19 September 2020
Home / Despre criza (page 3)

Despre criza

16 motive pentru care tiparnița de bani și politica de bail-out nu va scoate Europa din criză

Nu le puteam spune mai bine astăzi. De aici. 1. Growth was dependent on borrowing money and blowing it on consumption and malinvestment. Replacing old impaired debt with new impaired debt does not generate growth. 2. Borrowing more money to pay the interest on past borrowing will not generate growth. Money must be borrowed to pay the interest and additional money borrowed to fund current consumption. As interest increases, this creates a geometric increase in debt and interest costs. 3. Borrowing more money to fund current consumption is a death spiral, as the interest payments eat up future revenues, starving productive investment and future consumption. 4. Borrowed money must be backed by either collateral or future income streams. The collateral remaining in malinvestments (villas in Spain, etc.) is either impaired, near-zero or simply non-existent. There is no legitimate collateral on which to base more borrowing. 5. Future income streams are …

Citeşte în continuare

Valoare locuințelor deținute (nu locuite) de americani este la cel mai scăzut nivel de după WW II

Pont Tyler Cowen, care comentează sec: “Nu suntem atât de bogați pe cât am crezut.” Ce reprezintă graficul? Cât din casele în care stau dețin de fapt americanii, ajustat cu inflația și creșterea PIB: For many households, of course, what matters is not the total value of your property, but how much equity you have in the property. For example, if the value of your house declined from $320,000 to $240,000, but your outstanding mortgage is $250,000, it’s not all that comforting to notice that your home still has a positive market value overall. … The final graph is owner’s equity in housing divided by GDP. … Again, the bottom line is that the spike in the total value of housing that ended around 2006 is well outside the post-World War II historical experience. And the drop since 2006 takes this ratio from by far its highest value since 1950 …

Citeşte în continuare

Dramoleta bruxelleză s-a încheiat cu încă o datorie salvatoare

Dramoleta bruxelleză a ajuns, în ciuda temerilor analiștilor naivi, la finalul telefonat pe care orice economist responsabil putea să îl prevadă fără probleme: un acord care deschide calea refinanțării directe a băncilor cu probleme de la BCE, fără impunerea simultană de condiționalități țărilor respective (Spania și Italia în special). Așa cum v-am mai spus, polițistul rău (Merkel) a sfârșit prin a da dreptate polițistului bun (Hollande), iar spectatorii, adică piețe financiare, aplaudă încântate că vin banii pe țeavă, drept pentru care vedem creșteri în indicii bursieri: “Cumpără Dorele, că avem cu ce!” Dar panica va reveni rapid. În episodul următor vom vedea cum pentru a menține calmul (vorba lui Juncker) mecanismele de salvare vor fi suplimentate, deoarece fondurile adunate până în prezent acoperă doar o mică parte din datoria imposibil de rambursat a Spaniei și Italiei, la ora aceasta lipsind “decât” vreo 2 trilioane de euro. Doar dacă suntem total …

Citeşte în continuare

Lanțul slăbiciunilor

Poza aceasta redă foarte bine situația actuală din uniunea monetară europeană. Țări care se scufundă sub povara datoriilor și o țară care se face că nu vede că va fi trasă la fund, indiferent de ce va face. Germania va avea de suferit, cel puțin pe termen scurt, indiferent dacă rămâne sau pleacă din zona euro. Iar termenul scurt este tot ceea ce contează pentru politicieni.

Citeşte în continuare

O simplă speculație: Grecia va rămâne în zona euro indiferent de pagubele colaterale

Mă amuză să vă cum agențiile de știri și diverșii comentatori răsuflă ușurați după alegerile din Grecia, fiind încredințați că acum Grecia va rămâne în zona euro. Până duminica, mai tuturor le era teamă că o să iasă. Eu am spus de câte ori am avut ocazia că am prea puține emoții cu Grecia: ea nu se va întoarce la drahmă fiindcă nu va fi lăsată, indiferent ce se votează acolo. Tot spectacolul acesta cu posibila “evacuare” sau “retragere” din zona euro nu este decât un mare bluf. Al Germaniei. Să explic puțin. Opinia convențională este că Germania, adică UME, ține la cură de slăbire Grecia și, dacă experimentul nu reușește, atunci se vor debarasa de acest pacient recalcitrant. Exact contrariul este adevărat. Nu Germania ține captivă Grecia, ci invers. Taman după principiul atât de faimos: Dacă datorezi băncii 1 lei, atunci ai o problemă. Dar dacă datorezi 1 milion, …

