18 October 2018
Știri pe scurt
Home / Ce face statul?

Ce face statul?

Sunt țările libere un magnet pentru teroriști? Nici vorbă

Circulă ideea că atacurile teroriste din Europa erau cumva inevitabile, având în vedere “libertatea” de aici. Un cunoscut comentator public spunea aseară că “Libertatea conduce la zone vulnerabile. Supravegherea este obligatorie.” Aceasta pare a fi o opinie cvasi-generală, susținută în mass-media. Efectul inevitabil în plan politic al acestei perspective este întărirea rolului statului, reducerea spațiului pentru viața privată. Deși foarte rentabilă pentru serviciile secrete și pentru puterea politică în general, ideea este greșită. Este suficient să ne uităm în istorie și să vedem că terorismul nu a apărut și nu s-a dezvoltat în vreo țară liberă, ci în regiuni sau în epoci marcate de alocarea politică a resurselor, de instituții extractive (ca să folosesc exprimarea din “De ce eșuează națiunile” a lui Acemoglu), de inevitabile tensiuni sociale. Anul trecut explicam în detaliu: Terorismul, ca specie de crimă, este inerent legat de stat. La origine o crimă a statului împotriva cetățenilor, …

Citeşte în continuare

Cât merita Dinescu?

  Stelian Tanase: “Dinescu merita 10.000 de euro.” La asta se reduce decizia statului, a unui politician sau a unui funcționar numit politic. La părerea lui, la discreția lui, la interesul lui. Așa stau lucrurile și în cazul construcției de autostrăzi și în cazul stabilirii listei de medicamente compensate și în cazul primirii de refugiați. Nici să vrea, birocratul nu poate lua o decizie rațională deoarece este lipsit de mijlocul de a o face. El nu poate să calculeze “câți bani face Dinescu”. Adevărul este că doar pe piața liberă putem afla “cât merită Dinescu”. Câtă vreme TVR este susținută din bani publici, care ni se i-au forțat din buzunare și sunt deșertați în bugetul televiziunii, atunci Dinescu va merita oricât zice directorul instituției. Exact așa s-a întâmplat și cu Moise Guran… care nu a meritat! Adăugați la imposibilitatea calculului economic în domeniul public faptul că, de regulă, cei care …

Citeşte în continuare

Vreți armonie între confesiuni? Opriți amestecul statului în religie!

Este zguduitor să vezi cum intervenția statului creează discordie între oameni, oriunde se produce. Dar este firesc, pentru că, prin natura sa, statul folosește banii unora pentru a oferi un privilegiu altora. Exemplele curg cu nemiluita: bunăstarea cetățenilor simpli a fost jertfită pe altarul preaplinului funcționarilor parlamentari și al diplomaților, atunci când acciza la carburanți a fost menținută, dar au fost introduse pensiile speciale; mai trebuie să menționez salariul minim este crescut an de an, pentru a arăta bunăvoința guvernului față de clasa muncitoare, chit că rata șomajului în rândul tinerilor continuă să crească; suntem împiedicați să ne educăm copiii acasă sau să ne construim infrastructura de care avem nevoie, doar fiindcă statul le asigură sindicaliștilor din învățământ, respectiv constructorilor de drumuri și poduri, privilegiul de a fi clientela sa politică; cursul de schimb al leului nu este lăsat liber, deoarece s-ar putea supăra exportatorii sau bancherii, așa că merită …

Citeşte în continuare

Judecător vs. medic vs. profesor: e normal așa?

Conform Legii salarizării bugetarilor, salariul unui procuror stagiar va fi de 7272 lei, în vreme ce un medic rezident va câștiga pentru început 5636 lei, iar un preparator universitar 1971 lei. După mulți ani și parcurgerea treptelor ierarhice: procurorul sau judecătorul cu rang de judecătorie va ajunge după 20 de ani vechime să câștige 14301 lei; medicul primar  va ajunge la 14195 lei, dar atenție! – doar în specializarea anatomie patologică; altminteri mult mai puțin; relevant este poate salariul unui manager de spital: 9905 lei; profesorul universitar poate ajunge, după 40 de ani vechime, la maxim 7868 lei. Sau dacă preferați: un grefier debutant va câștiga aproape cât un preparator universitar; la fel un referent debutant la Registrul Comerțului; un expert criminalist gradul IV (cel mai mic) va câștiga la debut mai mult decât un conferențiar universitar; un judecător sau procuror stagiar va câștiga cât un profesor universitar cu vechime …

