19 September 2020
Home / Despre BNR (page 2)

Despre BNR

Populistul-șef

Ilie Șerbănescu a răbufnit la Antena 3: Cel mai mare populist este Isărescu, fiindcă a apreciat leul! În sfârșit, în sfârșit, de când tot aștept pe cineva care să spună acest lucru la televizor (eu o fac atunci când am ocazia). Atenție însă, că Ilie Șerbănescu nu este nici pe departe infailibil. El nu are o teorie sau o explicație referitoare la motivul pentru care leul ar trebui să se deprecieze. Asociază în mod naiv necesitatea deprecierii cu recesiunea. Însă între cele două nu este nicio legătură. În general, nu este nicio legătură între sărăcia sau avuția unei țări și valoarea monedei. Înainte de războaiele mondiale, omenirea era pe etalonul-aur, și națiunile bogate și națiunile sărace. Dar nu această observație este decisivă. Ci considerația teoretică. Valoarea monedei este determinată de cererea și de oferta de bani. Pe scurt și pe înțelesul tuturor: dacă tipărești bani atunci crește oferta și în …

Citeşte în continuare

BNR și lumea fantezistă a creditului ieftin

Guvernatorul BNR a declarat: “Sunt pentru ieftinirea creditului. Dar trebuie să ne gândim de ce nu scade costul creditului şi de ce băncile, în continuare, oferă rate de dobândă la depozite cu mult peste rata băncii naţionale şi cu mult peste ceea ce este în piaţa monetară” Citesc și mă frec la ochi. Ca să fie clar, rata dobânzii pe care băncile o practică la depozite este real-negativă. Adică deponenții pierd dacă pun bani la bancă. De exemplu, vedeți aici ratele practicate de BRD. Cea mai mare rată a dobânzii remunerează “depozitul 1000” și se ridică la fabuloasa cifră de 6,5% pe an. De la începutul verii am tot spus că situația este hilară. Iar în acest articol am discutat mai pe larg rolul dobânzii în economie, respectiv de ce filozofia băncii centrale este bună de adormit copiii. Nu pricep pe ce se bazează Mugur Isărescu atunci când spune că …

Citeşte în continuare

De ce stabilitatea prețurilor aduce instabilitate

Mugur Isărescu a declarat la Chişinău, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Studii Economice din Moldova, că stabilitatea prețurilor este obiectivul fundamental al BNR, și că îndeplinirea acestui obiectiv atrage după sine creșterea economică. Unii ar putea trata această afirmație drept ironică, având în vedere palmaresul politicii monetare în România, pentru care guvernatorul BNR ar putea primi o diplomă, însă una de arcaș ratat la proba de țintire a inflației. Dincolo de ironie însă, stabilizarea prețurilor nu este compatibilă cu creșterea economică, ci cu ciclul avânt-prăbușire (boom-bust). Putem considera stabilizarea prețurilor drept o versiune hard a politicii de țintire a inflației, despre care s-a demonstrat că nu elimină fluctuațiile economice, din contră. Cele mai importante crize economice din istorie (Marea Depresiune, criza din Asia, criza actuală) au survenit într-un context caracterizat de inflație scăzută sau chiar de absența acesteia. Îți trebuie ceva voință (politică), …

Citeşte în continuare

Ţintirea inflaţiei: 4 ani de prognoze măreţe

Patru ani la rând BNR a prognozat greşit ţinta de inflaţie. Graficele de mai jos sunt preluate din Rapoartele trimestriale ale băncii centrale emise în 2006, 2007, 2008 şi 2009. Realitatea a infirmat aceste previziuni, astfel că evoluţia ratei inflaţiei în raport cu ţinta a arătat astfel: Acum, BNR ne propune următoarea previziune. Poate se va adeveri, dar în caz contrar, cui îi pasă? Vorba aceea: „Vă mai chemăm noi când e gata raportul următor.”

Citeşte în continuare

„Il Maestro” de la BNR şi ghiveciul monetar

Mugur Isărescu a declarat azi: “Corecţia economică din 2009 a fost inevitabilă, după supraîncălzirea din 2007 şi 2008”. Corect, dar incomplet. În acelaşi speech domnia sa a spus că România a avut creştere sustenabilă până în 2003-2004, ceea ce înseamnă, logic, că din 2003-2004 încoace a fost creştere nesustenabilă. Adică economia s-a supraîncălzit vreo 4-5 ani. Şi mai corect, dar încă incomplet. Ceea ce lipseşte este asumarea responsabilităţii. Chiar nimeni nu este vinovat? Dacă ciorba pe care o servim la restaurant este supraîncălzită, ştim cu toţii cine poartă responsabilitatea. Dacă economia dă în clocot ani la rând, ar trebui să fie la fel de clar cine este de vină: cine este la butoane! Economia s-a supraîncălzit din 2003-2004 din cauza politicii monetare expansioniste administrată de BNR. Corect şi complet. Am fost primul care am argumentat acest lucru, cu poze.

Citeşte în continuare

BNR alimentează datoria externă!

