19 September 2020
Home / Despre criza (page 11)

Despre criza

Cine trăieşte mai mult pe datorie?

Când vine vorba de judecarea celor vinovaţi pentru căderea economică a României, primii puşi la zid sunt consumatorii care s-au extins mai mult decât le era plapuma. Când ni se explică rolul jucat de expansiunea creditului în crearea iluziei acumulării de avuţie, arătaţi cu degetul sunt oamenii de rând care s-au îngrămădit să îşi amaneteze viitorul, respectiv băncile care s-au repezit să dea credite cu buletinul. Comportamentul guvernului e în general trecut cu vederea. E drept, de la o vreme, de când cu politica iresponsabilă a guvernului Boc – care pare să fi scăpat complet hăţurile finanţelor ţării din mână – am început să vedem cum statul se aruncă într-o veselie pe toboganul datoriei, într-un moment în care ar trebui să procedeze invers, să economisească. Statistica evoluţiei creditului arată însă că cel care s-a bucurat cel mai tare de expansiunea creditării în ultimii 4 ani a fost guvernul, nu populaţia. …

Citeşte în continuare

Oops! Am pus-o de „L”!

După ce guvernatorul Isărescu ne-a asigurat că vede revirimentul de la capătul recesiunii, aflăm de la Lucian Croitoru că România a intrat probabil într-o recesiune în formă de L. Dar nu trebuie să vă faceţi griji, pentru că vestea asta nu schimbă cu nimic ceea ce ştiam deja: • Că oficialii BNR ne păcălesc sistematic cu analize şi opinii care mai de care mai hazlii, de genul celor exprimate de domnii Dijmărescu şi Gheţea în urmă cu o lună – conform cărora în România nu există criză, falimente, pierderi etc. – despre care am scris aici. • Că instituţiile statului, inclusiv BNR, sunt incapabile să facă prognoze cât de cât realiste privind evoluţia economiei, în condiţiile în care (atenţie!) au capacitatea de a influenţa decisiv funcţionarea acesteia. La fel cum sunt incapabile să realizeze obiectivele pe care şi le propun, cum ar fi ţinta de inflaţie. • Că recesiunea nu …

Citeşte în continuare

Sexism şi criză

Credeaţi că după doi ani de zile aţi reuşit să dibuiţi cauzele crizei? Ei bine, vă înşelaţi. Într-un articol amuzant prin nonsensul debitat, Anne Sibert (o autoritate în domeniu – profesor de economie şi ex-membru în consiliul guvernatorilor Fed) ne prezintă propria explicaţie: de vină este numărul disproproţionat de bărbaţi care populează sistemul financiar. Astfel, se pare că femeile deţin doar 2,5% din poziţiile de director în companiile din domeniul financiar şi, în general, 17% din poziţia de şef în toate corporaţiile luate la un loc. Iar asta nu este normal. Pentru că bărbaţii sunt mai tentaţi decât femeile să îşi asume riscuri (atenţie, fără să deţină abilităţi mai bune decât cele ale femeilor!), prezenţa lor la şefia băncilor afectează grav stabilitatea sistemului financiar. Prevăd că în viitorul apropiat doamna Sibert sau o altă feministă va propune introducerea unei noi reglementări a sectorului financiar, prin care, în buna tradiţie politically …

Citeşte în continuare

Mai uşor cu entuziasmul relansării economice

Bine că mai există şi economişti ceva mai realişti. Nouriel Roubini şi Kenneth Rogoff şi-au expus părerea despre şansele reluării creşterii economice anul acesta – aşa cum vizionarii conducători politici ne asigură. Nu doar că este mai realist să credem că recesiunea se va prelungi dar, şi mai important, atunci când vom ieşi din criză o vom face pe burtă. Motivul? Socializarea pierderilor gripează mecanismul pieţei de alocare a resurselor. Faptul că erorile şi pierderile nu sunt suportate de cei care le-au făcut, ci sunt distribuite pe umerii tuturor, prin inflaţie şi impozitare (cei doi economişti vorbesc de impactul deficitelor bugetare), nu stimulează economia, ci îi pune piedică. Practic, socializarea pierderilor echivalează cu exproprierea celor productivi, cei care împing economia înainte. Doar dacă efortul lor este încununat de succes putem vorbi de ieşirea din criză. Dar fără să putem spune că planurile de salvare au vreun merit în acest sens, …