Citeşte în continuare

Cel mai pesimist scenariu

Prezentarea este aici. Am selectat doar 4 slide-uri: Eu încă pariez pe hiperinflație. Dar voi puteți miza pe ce doriți. Încă nu m-a convins nimeni că Grecia poate ieși “ordonat” din zona euro, adica fără pericolul extinderii contagiunii la celelalte țări slabe. Încă nu m-a convins nimeni că China își va continua creșterea economică. Încă nu m-a convins nimeni că Europa se poate salva prin austeritate… pur și simplu nu există înțelegere socială pentru cât de multă austeritate este necesară.

Citeşte în continuare

“Cădere liberă”: China, după Grecia?

Sunt cuvintele lui Tyler Cowen, după știrea de azi conformă căreia chinezii nu mai plătesc pentru importurile de cărbune și minereu de fier comandate, de frica scăderii prețurilor Cădere liberă este o expresie care, dacă China intră în criză, va caracteriza nu economia chineză, ci economia mondială. De fapt, nici nu e nevoie să luăm în seamă China, e suficient să rămânem cu ochii fixați pe Grecia. Grecia nu își poate plăti obligațiile, asta e clar, și, spre deosebire de molaticul popor român, grecii par deciși ca la viitoarele alegeri să le dea bruxellezilor cu tifla, respingând măsurile de austeritate.

Citeşte în continuare

Câteva lucruri din raportul FMI care m-au distrat

Raportul FMI poate fi descarcat de aici. Prima perlă a raportului, p. 3: Romania’s economic boom associated with its EU accession in 2007, alongside loose income and fiscal policies, generated overheating and significant vulnerabilities. The boom—fueled by external borrowing—created external and domestic imbalances, including a rapid increase in domestic private credit and associated asset bubbles. Din care se poate înțelege că decât să mergem ca naivii în UE mai bine rămâneam acasă și scuteam o pierdere de PIB de peste 8% din PIB (cumulat 2009 și 2010) A doua, p. 5: Despite measures by the National Bank of Romania (NBR) to counter the overheating pressures, including reducing inflation and containing credit expansion (especially in FX lending), the procyclical fiscal policy and large capital inflows resulted in missed inflation targets in 2007 and 2008. Așa cum am mai zis, BNR a dus o politică prociclică, nu contraciclică, deoarece a permis translatarea …

Citeşte în continuare

Miracolul grecesc sau cum să-l numim

Am verficat cifrele oferite de John Mauldin azi dimineata. Grecia este in al cincilea an de recesiune. Conform Eurostat, PIB-ul Greciei a scăzit din 2008 încoace în fiecare an cu respectiv 0,2%; 3,3%; 3,5%; 6,8%; 4,4% (prognozat pe acest an) Toate cifrele sunt provizorii și atestă un colaps economic. Interesant este că, spre deosebire de Marea Depresiune, criza din Grecia vine cu creșteri de prețuri, nu cu deflație. Rata inflației a fost în 4,2% în 2008, 1,3% în 2009, 4,7% în 2010 și 3,1% anul trecut. Cum expresia stagflație pare insuficient de nuanțată pentru a caracteriza situația din Grecia cred că trebuie să făurim un concept nou. Ce ziceți de implozație (implozie + inflație)? Dar de depriflație (depresie + inflație)? Sau poate colapflație (colaps + inflație)? Și mai interesant este că această contraperformanță este obținută în “epoca de aur” a gândirii economice, cu 3 bail-out-uri internaționale și cu consiliere gratis. …

