19 September 2020
Home / Despre criza (page 10)

Despre criza

115 and counting

Luna octombrie s-a încheiat în SUA cu încă 9 falimente bancare, ceea ce ridică numărul total al acestora pe anul 2009 la 115. Mi se pare interesant graficul de mai jos (Calculated Risk), care pare să sugereze că nu am trecut de vârful crizei – dacă evaluăm criza prin numărul de bănci închise.

Citeşte în continuare

SUA a ieşit din recesiune, dar este deja istorie

Creşterea PIB de 3,5% pe trimestrul 3 din 2009 se bazează într-o proporţie uriaşă, de aproape 50%, pe creşterea vânzărilor de automobile. Deoarece aceste vânzări au fost puternic stimulate de programul “Rabla” şi cum acest program s-a terminat, cu consecinţele descrise aici, sunt foarte foarte curios să văd ce se mai alege din PIB pe trimestrul 4.

Citeşte în continuare

Cine e cel mai tare la inflaţie?

Cine e pe primul loc, Cine e pe primul loc, Fed-ul e, Fed-ul e… Îndrumat de un blog interesant, am găsit o analiză comparativă a politicii monetare derulate de principalele bănci centrale din lume, Banca Centrală Europeană (ECB), Banca Japoniei (BoJ) şi Rezerva Federală a SUA, (Fed). Comparaţia arată că, în raport cu mijlocul anului 2007, campioană la inflaţie este banca centrală americană, care şi-a mărit de peste două ori volumul activelor din bilanţ (când banca cumpără active, emite practic monedă). Nu este de mirare că dolarul s-a depreciat în comparaţie cu principalele sale monede concurente. Precizare: întrebarea din titlu se referă la ţările dezvoltate, posesoarele principalelor monede de rezervă pe plan mondial. Dacă vorbim la general, atunci China, ca să nu zic Zimbabwe, produc mai mulţi bani.

Citeşte în continuare

“Succesurile” politicii inflaţioniste: Marea Britanie

În ciuda eforturilor băncii centrale, care a încercat să impulsioneze economia prin tipărirea de bani, Marea Britanie nu a reuşit să iasă din recesiune. Ultimele date statistice arată că trimestrul trei a fost cel de-al şaselea trimestru consecutiv de declin economic, un fenomen nemaiîntâlnit. Căderea cumulată a ajuns la aproape 6%, ceea ce se cheamă depresiune. PIB real a ajuns astfel la nivelul pe care îl înregistra în 2005. De atunci încoace avem, aşadar, 4 ani pierduţi. Cum constrângerile bugetare se agravează pe zi ce trece, este destul de probabil că vor mai urma şi alţii, chiar dacă economia va parasi temporar actualul trend.

Citeşte în continuare

De la New Deal la Marea Depresiune, nu invers

Încă o dovadă ştinţifică vine să înlăture mitul că Marea Depresiune a fost un fenomen al pieţei libere. Lee Ohanian – profesor la UCLA – arată că unul din factorii determinanţi ai prăbuşirii economice (care, cel puţin, a acelerat-o) a fost politica industrială a preşedintelui Hoover. Este vorba de impunerea „codului de conduită corectă” (vă sună cunoscut?) – deh, prea multă concurenţă strică – încurajarea cartelizării şi a îngheţării salariilor. Ohanian arată că această politică este mai strâns asociată cu declanşarea crizei decât este factorul monetar – panica bancară şi restrângerea creditului. Pentru cine doreşte să cunoască istoria Depresiunii, recomand neapărat cartea lui Murray Rothbard, America’s Great Depression. Vezi şi lucrarea recentă a lui Robert Murphy – un tip deosebit de inteligent, pe care am avut plăcerea să-l cunosc – The Politically Incorrect Guide to the Great Depression and the New Deal.

Citeşte în continuare

Viitorul dolarului se citeşte aici

Graficul de mai jos a fost prezentat de preşedintele Fed St. Louis, James Bullard, la o conferinţă în urmă cu o săptămână. După cum se poate vedea, baza monetară a crescut puternic în ultima vreme şi – ceea ce mi se pare cu adevărat interesant! – va continua să crească în acelaşi ritm. În aceste condiţii, anticipările inflaţioniste nu pot fi decât întemeiate şi, personal, nu văd ce ar putea opri deprecierea dolarului în următoarea perioadă.

