21 September 2020
Home / Economişti (page 2)

Economişti

Charles Goodhart: îmbătrânirea populației va împinge în sus dobânzile

Sau de ce viitorul nu sună bine. Charles Goodhart ne explică importanța îmbătrânirii populației pentru evoluția economiei. Dacă doriți un pont rapid, uitați-vă la evoluția Japoniei din ultimele decenii, deși cazul acestei țări nu arată cu acuratețe cât de rău pot sta lucrurile deoarece evoluția sa demografică este diferită de cea a țărilor din jur. Curând însă întreaga planetă se va „japoniza”. Atât în țările în curs de dezvoltare dar mai ales în cele dezvoltate, scăderea mortalității și reducerea natalității vor duce la creșterea numărului de vârstnici în comparație cu numărul celor apți de muncă, și chiar la scăderea absolută a forței de muncă. Cu alte cuvinte numărul persoanelor asistate (net consumatoare) va depăși numărul persoanelor care lucrează (net producătoare). Rata de suport, adică raportul dintre populația cuprinsă între 16-65 de ani și populația de peste 65 de ani va coborî dramatic în deceniile care urmează. Acum, se știe că …

Citeşte în continuare

Alan Greenspan: “Tipărirea de bani a dus doar la creșterea bursei. Urmează turbulențe”

Alan Greenspan, considerat cândva cel mai dibaci cârmaci din istoria politicii monetare, a avut ocazia să se facă auzit și a rostit câteva lucruri interesante. Cu atât mai interesante cu cât Il Maestro nu obișnuia să vorbească pe șleau. Reputaţia lui Greenspan de maestru al economiei s-a clădit în parte pe opacitatea prelegerilor sale, din care fiecare înţelegea cât putea; nimeni nu era sigur că se poate ridica la nivelul de sofisticare intelectuală al lui Greenspan. Edificatoare în acest sens este următoarea frază rostită cândva la o audiere în Congres: „Ştiu că voi credeţi că înţelegeţi ce credeţi că am spus, dar nu sunt sigur că realizaţi că ceea ce aţi auzit nu este ce am vrut să spun”. În original: „I know you believe you understand what you think I said, but I am not sure you realize that what you heard is not what I meant” Din acest …

Citeşte în continuare

Emmanuel Saez: inegalitatea este cauzată și de scăderea economisirii

Emmanuel Saez este economistul care, alături de Piketty, a dezvoltat cel mai mult ideea că în societatea americană inegalitatea de venituri a crescut considerabil în ultimele decenii. Conform acestuia, dacă în anii ’70 1% din populația realiza 10% din veniturile existente la nivelul întregii țări, 42 de ani mai târziu, în 2012, acel 1% câștigă 20% din veniturile anuale din SUA. În opinia lui o mare parte din această diferență se datorează, într-adevăr, și salariilor mai mari pe care le primesc cei cu funcții de conducere în companii sau câștigurilor obținute de antreprenorii de succes. Interesant de văzut este însă dacă nu cumva această creștere a inegalității economice se întâmplă doar la nivelul veniturilor sau, mai mult, odată cu ea au crescut și disparitățile la nivelul avuției deținute de oameni. Zice Saez: “Prin avuție se înțelege totalitatea activelor deținute de indivizi, inclusiv case, mașini, numerar, conturi la bănci, conturi de …

Citeşte în continuare

Miracolul chinezesc la amurg – economiștii mainstream confirmă

China este în acest moment cea mai importantă economie a lumii, depășind în acest an SUA (calculând PIB la paritatea puterii de cumpărare). De mulți ani numeroși economiști prezic un viitor luminos Chinei, viitor în care aceasta devine prima putere economică mondială și va continua să-și umfle PIB-ul ca în basme. Previziunile oficiale, venite de la instituții ca OECD sau serviciile de informații americane, spun că această creștere a Chinei va continua și pe parcursul următorilor 20 de ani, urmând ca economia chineză să devină cu mult mai mare decât cea americană. Robert Fogel, laureat Nobel pentru economie, credea că în 2040 China va avea un PIB de 123 trilioane de dolari,  adică de 3 ori mai mare decât PIB-ul SUA sau de aproximativ de 7 ori mai mult decât produc Statele Unite în prezent. Toate aceste previziuni se bazează pe evoluția din ultimii 20 de ani a Chinei și mai …