Citeşte în continuare

Deflaţia de neuroni

Acest text este un fragment din cartea mea Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală. Trăim vremuri memorabile, în care tot ceea ce înainte părea de bun simţ devine profund greşit, iar ceea ce până mai ieri suna ciudat şi îndoielnic ajunge să fie considerat recomandabil. Bunăoară, abia acum realizăm că lucrul pe care l-am visat dintotdeauna – scăderea preţurilor – este de fapt tot ce poate fi mai rău, catastrofa „universului cosmic” economic. Economiştii experimentaţi ştiau de mult. Aşa se explică de ce băncile centrale ale celor mai importante economii ale lumii au redus rata dobânzii de referinţă până la niveluri derizorii. Banca Japoniei (BoJ) a scăzut rata dobânzii la 0,1%, iar Banca SUA (Fed) a adus-o în intervalul 0-0,25%. Pentru prima dată în istorie, principalele guverne ale lumii oferă bani pe gratis în încercarea nebună de a împiedica deflaţia. Banca Centrală Europeană (ECB) a adoptat o perspectivă mai …

Citeşte în continuare

“Idei în Dialog” despre criză

Numărul curent din Idei în Dialog conţine un supliment intitulat “Criza mondială. Explicaţii liberale”. Printre articolele incluse se afla si materialul pe care l-am postat pe acest site la pagina “Criza economică”. Desigur, revista trebuie citită mai ales pentru părerilor unor liberali pentru care am un respect deosebit.

Citeşte în continuare

Boom-ul reglementărilor duce la criză

Dintr-un articol interesant aflu evoluţia cheltuielilor agenţiilor de reglementare din SUA, pe domenii. Am pus datele în Excel şi a ieşit graficul de mai jos. Partea proastă cu boom-ul ăsta al cheltuielilor cu reglementarea este că nu dă înapoi niciodată. Ceea ce nu înseamnă cu nu este urmat de criză.

Citeşte în continuare

A doua Mare Depresiune în imagini

Reason Foundation a realizat un clip extrem de sugestiv despre planul de salvare al lui Obama. De asemenea, alte două filmuleţe despre cauzele colapsului financiar actual şi spectrul inflaţiei merită urmărite. Pentru cine vrea să înţeleagă cauzele instituţionale profunde din spatele problemelor recente, cred că aceste descrieri video fac mai mult decât toate explicaţiile oficiale, de genul celei avansate de Isărescu.

Citeşte în continuare

Nu e depresiune?!

Vineri am participat la o conferinţă în care key speakers au fost viceguvernatorul BNR Eugen Dijmărescu şi preşedintele CEC Radu Gheţea. Ideea de bază a fost că nu avem nicio criză, că şomajul a crescut complet întâmplător, că cele 20 miliarde de la FMI au fost luate total preventiv, în fine, că avem mai mult o panică nejustificată a publicului decât probleme economice reale. Pentru cine doreşte să arunce la gunoi astfel de alegaţii cu date concrete, le poate găsi în articolul scris de doi economişti cunoscuţi, B. Eichengreen şi K. O’Rourke, A Tale of Two Depressions, din care îmi permit să vă reţin atenţia doar cu două grafice. Primul arată comparativ căderea burselor din timpul Marii Depresiuni, respectiv de anul trecut. Se vede cum prăbuşirea pieţei financiare de acum este mai abruptă. Al doilea arată scăderea volumului comerţului mondial. Şi aici lucrurile sunt clare, în prezent e mai rău …

Citeşte în continuare

Criza financiară pe înţelesul tuturor

(acest text reprezintă traducerea cu uşoare modificări a unui material anonim distribuit prin poşta electronică) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea – beţivani neisprăviţi) băutură pe datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşişderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestui un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion – promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul. Superiorii consilierului bancar – băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare – refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea …

Citeşte în continuare

Coordonaţi-vă mai puţin, că se vede!

