19 September 2020
Home / Despre criza (page 4)

Despre criza

Regula de aur… a deficitului bugetar, supra-optimismul guvernelor și întoarcerea la experți

Suprema ironie a istoriei finanțelor publice: decidenții politici adunați la Bruxelles vorbesc despre faptul că toate statele membre ale UEM ar trebui să se supună unei “reguli de aur”. “Reguli”… de care? Da, ați înțeles bine, “de aur”. Dar de ce tocmai “de aur” și nu “de brânză” sa de altceva? De ce să nu se supună regulii majorității (că doar trăim în democrație)?! Fiindcă toată lumea știe un fapt elementar, împosibil de șters din mentalul colectiv oricâte eforturi ar depune unii sau alții: aurul este prin excelență simbolul valorii. Încercarea de a înlocui un sistem monetar bazat pe circulația monetară a aurului cu unul bazat pe, scuzați expresia, hârtie, a eșuat lamentabil în toate timpurile și în toate locurile. A eșuat nu în sens că banii de hârtie nu au fost cât se poate de reali, ci în sensul că sistemul banilor de hârtie nu s-a ridicat niciodată, nicăieri, …

Citeşte în continuare

Stați liniștiți, summit-ul de la Bruxelles nu va dezamorsa bomba datoriei

Până acum liderii UE nu au demonstrat că știu decât următoarele lucruri: 1. să arunce bani cu lopata în bilanțurile ciuruite ale băncilor, scăzând rata dobânzii și întreținând nivelul actual nesustenabil al prețurilor activelor financiare și reale. Să mânânce și bursa o pâine – cu efect colateral creșterea polarizării sociale (că cineva trebuie să plătească totuși, chit că banii sunt tipăriți, nu luași de la cineva anume) 2. să militeze pentru mai multă centralizare europeană, prin creșterea bugetului comunitar – ceea ce nu are cum să ducă la altceva decât la un boom (redistribuție) pus la cale ordonat, centralizat, nemțește cum s-ar zice – și nu haotic ca până acum, cu grecii și islandezii care i-au întrecut pe portughezi. Cu o Europă federală, ca SUA, e clar că ne așteaptă numai lucruri bune. La fel cum îi așteaptă pe americani, desigur. 3. să socializeze povara datoriei, păstrând sau crescând impozitele …

Citeşte în continuare

Explicația crizei, de la Botoșani

UPDATE E vorba de candidatul de la Botoșani, nu Dorohoi, cum am scris prima data. Între timp am aflat și ceva detalii despre proiectul megalomanic de la Botoșani, finanțat parțial din fonduri europene, desigur. Se pare că botoșănenilor li se pregătește un parc de distracții de 20 de milioane, cu două râuri artificiale pe care să se dea cu barca… și să uite că spitalele se închid și drumurile sunt ciuruite. Mulțumesc lui Radu pentru pont. Un candidat incredibil, într-adevăr. Mă întreb unde l-au găsit? Și dacă mai știu pe altul? Accentul pus pe risipa din fondurile europene și pe agravarea pas cu pas a situației finanțelor publice, cu studiu de caz primăria Dorohoi merită aplauze.

Citeşte în continuare

Peter Schiff, după decizia Fed-ECB de ieri: cumpărați metale prețioase

Repet ce spunea Ludwig von Mises în Human Action: Ceea ce numesc guvernele cooperare monetară internaţională este acţiunea lor concertată în vederea expansiunii creditului. Ele au înţeles că, dacă expansiunea creditului este limitată la o singură ţară, aceasta nu duce decât la scurgerea metalului preţios în exterior. Ele consideră că numai această scurgere împiedică planurile lor, de reducere a ratei dobânzii şi de provocare, în felul acesta, a unui boom economic fără sfârşit. Nu vă luați după ce auziți de la majoritatea analiștilor economici. Majoritatea analiștilor economici nu sunt decât angajați ai instituțiilor statului sau ai instituțiilor financiare, așadar direct interesați în prezervarea optimismului publicului obișnuit și în creșterile bursiere. Oamenii aceștia nu au anticipat o criză în viața lor – de fapt, ca să fiu mai corect, până acum câțiva ani spuneau că ne așteaptă câinii cu covrigi în coadă – în schimb se simt confortabil dând sfaturi altora. …

Citeşte în continuare

Despre euro: it’s politics, stupid!