Citeşte în continuare

Piața politică este plină de rable

Ionuț Bălan se întreabă de ce nu se întâlnește cererea cu oferta la vot. El pleacă de la constatare statistică: La ultimele alegeri au fost înscrise pe liste 18,2 milioane de persoane, însă la urne s-au prezentat sub o treime: 5,9 milioane. Iar cei care au câştigat scrutinul s-au bucurat de sufragiile a 2,1 milioane – puţin peste o zecime din numărul alegătorilor. Se poate vorbi de legitimitate? Ce fel de democraţie e asta? Una nefuncţională. Concluzia e clară: competitorii politici nu se regăsesc în preferințele majorității electoratului. Gândindu-mă cum funcționează „piața politică” din România mi-am amintit de George Akerloff, nobelizatul pe economie sau, dacă vă interesează, soțul mai celebrei Janet Yellen, guvernatoarea Fed. Să ne referim mai precis la cel mai cunoscut articol al său, “The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism”, în care explică problema informației simetrice și, în particular, a selecției adverse. Selecţia adversă …

Citeşte în continuare

Vaclav Klaus: În UE începi să te simți ca în comunism

“În țara mea spunem că un guvern format din 16 ministere este deja exagerat. Dar UE are acum 28 de posturi de comisar, mai mult decât în oricare țară din lume. Dacă te uiți la denumirile acestor portofolii nu-ți vine să crezi. Fostul prim-ministru estonian este comisar pentru piețe digitale. Ca economist, nici nu știu ce înseamnă „piață digitală”. Și mai e altul, Günther Oettinger, care este comisar pentru „economia digitală și societate”.  În timpul comunismului am fi râs să avem astfel de titulaturi în guvern. Nu pot să-mi imaginez cu ce se ocupă acești comisari… Sunt șocat să-i văd pe politicienii europeni spunând că totul merge bine, ceea ce e ridicol. Am citit recent un articol scris de un foarte cunoscut profesor german, profesorl Sinn, care a studiat situația din Italia. El prezintă date care arată că PIB-ul Italiei a scăzut cu 9% din anul 2000 încoace. Este inimaginabil! …

Citeşte în continuare

Zhang Weiying: parteneriatul public-privat este riscant

Dacă tot vor politicienii români să vorbească cu chinezii, uite, am o sugestie. Să ia legătură cu profesorul Zhang Weiying, să-i ceară sfatul în legătură cu parteneriatele public-privat: Ce credeți despre reforma întreprinderilor de stat care promovează partenriatele public-privat? ZW: Cine se va încurca cu cine? Cine are cuvântul final de spus în managementul companiei? Va cauza acest parteneriat creșterea corupției? Aceste întrebări nu au încă un răspuns. Ideea parteneriatului, dacă nu este gestionată corespunzător riscă să ducă la manipularea activelor publice de către unele grupuri de interese private și la corupția administrației publice. Deloc întâmplător, profesorul Zhang Weiying este un exponent al ideilor Școlii Austriece.

Citeşte în continuare

E-learning, e-government, e-șpagă

Cristian Sima cu o lungă spovedanie despre modul în care statul oferă bunuri publice, pardon, fură banii cetățenilor în combinație cu marile companii din IT: “In 2012 a aparut inclusiv un ghid al mitei in afara USA, ca toti sa stie ce pot si ce nu pot face pentru a nu ajunge sa fie anchetati de SEC(reglementatorul pietei bursiere americane) sau de vreun procuror american…. Asa au aparut revinzatorii romani de IT, care participau la licitatii cu produsele multinationalelor americane. Revinzatorii nu erau altceva decit arhitectii sistemului de spagi, care faceau multinationalele sa-si vinda produsele cit mai bine dar care le si protejau, in acelasi timp, de orice acuzatie de tentativa de coruptie… MEN organiza o licitatie pentru achizitia in scolile de stat a unei mari cantitati de material informatic si soft. MEN avea un buget de, sa zicem, 100 de milioane de euro. De obicei, nu ministerul descoperea ce …

