30 October 2020
Home / Economişti (page 17)

Economişti

Walter Block

Unul dintre cei mai buni economiști pe care i-am cunoscut. Sper sa ajungă cândva și în România. Nu voi putea înțelege niciodată cum reușește să citească, să vorbească și să publice atât de mult. Și, mai ales, cum de îi mai rămâne timp pentru a acorda sfaturi celor care i le solicită, fără ca măcar să îi cunoască. Pe scurt, un profesor-model. Aici face o Introducere în liberalism (sau libertarianism, cum zic americanii).

Citeşte în continuare

Interviu cu Karl Otto Pöhl

Deși un pic cam vechi, acest interviu din Der Spiegel cu Karl Otto Pöhl (fostul guvernator al Bundesbank din 1980 până în 1991) este deosebit de util pentru cei care, fără să fie specialiști în economie, vor să deslușească criza europeană actuală. Uriașul plan de salvare a Greciei și altor state cu datorii uriașe nu are nimic de-a face cu principiile științei economice, ci cu interesele clientelare, de grup sau personale ale celor care au puterea să ne folosească banii. Redau ce mi s-a părut mai elocvent. SPIEGEL: The exchange rate with the dollar is still close to $1.25. What’s the problem? Pöhl: The foundation of the euro has fundamentally changed as a result of the decision by euro-zone governments to transform themselves into a transfer union. That is a violation of every rule. In the treaties governing the functioning of the European Union, it explicitly states that no country …

Citeşte în continuare

Dani Rodrik despre Spania

Dani Rodrik de la Harvard a ținut recent o prelegere despre situația Spaniei. Profesorul Rodrik – un star al intervenționismului și al economiei dezvoltării – m-a surprins de data asta. El a scotocit prin tolba de găselnițe teoretice a economiei dezvoltării și a avansat 5 soluții de ieșire din criză. Ghinion de neșansă însă, Rodrik spune că niciuna nu prea merge în cazul Spaniei! 1. Creșterea productivității sectorului producător de bunuri tradable – nu-i convine fiindcă are efect pe termen lung. 2. Devalorizarea monedei – nu merge fiindcă Spania nu are propria monedă, iar devalorizarea euro nu ar avantaja-o deoarece 70% din comerțul Spaniei se face cu restul UE. 3. Politica comercială protecționistă, cu taxe vamale la import și subvenții la export – nu merge fiindcă ar încălca regulile UE și WTO; unde mai pui, că în istorie nu prea găsești exemple de succes, în afară de Coreea și Taiwan. …

Citeşte în continuare

Doi economiști pentru pace socială

Filozofia Soak the rich a ajuns iarăși la modă grație lui Dominique Strauss-Kahn, care a spus că România ar face mai bine să mărească taxele pentru bogați decât să taie salariile și pensiile. Fără ezitare, Daniel Dăianu și Liviu Voinea s-au grăbit să ofere fundamentul științific pentru această soluție: • Daniel Dăianu: “Eu cred că cei de la FMI au gândit că într-o perioadă atât de grea când ceri populaţiei sacrificii importante trebuie să laşi ideologia de-o parte, să fii pragmatic… Ce-i lipseşte acestui program este să convingă omul, adică poţi să-i tai ceva la bani, însă el trebuie să vadă că cel cu venituri mai mari participă mai mult.” • Liviu Voinea: “Creşterea unor impozite e mai acceptabilă social, cel puţin pe cote diferenţiate.” V-ați prins? Ați înțeles cum poate fi convins omul? Dacă îi spui că altul va suporta pierderile! Așa deci… Vasăzică există două categorii de politici …

Citeşte în continuare

Efectul de multiplicator se întoarce

Aseară l-am auzit iarăși pe Liviu Voinea vorbind despre efectul de multiplicator al investițiilor publice. Păcat că insistența cu care repetă această eroare îi umbrește alte analize și puncte de vedere rezonabile. Keynesianismul retard pe care îl perpetuează prin această afirmație domnul Voinea (by the way, cu nimic diferit de același soi de afirmații SF-hazlii emise de fostul ministru Pogea) este ridiculizat astăzi de John Taylor de la Stanford. Taylor prezintă concluziile unui studiu încă nepublicat al economiștilor de la FMI, elaborat pe baza unui model matematic sofisticat (GIMF): creșterea cu 1% a cheltuielilor guvernamentale duce la creșterea pe termen scurt cu 0,7% a PIB, după care efectul se evaporă rapid; This means that government spending crowds out other components of GDP (investment, consumption, net exports) immediately and by a large amount. După cum se vede din grafic, concluziile economiștilor FMI sunt total opuse celor trase de angajații guvernului american, …

Citeşte în continuare

Ce mai scriu economiștii?