S-a lămurit secretul momentului de respiro în expansiunea datoriei publice, despre care am vorbit acum câteva zile. La începutul acestei luni băncile au refuzat practic să crediteze guvernul în lei, cumpărând bonduri în valoare de doar 900 milioane lei – faţă de suma pe care conta guvernul, 6 miliarde lei. De asemenea, s-a lămurit şi mişcarea BNR de la mijlocul acestei luni, de a reduce rata rezervelor la depozitele în valută. La acel moment am scris că BNR fabrică bani pentru guvern. Astăzi, vălul a fost dat la o parte când băncile s-au repezit să subscrie bonduri în valoare de 1,4 miliarde euro, faţă de doar 500 de milioane, pe cât conta guvernul. Este evident de ce băncile au ezitat în aceste ultime două luni să mai crediteze guvernul în lei – pentru că aşteptau să îl crediteze în valută, anticipând eliberarea rezervelor de către BNR. Astfel, contribuabilul român este …

Citeşte în continuare

A respectat BNR regula Taylor?

Una din ideile cele mai cunoscute din economia monetară este că banca centrală ar trebui să respecte Regula Taylor. John Taylor, profesor la Stanford a emis în anii 90 teoria conform căreia banca centrală ar trebui să ţină cont în stabilirea ratei dobânzii de două elemente: rata inflaţiei şi decalajul dintre PIB realizat şi PIB potenţial (output gap). Pe scurt, regula Taylor spune că: Rata dobânzii = 1,5 x rata inflaţiei + 0,5 x decalajul PIB + 1 Taylor susţine că SUA a intrat într-un avânt economic nesustenabil deoarece Fed a ţinut rata dobânzii prea jos, prea mult timp. Dacă ar fi respectat regula sa, mare parte din distorsiunile create de boom ar fi fost evitate. Vedeţi graficul de mai jos. Eram curios cum putem interpreta politica monetară a BNR prin prisma celor spuse de Taylor, aşa că am calculat rata dobânzii conform regulii Taylor, din 2001 până în 2008, …

Citeşte în continuare

Deflaţie monetară în România

După peste 4 ani de expansiune monetară susţinută, BNR a redus cantitatea de bani din economie. În ultimii ani, oferta de bani a crescut puternic, însă nu şi-a exercitat efectele asupra preţurilor de consum, ci asupra pieţelor factorilor de producţie. Creditul ieftin acordat pe bandă rulantă a alimentat mai degrabă investiţiile decât cererea de bunuri de consum. În acelaşi timp, cheltuielile agenţilor economice s-au îndreptat masiv către străinătate – deficitul commercial jucând rolul de supapă pentru presiunile inflaţioniste în creştere. În tot acest timp, BNR s-a lăsat ameţită de vraja politicii de ţintire a inflaţiei, ignorând creşterea explozivă a pieţei activelor. S-a amăgit că “remonetizarea” este benefică pentru economie, pentru că preţurile de consum nu creşteau. A uitat până şi celebrul avertisment al lui Milton Friedman – care a spus impactul politicii monetare asupra economiei are loc după “o perioadă lungă şi variabilă”. A crezut că navighează pe mări sigure, …

Citeşte în continuare

BNR, cât de multă inflaţie ai făcut în ultimii 5 ani?

Deşi toată lumea recunoaşte că deficitul comercial înregistrat de România în anii premergători crizei era nesustenabil, nu toţi economiştii sunt de acord asupra cauzei. Ieri, am susţinut că responsabilitatea aparţine Băncii Naţionale care, în anii 2004-2008 a creat o uriaşă expansiune a creditului, similară doar cu „remonetizarea” economiei din anii guvernului Văcăroiu – fenomen încheiat cu criza din 1997-1998, când am fost doar la un pas de a concura Bulgaria la campionatul de cădere liberă… economică. Mi-am propus să explic mai pe larg această teză. Acordarea de credite ieftine este factorul care a predispus societatea să îşi mărească în mod nesustenabil cheltuielile şi importurile. Iar aceste credite s-au bazat tocmai pe intrările masive de capital, stimulate la rândul lor de politica monetară ultra-permisivă (am putea spune, iresponsabilă) a statelor occidentale. Fiindcă instituţiile financiare au speculat diferenţa dintre costul creditului în dolari sau euro (ieftinit artificial) şi randamentul activelor denominate în …

Citeşte în continuare

BNR, politica monetară şi deficitul comercial

Deficitul comercial este pus de mulţi economişti în spatele crizei actuale. Însă deficitul comercial (ca şi datoria externă) nu este rău în sine, ci simptomul unei boli mai profunde, pe care aceşti economişti o trec cu vederea, de multe ori intenţionat. Argumentul cel mai elegant care poate fi adus împotriva adversarilor fanatici ai deficitului comercial – care, după ştiinţa mea, nu a fost vreodată contestat, se bazează pe reducerea la absurd. Cheltuielile indivizilor sunt condiţionate de producţia acestora. Indivizii pot cumpăra în măsura în care vând. Ei pot „importa” ceva doar dacă „exportă” ceva. Să ne gândim doar la faptul că orice import înseamnă cumpărarea de valută, ceea ce presupune, în mod logic, o vânzare de valută, adică un export. Aşadar, nu are nicio importanţă cât cumpărăm, nici măcar cât cumpărăm din străinătate, pentru că aceste cheltuieli sunt obligatoriu finanţate cumva; cu cât sunt mai mari cheltuielile, cu atât sunt …