Citeşte în continuare

A. Vasilescu: “Poate fi criză fară recesiune, dar recesiune fără criză, totuși mai rar”

Apropos de recesiune… dar stați așa! Bănuiesc că știți că suntem în recesiune, nu?! Știu că aproape toți economiștii v-au asigurat că este ceva minor și tranzitoriu, dar uitați ce declara domnul Adrian Vasilescu la penultima recesiune: Dacă s-a produs tot cât s-a produs anul trecut, spunem că este creştere zero, stagnare, creştere zero. Când se produce mai mult, atunci este bucurie mare în toată ţara şi în toată lumea, când produce toată lumea mai mult. Avem creştere plus, creştere pozitivă. Ei bine, când două trimestre unul lângă altul, trimestrul IV, să spunem, din anul trecut, cu trimestrul I din anul acesta, adunate, aceste două trimestre dau minus cu minus, deci două trimestre de creştere negativă înseamnă recesiune. “Poate fi criză fară recesiune. De fapt, criza fără recesiune, mai repede se întâmplă. Recesiune fără criză, totuşi, mai rar, pentru că se întamplă ceva care duce ţara în două trimestre de …

Citeşte în continuare

L. Voinea: “economia României va stagna, putem aștepta o creștere doar bazată pe stimulente electorale”

Spunea în 2012 pe atunci directorul Grupului de Economie Aplicată. Citatul complet: “Economia va stagna în 2012. Asta înseamnă orice între minus 1% și plus 1%. Nu văd care ar putea fi motoarele creșterii în 2012 ținând cont că exporturile au crescut cu 55% între 2009 și 2011, deci nu mai pot menține același ritm în lipsa unor schimbări tehnologice fundamentale și cu un curs de schimb stabil, iar agricultura a crescut la rândul său puternic în 2011 Consumul gospodăriilor nu poate crește pentru că nu cresc veniturile populației, și nici creditarea nu se va relua, iar consumul administrației centrale și locale va scădea, cel puțin pe hârtie. Practic, putem aștepta o creștere în 2012 doar bazată pe stimulente electorale, iar aceasta, dacă s-ar produce, nu ar fi una sănătoasă. Mai mult, această evaluare de ansamblu ia în considerare un scenariu neutru pe plan european. Dacă însă recesiunea va fi …

Citeşte în continuare

„Efectul Ponta”: cum să duci economia în recesiune în doi pași și trei mișcări

Vara trecută unul din consilierii primului ministru scria pe Contributors un articol intitulat simplu „Efectul Ponta”. Cum platforma Contributors – profund nerecunoscătoare față de articolele plătite din bani publici i-a suspendat activitatea editorială a respectivului autor – merită să reproduc aici o parte din el: Efectul Ponta, poate fi definit ca o rezultantă a unei schimbări de paradigmă, un proces de ancorare a unor anticipatii pozitive privind reluarea sustenabila a cresterii economice in Romania, pe fondul unei stabilitati macroeconomice consolidate și intarirea mecanismelor de imunizare impotriva socurilor… Efectul Ponta a inceput in 2012 cu transferul dinspre ajustarea cantitativa spre ajustarea fiscala calitativa si va continua in 2013 prin programe de atragere de investitii romanesti si straine cu scopul principal legat de crearea de locuri de munca. Efectul Ponta inseamna asezarea pieselor intr-un puzzle ce presupune viziune macroeconomica, strict necesara schimbarii paradigmei de dezvoltare a Romaniei. Efectul Ponta incumba stabilitatea si …