Citeşte în continuare

Cooperarea monetară între popoare vecine și prietene

Acoperind o plajă temporală de aproape două decenii, acest grafic demonstrează că principalele state ale lumii nu au cooperat nicicând mai bine decât o fac acum. “Băieții deștepti” de la butoane au produs criza din 2009 – doar toată lumea bună îi impută lui Greenspan creșterea dobânzilor care a provocat colapsul pieței imobiliare și, ulterior, propagarea crizei în sistemul financiar, nu-i așa? Dar tocmai faptul că bancherii centrali au orchestrat boom-ul imobiliar și că au ținut dobânzile prea mici prea mult timp a fost factorul determinant în declanșarea crizei. Și așa s-a întâmplat și în anii 1990 și mai înainte… și tot așa chiar și în anii 1920 când dobânzile extrem de mici și expansiunea creditului a produs distorsionarea gravă a economiei – în legătură cu acest ultim moment, e suficient să vă gândiți cum de a fost posibil să se ridice Manhattan-ul în anii 1920 și veți înțelege ce …

Citeşte în continuare

Hai să mai construim România o tură și astăzi, că nu se supără

Știu că sunteți supărați pe faptul că parlamentarii și-au mărit pensiile. Dar nu din cauza asta majoritatea românilor sunt săraci, ci din cauza risipei fenomenale pe care o produc “investițiile” publice. Iar am ieșit cu mașina din țară, prilej pentru a experimenta tronsoanele de autostradă din vestul țării. Câteva poze mai jos, ca să înțelegeți “valoarea adăugată” fenomenală pe care o aduc aceste betonări. Drum bun România! Modelul nord-coreean nu e departe. Dacă nu aveți încredere în aceste poze, atunci comparați harta traficului din România cu harta traficului din Cehia, ca să vedeți diferența. Și nu uitați această mărturisire: “Dacă lumea ar ști cum se cheltuiesc banii, ne-ar împușca ca pe câini.” Miliardele de euro risipite pe autostrăzi, înseamnă tot atâtea miliarde sustrase de la producția unor bunuri de capital cu adevărat necesare publicului larg. Înseamnă mai puține frigidere, televizoare, mobilă și tot ce vreți. Dacă ar fi să gândesc …

Citeşte în continuare

Cel mai bun motiv pentru minimizarea statului

De ce avem nevoie de un stat mic-mic, cât mai mic? De ce merită să ne opunem impozitării, paternalismului politic, intervenționismului, etatismului? Iată de ce: Fiindcă, așa cum spunea Friedrich Hayek, “cei mai răi ajung sus”. Nu contează ce vrem sau ce sperăm noi, contează rezultatul, contează unde ajungem la final. Nu contează iluziile pe care unii și le fac în legătură cu calitatea morală a decidenților politici, contează doar faptul că cei care intră în politică o fac doar pentru că stau mai prost la alte capitole (duh…!). O fac pentru că se simt inferiori.  O fac pentru că nu sunt în stare să producă nimic valoros. O fac pentru că excelează la alte “calități”: sunt campioni la baliverne și stăpânesc bine arta de a-și înșela semenii. “Acum vedem care sunt calitățile manifestate de practic toți politicienii: nevoia constantă de a fi recunoscuți și de a se bucura de …

Citeşte în continuare

Euro ca Uber-monedă. Vrem să o interzicem?

Statul pune bețe în roate aplicației Uber, fără să înțeleagă că serviciul de călătorie în comun (ridesharing) nu poate fi scos în afara legii. Și că da, poți legifera un monopol al taximetriștilor, dar nu poți interzice oamenilor să facă echipă atunci când merg cu mașina. Și da, poți reglementa foarte strict prețurile, dar nu poți interzice cadourile. Gâgă nu înțelege că pasagerul preluat de mine de la Gara de Nord și transportat până la Piața Romană are tot dreptul să îmi facă un cadou, dacă vrea. Dacă cel care stă la “Ia-mă nene!” (varianta arhaică de ridesharing) vrea să îmi lase un pachet de țigări sau 20 de lei, statul nu-i poate interzice acest lucru. Birocrații sunt prea lenți ca să priceapă că societatea (comunitatea) se poate organiza spontan, că forme asociative (între șoferi și pasageri) apar natural și că piața – pe care ei vor să o interzică …

