țară pe locul 2 în grupul țărilor dezvoltate, fiind întrecută doar de Suedia, dragostea mea. Israelul se lupta să stopeze hiperinflația – normal, războiul se alimentează cu bani tipăriți – și să pună economia pe picioare. De atunci statul a dat înapoi, cheltuielile publice ajungând în prezent la aproximativ 42% din PIB. Dacă privim graficul de mai jos, realizat pe baza datelor din World Economic Outlook Database, ne arată că în anii 2000 veniturile și cheltuielile publice au scăzut rapid, aproape cu 1% din PIB în fiecare an. În același timp, PIB real a crescut cu 50%, adică cu un ritm mediu de 3% pe an, triplu față de ritmul mediu înregistrat de România în două decenii de la Revoluție. Stanley Fisher, fostul guvernator al Băncii Israelului și posibil viitor viceguvernator al băncii centrale a SUA, …

Citeşte în continuare