Jeffrey Frankel (Harvard) sugerează o foarte bună întrebare celor care cred că întărirea coeziunii în interiorul UE va rezolva criza. OK, să presupunem că se modifică tratatele, că se instituie mecanisme de penalizare a statelor care nu respectă bunul simț în ceea ce privește cheltuielile publice, în fine, că vom avea unificarea bugetară și politică a Europei. Și ce-i cu asta? SUA sunt unificate bugetar și politic și tot au criză! To be sure, euroland too has made serious policy mistakes. But one can sympathize with the difficulty of agreeing policy across 17 sovereign governments. The political fissures have been inevitable ever since 1999, when the euro members (then 11) adopted a single currency without a single fiscal authority, in what was nevertheless a historic and laudable enterprise. As they say, “why should anyone be surprised at the difficulty of getting 17 national legislatures to agree, when the United States …

Citeşte în continuare

Milton Friedman, Școala Austriacă și recesiunea în formă de L

În urmă cu câteva decenii Milton Friedman nega existența unei legături cauzale (logice) între faza de recesiune și faza de boom care o precede; de fapt, nega existența ciclului afacerilor. Scopul principal al lui Friedman era să critice teoria austriacă a ciclului afacerilor, care afirmă exact contrariul – anume că recesiunea este consecința logică a distorsiunilor care au loc în economie în timpul boom-ului. El a reiterat această idee într-un articol de referință, The ‘Plucking Model’ of Business Cycle Fluctuations Revisited, publicat în 1993: Într-un interviu din 1992 Friedman adăuga că: “evidence [showing a zero correlation between boom and succeeding bust but a high correlation between boom and preceding bust] is decisive refutation of von Mises.” Cu alte cuvinte, urmându-l pe Friedman ne-am aștepta să vedem recesiuni în formă de V, adică scăderi de PIB urmate de relansări pe măsură. În lumina celor de mai sus, este instructiv să vedem …

Citeşte în continuare

Mai durează mult până se face unificarea politică în Europa?

Că “piețele” nu mai au răbdare. Ah, ce-mi place cuvântul ăsta, “piețele”, folosit pentru a descrie un cartel financiar care operează în intimă asociere cu politicieni din toate statele. Dar nu avem ce face, trebuie să vorbim limba ideologilor clasei conducătoare. Citind știrile observ că tot scad rating-urile statelor și băncilor. Mai durează mult “degradarea” asta? Părerea mea este că avem de-a face cu un proces controlat, prin care situația economică este fiartă la oala sub presiune până când de sub capac va ieși ce trebuie – adică unificarea bugetară (implicit politică) a Europei. Deh, nu poți instaura socialismul prin Revoluție, așa cum visa utopic Lenin – și nici nu merită să încerci așa ceva câtă vreme poți opera pe nesimțite, umblând la “mentalul colectiv”, cum se spune. Adică, urmează să fim luați prin surprindere de agravarea crizei datoriei, pentru a ni se putea vinde mai ușor pastila centralizării. Care, …

Citeşte în continuare

Cu cine ne războim pe timp de criză?

Aud pentru a n-a oară ideea că dacă guvernele nu fac ceva rapid pentru a atenua rezolva criza, ne paște războiul mondial sau așa ceva. Nu ni se spune cu cine și de ce, dar e sigur că va fi război. Mă întreb câtă lume se lasă păcălită de acești umblători cu apocalipsa în gură. Oare nu ne amintim că domnul Paulson la vremea lui, a venit în Congresul SUA cu o lege de 3 pagini cerând 700 de miliarde și, pe post de argumente, a susținut că legea marțială paște America dacă băncile nu sunt salvate la timp? Tot în ultimele zile am văzut zicerile lui Roubini (mai nou profetul lui Marx) ocupând întreg spațiul mediatic. Guvernatorul BNR a ieșit la rândul său prezicând un viitor sumbru capitalismului. E clar: dacă clasa politică a ajuns să umble iar cu bau-bau-ul înseamnă că se zărește luminița de la capătul tunelului; …

Citeşte în continuare

Jurnal de criză: ce guvern va face primul cea mai mare inflație?

“Încă o victorie ca asta și suntem pierduți”… caracterizează perfect “succesurile” politice euroatlantice în combaterea crizei (acordul istoric de a salva PIIGS și creșterea datoriei SUA). Căderile bursiere și creșterea premiului de risc al marilor datornici ai Europei au devenit fapte banale. Geniile politice din UE nici măcar nu au reușit să potolească panica, din contră, prin promisiunea de a gira datorii nesustenabile au indus mai multă incertitudine pe piețe. Cum era de așteptat, nici înțelegerea Obama – Congres privind creșterea plafonului datoriei nu a fost percepută favorabil. Contrar interpretării unor analiști, înțelegerea nu prevede nimic în schimbul creșterii îndatorării. Promisiunile privind austeritatea bugetară viitoare nu mai păcălesc pe nimeni, nu înseamnă absolut nimic. Deci Obama a obținut ce a vrut – ceea ce este exact invers față de ce sperau oamenii raționali să se întâmple. (Majoritatea republicanilor au marșat la intenția lui Obama, deoarece sunt prea strâns dependenți de …