Citeşte în continuare

Paul Krugman – despre politica comercială, după cum bate vântul

Toate ca toate, dar socialiștii au în rândurile lor cel mai bun economist din lume. Nu poți să-l bați în nici o dispută, n-ai șanse să câștigi un argument. Asta deoarece omul se răzgândește și își modifică opinia mai rapid decât se schimbă vântul. Iată ce spunea Krugman despre liberul schimb și politica comercială : But the problem free traders face is not that their theory has dropped them into Wonderland, but that political pragmatism requires them to imagine themselves on the wrong side of the looking glass. There is no inconsistency or ambiguity in the economic case for free trade; but policy-oriented economists must deal with a world that does not understand or accept that case The implicit mercantilist theory that underlies trade negotiations does not make sense on any level, indeed is inconsistent with simple adding-up constraints; but it nonetheless governs actual policy. The economist who wants to …

Citeşte în continuare

Valentin Lazea se răzgândește! “Deflația este un mijloc de autoreglare a economiei”

Nu, nu visez, este oficial: “Se spune că pericolul scăderii generalizate a preţurilor (deflaţiei) trebuie combătut cu orice mijloace, inclusiv printr-o reducere a dobânzilor de politică monetară, care să inducă un pic (sau un pic mai multă) inflaţie. Trebuie însă lămurit faptul că deflaţia nu este nici pe departe monstrul cu şapte capete care ne este înfăţişat de către reprezentanţii mainstream-ului economic. În primul rând, deflaţia constituie un mijloc, verificat timp de sute de ani, a autoreglării unei economii de piaţă. A bloca manifestarea deflaţiei înseamnă a văduvi economia de un instrument de autoreglare. În al doilea rând, deflaţia constituie un instrument de redistribuţie, între diverse categorii de cetăţeni în cadrul aceleiaşi economii… Acest proces de redistribuire, care generează câştigători şi perdanţi, este similar oricărui alt proces de redistribuire din economie şi nu ar trebui împiedicat de factori externi, politici. Însă, aşa cum se întâmplă în practică, lobby-ul celor care pot să piardă de …

Citeşte în continuare

Poșta Română – sau cum socialismul o ia turbo

Sper că nu ați uitat de scandalul de la Poșta Română, unde directoarea serviciului juridic și fericita posesoare a unei parașute de aur în valoare de 60 000 euro și-a încheiat contractul. Vi se pare normal ca un director la stat să primească atâția bani? Pentru contribuția adusă unei companii falimentare care are datorii de 56 milioane euro la stat?! Octavian Bădescu, fostul manager privat al diviziei de curierat rapid al Poștei, explică pe blogul personal cum funcționează sistemul: In cazul de fata, simplu: Compania de stat (proprietatea noastra) pierde bani. Se imprumuta la banci. Cand nu mai are cu ce gaja creditele se merge la guvern si se solicita taierea datoriilor/conversie, pentru ca bilantul sa arate mai bine si sa se poata imprumuta in continuare. Dar e o problema, miscarea asta s-ar numi „ajutor de stat” si nu ne lasa UE. Cu o exceptie – compania sa se afle …

Citeşte în continuare

Piketty admite că alegerile sunt un fel de război civil

Radu Nechita îmi amintea aseară: “Campaniile electorale sunt o formă (un pic) mai civilizată și (un pic) mai puțin violentă a războaielor civile. Din acest punct de vedere, democrația reprezentativă actuală este un progres față de trecut, dar capacitatea sa de a distribui privilegii și redistribui resurse produse de alții depășește cu mult exemplele caricaturale din Evul Mediu.” Într-un articol recent, publicat într-un ziar pe care îl citea pe timpuri Silviu Brucan, intelectualul de importanță planetară Thomas Piketty spune în esență același lucru, chiar dacă mai puțin explicit. Ceea ce este normal, populiștilor sunt cei cărora le surâde cel mai mult bătălia electorală. Ce vor populiștii? Să împartă banii. Cum care bani? Banii noștri, că doar nu ai lor. În aceste condiții doar mie mi se pare ironică graba cu care unii cetățeni se încolonează să meargă la vot? Spre deosebire de politicieni, care știu că una este să convingi …

Citeşte în continuare