Citeşte în continuare

De câte camioane cu bani are nevoie Europa? Și o paralelă cu înzăpezirea

La întrebarea aceasta răspunsul vi-l dau la sfârșit. Demonocracy ne spune câte camioane cu bani s-au livrat deja în țările PIIGS. Datoria cumulată (privată + publică) a Portugaliei, Irlandei, Italiei, Greciei și Spaniei către principalele 13 bănci ajunge la 2,91 trilioane de euro. Acești bani, aranjați în paleți și urcați în tiruri ar forma un convoi așezat pe 13 benzi în lungime de 26,7 km. Nu toți, doar o parte din acești bani sunt pierduți. Ponderea pierderilor diferă, probabil, de la stat la stat. Însă nu uitați că este vorba doar de datoria PIIGS. Graficul îmi aduce aminte de problemele recente cu zăpada în România și voi încerca să fac o paralelă. Majoritatea economiștilor sunt de acord că la criză s-a ajuns pentru că s-au contractat prea multe credite: unii (keynesienii) zic că populația este de vină fiindcă s-a împrumutat în mod bezmetic, alții (mai rezonabili, în opinia mea) spun …

Citeşte în continuare

Cine conduce în cursa tipăririi de bani?

Graficele săptămânii vin de la The Big Picture. Am selectat câteva (click pentru a le vizualiza mai bine), treabă destul de anevoioasă, vă asigur, pentru că toate merită văzute. Primul ne explică misterul de la baza revenirii “optimismului” pe piețele financiare: Al doilea ne arată că “We are all chineze now!” Al treilea ne arată că primele 8 bănci centrale ale lumii au triplat oferta de bani în ultimii 6 ani – și continuă să o crească vertiginos. La final, ca o concluzie, zice autorul: 2011 was so difficult because all stocks seemingly moved together. It was as if every S&P 500 company had the same chairman of the board that knew only one strategy, resulting in a high degree of correlation between seemingly unrelated companies. Massive central bank involvement in the markets risks returning us to a de facto centrally planned economy. Those S&P 500 companies all have the …

Citeşte în continuare

Vlad Topan vs. Ionuț Dumitru despre criză și politică

Un interviu în oglindă realizat de Wall Street. Ambii sunt de acord că Keynes nu este tocmai un reper pentru politica statelor. Vlad Topan spune că Keynes ar fi dezavuat emisiunea a zilioane de dolari și euro pentru adâncirea crizei, Ionuț Dumitru spune că guvernele ar fi trebuit să ducă o politică anti-ciclică și în faza de boom, nu doar în cea de criză. Din toate astea eu înțeleg că distincția care trebuie făcută în realitate, nu este cea dintre liberalism și keynesism, ci între politica bunului simț și politica pe coclauri. Măsurile întreprinse de guverne par astfel în toată splendoarea lor… goale, adică fără nici un fundament. Că teoria ca teoria, dar practica ne omoară – nu asta am învățat toată viața? Încă puțin și practica fără teorie o să ne omoare de tot.

Citeşte în continuare

Regula deficitului structural și regula bunului simț economic: am învățat ceva din Criza Asiatică?

În exaltarea clasei politice europene în legătură cu limitarea prin Constituție a deficitului bugetar cu greu mai încape un “Dar”. Dar puțină lume mai ține mine – sau a învățat ceva din – Criza din Asia din 1997. Criză produsă în țări care s-au remarcat prin managementul prudent al finanțelor publice. Cel puțin după părerea FMI de atunci. Hai să ne amintim cum stăteau lucrurile și, cu ocazia aceasta, să ne și amuzăm un pic. Spunea Michel Camdessus, directorul FMI, în noiembrie 1996, cu jumătate de an înaintea colapsului financiar din Asia: Ca director al FMI am frecvent ocazia să discut provocările pe care le ridică managementul economiei cu omologii dvs. din alte țări. Nu cred că vă divulg un secret dacă vă spun că aceste discuții se învârt adesea în jurul întrebării “Cum pot atinge țările lor performanțele economice pe care țările ASEA le-au atins deja?” – adică, o …

Citeşte în continuare