Citeşte în continuare

Planul de stimulare american a distrus locuri de muncă

Via John Mauldin. Graficul este de aici. Conform consilierului prezidențial Christina Romer, planul de salvare al economiei urma să ducă rata șomajului pe traseul indicat de linia albastră. Și era foarte simplu: guvernul pompa bani în economie și mediul de afaceri răspundea mecanic la comenzi angajând forță de muncă. Conform predicțiilor celor care au justificat științific planul, în absența acestuia economia se adâncea în recesiune iar rata șomajului ar fi urmat traseul indicat cu albastru deschis. În realitate, cu plan de salvare cu tot, rata șomajului este mai mare (linia roșie punctată)! Ceea ce confirmă oarecum empiric ideea că guvernul nu face decât să distrugă, nu să creeze locuri de muncă. Logic, fiindcă tot ce face statul este să “creeze” ceva cu banii altor oameni, astfel salvându-i pe unii (de regulă pe marii industriași și bancheri) dar punându-i la saramură pe alții – și mai și irosește o parte din …

Citeşte în continuare

De ce deflația, nu politica de austeritate, este soluția pentru ieșirea din criză (1)

Guvernul grec se pare că a găsit suport politic intern pentru o nouă tură de „reformă a statului” – înțelegând prin asta alte creșteri de impozite și reduceri de cheltuieli bugetare. Politica de austeritate, apărată de FMI și de creditorii publici și privați internaționali, ar duce la însănătoșirea economiei, ni se spune. De fapt, politica de austeritate a fost promovată peste tot în lume în cazuri similare. Nu mă miră, nici că FMI sprijină această așa-zisă „unică soluție”, nici că guvernele găsesc suport politic intern pentru acest gen de măsuri. Pachetul de măsuri avut în vedere (creșteri de taxe + reduceri de cheltuieli) urmărește însănătoșirea statului, eficientizarea lui, astfel încât statutul economic al elitei politice și al creditorilor să rămână nealterat. Însă nu aceasta este miza problemei – sau soluția, cum vreți să spuneți, pentru ieșirea din criză. Oricum, este destul de evident că prin creșterea fiscalității nu ai cum …

Citeşte în continuare

Salvarea Greciei: o idee bună aplicată prost?!

În urmă cu un an Grecia se împrumuta cu 110 miliarde de euro pentru a acoperi pagubele faliților privați și politici depotrivă. La vremea respectivă era clar că titul nu este decât un spectacol pus la cale pentru a calma piețele și care, de fapt, va agrava problema. Acum se pare că Greciei i se vor mai da 65 de miliarde. Acum, sper că nimeni nu-și imaginează cu o avere echivalentă cu jumătate din PIB-ul României va pica din cer peste statul grec. Nu, bineînțeles, e vorba tot de bani de hârtie aruncați în ochii publicului. Ce demonstrează acest lucru? Că problema nu este viziunea economică greșită (programul de asuteritate, zona euro, etc.), ci faptul că grecii nu au aplicat-o așa cum trebuie, și că dacă ea ar fi gestionată mai bine de către străini, atunci ar merge strună. Cei nostalgici după comunism, cei care cred că sistemul merita salvat …

Citeşte în continuare

BNR a ratat inflația și afară plouă… cu idei învechite

Joi s-a lansat Raportul trimestrial privind inflația – care nu s-a soldat, cum v-ați fi așteptat, cu vreo concediere, restructurare sau reduceri de salarii în BNR. Probabil aceste măsuri vor fi luate după a șasea ratare consecutivă a țintei de inflație, asta dacă nu cumva, va fi luată, din contră, măsura creșterii salariilor sau a premierii celor care au avut grija ca România să fie campioana Europei la inflație. În România este normal să se întâmple. În schimb, Guvernatorul Mugur Isărescu a vorbit deschis despre cei care critică politica BNR, mai precis despre cei care susțin că tipărirea de bani este cauza inflației ridicate. Domnia sa a spus: Teza asta cantitativa, ca daca sunt bani multi pe piata cresc preturile prinde bine la public. Nu acolo este cauza inflatiei din Romania. Ba mai mult ar da impresia ca Romania ar avea nevoie de o inasprire a politicii monetare. O asemenea …

Citeşte în continuare