Citeşte în continuare

Unii destabilizează prin Olanda

Banca olandeză DSB a pus practic lacăt pe uşă şi a fost preluată de Banca centrală, după ce deponenţii s-au repezit să îşi retragă în masă depozitele. Se pare că totul a început după ce o organizaţie, HypotheekLeed (Mortgage Suffering) – care a denunţat practicile la care recurgea banca pentru a atrage clienţi – a anunţat pe 1 octombrie că speră din toată inima ca banca să dea faliment şi să le facă viaţa mai uşoară naivilor care s-au îmbulzit să ia credite ipotecare (detalii aici). Partea drăguţă este că guvernul a încercat să convingă alte bănci să cumpere DSB, dar niciuna nu a dorit, temându-se că vor fi pedepsite la rândul lor de către public! Până acum nu a apărut nicio informaţie legată de anchetarea organizaţiei care şi-a permis să submineze sistemul bancar olandez. Ceea ce arată că autorităţile olandeze sunt mult mai puţin perspicace decât cele române care, …

Citeşte în continuare

Criza nu e pentru toţi

La fel cum boom-ul nu e benefic pentru toţi, nici criza nu e rea pentru toţi. Am dat peste un exemplu excelent care ilustrează ideea de mai sus, iar el vine taman din una din cele mai încercate domenii economice: construcţia de automobile. Bunăoara, Subaru US a raportat vânzări în creştere anul acesta faţă de anul precedent, cu 10%. Vara aceasta, modelul Forester a cunoscut cele mai mari vânzări, ever, iar Outback s-a vândut, de asemenea, ca pâinea caldă. Personal, am pus de mult Subaru pe lista de opţiuni (2-3 la număr, toate japoneze) pentru achiziţia viitoarei maşini. E drept că eu mă gândesc la Tribeca, model care a fost “Cenuşăreasa” firmei!

Citeşte în continuare

Cea mai rea depresiune

Apar noi date care confirmă faptul că traversăm cea mai dură recesiune de la Marea Depresiune încoace (am mai spus asta), fapt care el singur ar trebui să fie suficient pentru a respinge teoriile mainstream-ului academic, ale economiştilor care au îmbrăţişat neoclasicismul walrasian – fie de orientare keynesiană, fie monetaristă. Putem spune aşadar, parafrazând o replică din filmul “Gladiatorul”, So much for the glory of keynesian and monetarist empire! Graficul acesta arată cum a evoluat şomajul în SUA în timpul fiecărei recesiuni din 1948 încoace. Se vede cum crizele din trecut au fost mici copii pe lângă ce experimentăm acum. De 21 de luni (perioadă în care multe din recesiunile anterioare erau deja încheiate) , numărul slujbelor continuă să scadă accelerat.

Citeşte în continuare

Joc democratic cu rata dobânzii

Guvernatorul Băncii Cehiei, Zdenek Tuma, a propus, conform modei 2008-2009, reducerea ratei dobânzii de la 1,25% la 1% – nivel record atât în istoria Cehiei cât şi din perspectiva bunului simţ sau, cum zic englezii, common sense. Numai că, ce să vezi, democraţia i-a dat planurile peste cap. Supusă la vot, propunerea a fost respinsă cu scorul de 5 la 2, guvernatorul fiind sprijinit doar de vicele său. În condiţiile astea nu cred că Tuma (numit în funcţie în anul 2000) are vreo şansă să ajungă cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume, în locul lui Isărescu. Ar mai trebui să ia lecţii despre funcţionarea votului democratic, despre cum trebuie atrasă opoziţia la o colaborare constructivă, altminteri eficienţa politicii monetare se pierde în meandrele pluralismului. Să salutăm pe această cale deplinul consens cu care board-ul BNR a urcat România pe culmile hiperinflaţiei, a făcut slalom printre ţintele de …

Citeşte în continuare

Abundenţa banilor şi preţul aurului

Ştiam că producţia de bani duce la deprecierea acestora, la fel cum creşterea ofertei oricărui bun duce la ieftinirea acestuia. Ştiam că valoarea aurului (adică raportul de piaţă dintre bani şi aur) este un indicator important al abundenţei primilor, mai important decât este, de pildă valoarea brânzei, a lemnului sau chiar a petrolului. Dar nu ştiam că între cantitatea de bani şi valoarea acestora în raport cu aurul este o relaţie atât de strânsă pe cât spune analistul Gary Dorsch. Mai jos este graficul care ilustrează excelent variaţia aproape invers proporţională între masa monetară din SUA şi preţul aurului. Pare să sugereze că aurul este the best thing money can buy.