Ultimul număr din Cato Journal vorbește despre criză și sistemul financiar. Am remarcat articolul distinsului profesor Deepak Lal (chiar îmi era dor să mai citesc ceva scris de el!), care îi oferă cititorului un periplu prin analiza economică, istoria gândirii economice și diverse considerații geopolitice. Mi-l și imaginez spunând: The near universal calls for greater regulation and state intervention is astounding. Public agents, not private ones—who reacted rationally to the implicit or explicit “rules of the game” promoted—are to blame for the crisis. It would be foolish to blame the puppets for the failings of the puppeteer Interesant și mai ales provocator și articolul lui James Buchanan, care susține că nici anarhia monetară nici politicizarea monedei nu sunt benefice (de acord cu asta). După o incursiune în filozofia politică a lui Hobbes, autorul ajunge să susțină interzicerea activității bancare cu reserve fracționare (de acord și cu asta): There is no …

Citeşte în continuare

Cum se corupe breasla economiștilor

Krugman spune că economiștii s-au lăsat seduși de mirajul virtuților pieței libere. Dar ce ați zice dacă ne-am uita mai bine la cine îi plătește pe economiști? Am abordat acest subiect în prelegerea pe care am ținut-o la ultima dezbatere Liberalism-Etatism organizată de SOREC. Azi am descoperit noi informații care îmi întăresc convingerea că, vorba bancului, în schimbul unui preț corect (de echilibru?!) economistul îți spune întotdeauna ce vrei să auzi. Așadar, înainte de a da crezare economiștilor trebuie să ne întrebăm “De unde vin banii?” Lawrence White a scris în 2005 un articol despre influența Fed asupra breslei economiștilor, mai bine zis despre cum caracatița numită bancă centrală a ajuns să acapareze producția de articole, studii și cercetări. Autorul arată că principalele reviste științifice din domeniu se află sub influența decisivă a Fed. The Fed (the Board of Governors plus the twelve regional Reserve Banks) employed about 495 full-time …

Citeşte în continuare

Machlup ridiculiza doctrina Greenspan în 1937

Alan Greenspan a tot susținut că nu putem descoperi dacă economia se află în boom sau nu; că politica monetară nu poate avea drept obiectiv prevenirea asset-bubble-urilor. Am descoperit cu plăcere transcriptul unei prelegeri susținute de Fritz Machlup în 1937 – Can we control the boom? Chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ce spune Machlup, prelegerea e utilă pentru cei care vor să intre în meandrele subiectului.

Citeşte în continuare

Kenneth Rogoff despre scopul euro

Articolașul lui Rogoff din Financial Times de ieri este foarte explicit în legătură cu scopul pentru care a fost creat euro: The cruel irony of the euro area’s predicament is that, in many ways, the whole exercise was designed to produce the very credit explosion that bedevils it today. After all, one of the driving motivations of the euro was to enable member states to compete with the US for a share of the global reserve currency business. Reserve currency status, in turn, is the essence of America’s “exorbitant privilege” (a term coined by Valéry Giscard d’Estaing, the former French president). The most important perk the US gets is the ability to issue debt at a lower interest rate than would otherwise be the case. Indeed, recent research suggests that simply by enhancing the size and liquidity of financial markets, the euro may have helped to lower real interest rates …

Citeşte în continuare

Datoria publică din ţările dezvoltate în următoarele decenii

Stephen Cecchetti şi încă doi colegi de la Bank of International Settlements (deci nu e vorba de un grup privat) au produs un studiu foarte bun asupra dinamicii datoriei publice din ţările dezvoltate în următoarele 2-3 decenii, ca urmare a crizei actuale dar mai ales a nesustenabilităţii sistemelor publice de pensii. Să le dăm cuvântul (sublinierile îmi aparţin): According to the OECD, total industrialised country public sector debt is now expected to exceed 100% of GDP in 2011 – something that has never happened before in peacetime. Today, interest rates are exceptionally low and the growth outlook for advanced economies is modest at best. This leads us to conclude that the question is when markets will start putting pressure on governments, not if. Overall fiscal balances have been deteriorating sharply – by 20–30 percentage points of GDP in just three years. And, unless action is taken almost immediately, there is …

Citeşte în continuare

Duce reducerea cheltuielilor publice la recesiune? Lecţia oferită de sfârşitul WW II

Toată lumea este preocupată de disponibilizarea bugetarilor, disponibilizare ca va rămâne mai mult la stadiul de discuţie, cred, pentru motive pe care nu le enumăr acum. Altceva vreau să discut azi. Anume convingerea unora că disponibilizarea a 100 000 de oameni va duce la creşterea şomajului, la reducerea cererii agregate şi la agravarea recesiunii (în consecinţă, chiar a situaţiei bugetare). Aceasta este poziţia tipic keynesiană. S-ar putea să mai continue recesiunea în România, nu neg. La modul cum abordează guvernul problema restrângerii cheltuielilor publice (anapoda, aşa cum am explicat mai devreme) nu m-ar mira. Un lucru trebuie să fie însă clar: reducerea cheltuielilor publice nu duce în sine la recesiune, nu bagă economia în criză. Dacă România va rămâne în criză va fi în ciuda, nu din cauza reducerii cheltuielilor publice. Astăzi nu vreau să ofer o explicaţie teoretică. Întâmplător, am recitit un articol extraordinar scris de doi buni istorici …