Citeşte în continuare

Dacă nu ne dă FMI bani, îi fabrică BNR

Conform deciziei CA al BNR, nivelul rezervelor minime pentru depozitele în valută scade de la 30% la 25%. Citind puţin printre rânduri motivaţia deciziei este „acoperirea din resurse ale pieţei interne a necesarului de finanţare a sectorului guvernamental”, dată fiind “amânarea intrărilor programate de fonduri externe”. Mai transparent de atât nici că se putea. Deci, FMI nu mai finanţează guvernul şi atunci îl finanţează BNR. Desigur, prin lege Băncii Naţionale îi este interzis să crediteze guvernul. Adică nu poate fabrica lei pentru a cumpăra titluri de stat. Grozavă interdicţie! E drept, nici părinţii nu dau direct bani odraslelor; de obicei îi întreabă pe aceştia ce jucărie le place, după care o iau de pe raft şi plătesc la casă. Exact asta face şi BNR. Banca centrală finanţează bugetul de stat în mod indirect, prin faptul că asigură REFINANŢAREA băncilor care finanţează DIRECT bugetul. Nu trebuie să uităm că despărţirea dintre …

Citeşte în continuare

Inchiziţia valutară în România

BNR şi ANAF au început vânătoarea după cei care, în loc să fie patrioţi şi să iubească moneda naţională, au trădat idealul stabilităţii monetare preferând să vândă case în valută. Se întâmplă în România anului 2009, când autorităţile se bat în piept trâmbiţând cât de tare vor ele să intrăm în zona euro. Citiţi un interesant articol al Oanei Osman aici, conţine şi comentariile subsemnatului.

Citeşte în continuare

BNR continuă politica de consiliu monetar

Menţinerea ratei dobânzii la 8% şi a nivelului rezervelor minime obligatorii la 15% pentru lei şi 30% pentru valută este cel mai bun lucru pe care l-am văzut venind de la BNR în ultima perioadă. BNR continuă practic să mimeze politica de currency board pe care a urmat-o de mulţi ani de zile: la început a relaxat politica monetară permiţând influxului de capital să crească masa monetară, iar acum se opune deconectării totale a ofertei de bani de ieşirile de capital. Spun că “mimează” un currency board, pentru că, în mod normal, în faţa scurgerii de valută am fi trebuit să avem deflaţie – reducerea semnificativă a masei monetare. Ceea ce nu se întâmplă, pentru că BNR a început să achiziţioneze active interne, compensând pierderea activelor externe. Astfel, a reuşit să frâneze reducerea masei monetare – în august masa monetară M1 era egală cu cea înregistrată în martie 2008 – …

Citeşte în continuare

Joc democratic cu rata dobânzii

Guvernatorul Băncii Cehiei, Zdenek Tuma, a propus, conform modei 2008-2009, reducerea ratei dobânzii de la 1,25% la 1% – nivel record atât în istoria Cehiei cât şi din perspectiva bunului simţ sau, cum zic englezii, common sense. Numai că, ce să vezi, democraţia i-a dat planurile peste cap. Supusă la vot, propunerea a fost respinsă cu scorul de 5 la 2, guvernatorul fiind sprijinit doar de vicele său. În condiţiile astea nu cred că Tuma (numit în funcţie în anul 2000) are vreo şansă să ajungă cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume, în locul lui Isărescu. Ar mai trebui să ia lecţii despre funcţionarea votului democratic, despre cum trebuie atrasă opoziţia la o colaborare constructivă, altminteri eficienţa politicii monetare se pierde în meandrele pluralismului. Să salutăm pe această cale deplinul consens cu care board-ul BNR a urcat România pe culmile hiperinflaţiei, a făcut slalom printre ţintele de …

Citeşte în continuare

Ghici cine vine la BNR?

Pe lângă Mugur Isărescu, desigur, a cărui candidatură a stârnit aprecierile unanime ale politicienilor. Se pare că PSD îl sprijină pentru un loc în CA pe domnul Dinu Marin, actual decan la ASE. Pentru informarea corectă a publicului şi mai ales a celor care, când vor fi mari, vor dori să se facă CA-işti la BNR, de unde să manevreze ştiinţific rata dobânzii sau cursul de schimb, să precizăm că propunerea domnului Marin a avut, probabil, ca fundament vasta sa experienţă de cercetare ştiinţifică şi remarcabilele aptitudini de muncă în echipă. Astfel, Dinu Marin a adus formidabile contribuţii cercetării ştiinţifice graţie poziţiei de redactor-şef adjunct la Scânteia Tineretului şi Viaţa Studenţească. A ajuns profesor la ASE după o productivă carieră de … director la Editura Economică, funcţie din care a vegheat la dezvoltarea cv-ului multor cadre didactice. Cu numeroase lucrări la activ (doar nu credeaţi că a stat degeaba la …

Citeşte în continuare