Citeşte în continuare

Se poate mai rău ca Marea Depresiune? Se poate

Barry Eichengreen şi Kevin O’Rourke au prezentat un update la celebra lor analiză care compară criza actuală cu Marea Depresiune. Conform ultimelor date, în ciuda optimismului politicienilor de pretutindeni, producţia industrială, comerţul internaţional şi bursele nu arată semne convingătoare de revenire, situându-se în continuare la un nivel chiar mai coborât în comparaţie cu nivelul similar înregistrat în timpul Marii Depresiuni. Am selectat graficul care mi se pare cel mai sugestiv, cel privitor la evoluţia comerţului mondial.

Citeşte în continuare

În vremuri de criză e nevoie de solidaritate?

Înainte de a pleca o nouă tură în vacanţă (motiv pentru care nu am mai scris nimic pe acest blog de o vreme), am aflat că, în ultima vreme, s-au vândut xşpe maşini Porsche, nşpe maşini Ferrari şi ţşpe maşini Maserati. Ceea ce a constituit un excelent prilej pentru a reflecta pe marginea unui cuvând folosit în exces de când cu criza: solidaritate. Dacă este criză, ni se spune, atunci trebuie să fim solidari; să strângem cureaua; să mai renunţăm la pretenţiile salariale; să mai tăiem din cheltuielile pe care obişnuiam să le facem. Premierul Boc a folosit cuvântul „solidar” mai mult decât oricine, pentru a manipula opinia publică în a crede că noi toţi trebuie să suportăm povara crizei. La rândul lor, criticii lui Boc au acuzat guvernul că sectorul bugetar a continuat să se lăbărţeze pe spinarea sectorului privat, care suportă singur toate dificultăţile; şi ei au cerut …

Citeşte în continuare

Desfiinţaţi BNR, subvenţionaţi ING

Dan Popa pune o excelentă întrebare pe blogul său: de ce există o discrepanţa uriaşă dintre creşterea economică rozalie prognozată oficial pentru anul în curs şi evoluţia economică reală (aproape -9%)? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât avem nenumărate comitete şi comiţii care investighează problema: “Avem un Institut de Prognoze Economice. Avem Comisia Nationala de Prognoza. Mai avem Directia Modelare si Prognoza din Banca Nationala. Plus departamentul macro din Ministerul Finantelor. Niciuna nu a intuit scaderea care a urmat. Mai mult, prin aprilie, unii au iesit public sa afirme ca gata cu scaderea economiei in Romania, ca din trimestrul al doilea vom avea crestere.” Răspunsul nu poate contine decât două variante: din prostie sau din rea intenţie. Indiferent de variantă, aceste agenţii ale statului ar trebui desfiinţate. Orice agent economic privat care ar fi facut predictii atat de proaste ar fi iesit de mult de pe piata. Iata …

Citeşte în continuare

Criza în figuri

A apărut o hartă interesantă despre configuraţia geografică a crizei, din care rezultă că aproape toate naţiunile sunt în declin economic – în afară de Africa (despre care ştim că reprezintă viitorul omenirii, nu-i aşa?) şi câteva state arabe (care încă mai au iluzia că o duc bine datorită faptului că au acumulat rezerve uriaşe de dolari). Harta mi-a adus aminte de un studiu recent care afirmă că este pentru prima oară în istorie când asistăm la o cădere în bloc a tuturor economiilor, drept pentru care această criză s-ar putea numi Marea Sincronizare. Cât despre magnitudinea crizei, în Finance and Development, June 2009, este un articol care pune în perspectivă istorică evoluţia PIB real pe cap de locuitor. Rezultatul se poate vedea mai jos. Conform calculelor, dacă am lua în considerare doar PIB real, atunci criza globală actuală este unicul exemplu postbelic.

Citeşte în continuare