Fiecare paranghelie de genul Gang 20 (ce vreţi, mai nou banda s-a înmulţit) este planificată cu scopul de a întări coordonarea între principalele guverne. Pentru că, vezi Doamne, toate necazurile care cuprind economia mondială apar din cauza eşecului pieţei, eşec ce nu poate fi combătut aşa, cu una cu două, de fiecare ţară în parte, ci în mod concertat. Şi uite aşa învăţăm de la cei mai mari că lucrul în echipă face diferenţa! Dacă analizăm atent însă cum stă treaba, nici vorbă de lipsă de coordonare. Băieţii aştia de la putere au pus la cale ciclul boom-bust (a cărui ultimă fază o traversăm în prezent) în mod cât se poate de coordonat! După cum se vede din grafic, toate băncile centrale s-au concentrat pe scăderea dobânzilor şi pe credit ieftin în anii premergători crizei, ceea ce dovedeşte, e adevărat, că au spirit de echipă, nu glumă. Şi cum nu …

Citeşte în continuare

Imperialismul monetar în vremuri de criză

Dacă nu vă încadraţi în categoria celor care cred în abordarea conform căreia criza a venit peste noi precum un meteorit, adică ar avea ceva origini “exogene”, atunci sunteţi de acord cu mine că este rezultatul acţiunii umane (mai mult sau mai puţin intenţionate). Aşadar, criza nu are doar părţi rele, ci şi părţi bune, care sunt însă omise în majoritatea dezbaterilor. Mai corect spus, criza este rea pentru unii şi bună pentru alţii. Deoarece rădăcinile crizei stau în expansionismul monetar practicat de establishment-ul bancar cu consimţământul statelor occidentale (prin acea politică monetară relaxată), este clar cine are de câştigat. Nu e de mirare că promotorii inflaţiei la nivel global au dat cărţile pe faţă şi recomanda ţărilor din Europa de Est să renunţe la monedele naţionale şi să adopte euro cât mai repede. De ce? “Fără euro, rezolvarea problemei cumulării datoriilor în valută ar necesita reducerea masivă a cheltuielilor …

Citeşte în continuare

Socialismul merge în pierdere la bursă

Aha, acum am inţeles de ce sunt chinezii atât de supăraţi pe SUA, si au cerut pe canale diplomatice garanţii că obligaţiunile de trezorerie pe care SUA le emit într-o veselie vor fi onorate. Vezi articolul din Financial Times – conform căruia se pare că un fond de investiţii chinez a suferit pierderi masive cu criza asta. Excelentă ilustrare a stupidităţii statului de a administra ceva ca lumea. State Administration of Foreign Exchange a cumpărat masiv active exact în a doua jumătate a anului 2006, când bursa era la apogeu. Acum, valoarea activelor se pare ca este cu 50% mai mică şi chinezii au pierdut vreo 80 de miliarde. N-ar fi rau ca statul să privatizeze gestiunea rezervei valutare, nu? Asta asa ca masura second best!

Citeşte în continuare

Exproprierea prin inflaţie se intensifică

Care sunt cele mai sigure active financiare din lume? Certificatele americane de trezorerie. Ei bine, certificatele pe 5 ani se tranzacţionează cu un premiu de risc – credit default swap (CDS) de 100 de puncte, adică de 1 punct procentual. În prezent, randamentul acestor bonduri este de 1,92%. Dacă deducem din această valoare premiul de risc amintit, obţinem un randament de 0,92%. Dar acesta este randamentul nominal, pe următorii 5 ani. Din el trebuie să scădem rata anticipată a inflaţiei pentru a obţine randamentul real. Aici e aici! Crede cineva că rata inflaţiei în următorii 5 ani va fi atât de mică (eventual negativă) încât să garanteze un oarecare randament real şi să justifice achiziţia acestor obligaţiuni?! E puţin probabil, în ciuda lamentărilor privind pericolul deflaţiei, ca nivelul preţurilor să scadă. Probabil va creşte, şi încă agresiv, dacă gândim pe termen mediu. Aceasta înseamnă că cine cumpără acum certificate de …

Citeşte în continuare