Citeşte în continuare

Incertitudine şi ignoranţă în politica valutară

Recent a avut loc la BNR conferinţa A fi sau a nu fi competitiv – o dezbatere necesară. Cea mai interesantă lucrare prezentată a fost cea mai teoretică dintre ele, adică “Trinomul curs real de schimb – competitivitate – creştere economică” susţinută de profesorul Moisă Altăr. Ce ne spune domnul profesor despre cursul de schimb? Cursul de schimb este “O variabilă macro care nu are sens la nivel micro”; “Metaforic, cursul de schimb măsoară “temperatura” sistemului economic, la fel cum în fizică temperatura măsoară variaţia energiei, în raport cu variaţia entropiei sistemului” “Variabilă extrem de dificil de modelat, fiind greu de identificat: – factorii determinanţi – relaţiile funcţionale dintre curs şi factorii determinanţi” “Variabilă dificil de prognozat pe termen scurt, deoarece descrie un proces stochastic de tip random walk” And more… Cum ar veni, noi nu prea ştim nici ce determină cursul de schimb, nici care ar fi nivelul de …

Citeşte în continuare

Grămada cere vârf: Bradford DeLong împotriva Şcolii Austriece

Bradford DeLong (Berkeley) îi asigură spatele lui Krugman în disputa cu Şcoala Austriacă. El enumeră 8 teze ale acestei şcoli şi îşi spune părerea în legătură cu ele. Îmi voi spune şi eu părerea despre 3 dintre părerile lui DeLong. 1. Requiring trend deflation at the rate of labor force and labor productivity growth in order to keep nominal spending without a trend would be more likely to generate waves of universal bankruptcy, deep financial crises, and big recessions than our current system. Fals. Deflaţia normală cauzată de creşterea productivităţii nu are de ce să determine falimente în serie ci, probabil, doar falimentul instituţiilor de stat însărcinate să „vegheze” asupra politicii monetare cât timp noi „dormim liniştiţi” şi, un efect deloc lipsit de importanţă, concedierea tuturor profesorilor precum DeLong şi Krugman din postura de consilieri politici. Afirmaţia lui DeLong este în clară contradicţie cu tot ce înseamnă istoria şi cu …

Citeşte în continuare

Se strânge laţul? Martin Wolf simpatizează mai nou Şcoala Austriacă. Ce zice Krugman?

La început a fost acest articol al cunoscutului editorialist de la Financial times, Martin Wolf – Does Austrian economics understand financial crises better than other schools of thought? Wolf afirmă că: a) Economia convenţională neoclasică nu a prezis criza şi a eşuat în oferirea unor soluţii adecvate b) Spre deosebire, se pare că Şcoala Austriacă s-a situat mai aproape de descifrarea tainelor economiei, în special fiindcă a arătat că (1) politica de ţintire a inflaţiei este destabilizantă, (2) activitatea bancară cu reserve fracţionare creează un boom nesustenabil al creditului şi (3) că investiţiile eronate produse în timpul acestui boom explică prăbuşirea ulterioară. Simpatia lui Wolf faţă de Şcoala Austriacă se opreşte aici (este senzaţional că nu s-a oprit mult mai devreme!), autorul nefind de acord cu soluţia “lichidaţionistă” de ieşire din criză: investiţiile eronate trebuie eliminate iar economia trebuie musai restructurată. Nu insists asupra motivelor, articolul lui Wolf este foarte …

Citeşte în continuare

Strauss-Kahn şi implicaţiile etice ale hazardului moral

Acum două articole v-am povestit despre conferinţa lui Dominique Strauss-Kahn de la ASE. Am încheiat relatându-vă întrebarea cheie pusă de Radu Muşetescu – dacă fumatul este nociv dar eu ştiu că doctorul (FMI) mă va salva de fiecare dată când mă îmbolnăvesc, ce stimulent voi avea să renunţ vreodată la fumat? Directorul FMI a părut provocat de această întrebare mai mult decât de oricare alta şi a vorbit mult pe seama comparaţiei FMI-doctor. În final, răspunsul său a fost că există o problemă etică asociată externalităţilor, inclusiv în acest caz: fumatul dăunează nu doar sănătăţii fumătorului, ci şi sănătăţii celor din jur. (Cred că de asta ne încurajează să mai aşteptăm un an-doi după 2015 până să intrăm în zona euro, pentru că dacă EMU mai acceptă mulţi fumători precum Grecia, atunci se vor îmbolnăvi cu toţii iar moneda unică va sucomba garantat.) Astfel, Kahn a insinuat că soluţia la …

Citeşte în continuare