Citeşte în continuare

Rețeta economică a protestelor din Baltimore

Baltimore afost la începutul secolului XX un oraș înfloritor, dar a urmat soarta tuturor orașelor industriale arunci când respectiva industrie (oțel) a ajuns la apus: după anii 70, pe fondul scumpirii energiei și a ieftinirii relative a oțelului, economia orașului a decăzut, acesta s-a depopulat iar sărăcia a luat amploare. Albii au plecat, vânzându-și casele, iar în locul lor au venit negri, majoritatea fără loc de muncă sau slab calificați, care și-au luat credite pentru a cumpăra aceste case. Fenomenul seamănă cumva cu ce s-a întâmplat la noi în regiunile din apropierea Sibiului, cândva locuite de sași, care cu timpul au fost colonizate de romi – cu precizarea că aceștia din urmă nu au făcut credite bancare ca să intre în posesia locuințelor. Rata șomajului în cartierul unde au izbucnit conflictele: 19,1% (în 2011) Doar 42% dintre locuitori acestuia lucrează undeva. Doar 54% dintre locuitori figurează în forța de muncă, …

Citeşte în continuare

De ce se scumpesc produsele în hipermarketuri înainte de scăderea TVA

Primul-ministru a amenințat în repetate rânduri că Miliția prețurilor a.k.a. Consiliul Concurenței va veghea la ieftinirea alimentelor după ce va fi implementată scăderea TVA: “O scădere atât de mare a TVA este imposibil să nu se vadă în preţ. Vom fi foarte atenţi după 1 iunie” Am explicat care sunt efectele scăderii TVA la alimente – în bună măsură scăderea prețurilor. Dar insistența cu care premierul vrea să vadă această ieftinire – și care demonstrează tocmai populismul și disperarea politică ce stau la baza luării acestei măsuri – merită un răspuns “în formă continuată”. Ideea de bază este că nivelul general al prețurilor nu depinde în mod direct de politica fiscală sau de impozite, ci de relația dintre cererea și oferta de bani. Hai să luăm un scenariu un pic mai tare decât cel amintit mai sus și să presupunem că TVA scade de tot (la zero) la toate produsele. Păi, cu …

Citeşte în continuare

România funcționează cu taxe letale

Taxe letale

Sunt convins că spotul publicitar al ANAF a fost realizat astfel cu intenție. Gândiți-vă de câte ori și de câți oameni a fost văzut și revăzut înainte de a fi transmis beneficiarului (ANAF). Mi se pare imposibil ca cineva, măcar o persoană să nu fi sesizat problema. Bine, nu știu dacă persoanele in charge de la ANAF au această capacitate, dar cei de la Godmother Advertising Agency? Oricum, rezultatul final este epic și ilustrativ pentru funcționarea fondurilor europene, care doar în mod excepțional pot produce ceva bun. Fiindcă așa înțeleg că a fost finanțată campania în valoare de sute de mii de euro. Acum să trecem la lucruri mai serioase. Fix cu un an în urmă, când ministerul de finanțe era condus de eminenta autoare a unor rețete de sinucidere economică asistată, vă spuneam că ANAF se transformă în lagăr de reeducare fiscală și încercam să întrezăresc ce urmează să se …

Citeşte în continuare

Cum calculează statul randamentul autostrăzilor

Nu e banc. Statul o face cu modele. Cel mai mare este Modelul Național, care estimează numărul de călători sau de tone marfă transportate, distribuția pasagerilor între zone, rutele alese ș.a., în fine, o chestie atât de rafinată și precisă încât, suntem asigurați, “Modelul este foarte complex – rulările complete pentru cei trei ani de prognoză (2020, 2030 și 2040) durează aproximativ 30 de ore” Uau! Asta marketing frate! Mai bine vindeau modelul… să facă și indienii sau ugandezii autostrăzi deștepte, eficiente și prietenoase cu mediul ca ale noastre! Dar vedeți bine că scopul lor este să vândă de fapt autostrăzile… publicului gură-cască. Și stați așa, că explicațiile continuă să curgă… ia priviți aici ce deștept e modelul, cum vede el lucrurile în ansamblu și în profunzime și nu-i scapă absolut nimic: “O îmbunătățire adusă infrastructurii rutiere sau timpului de parcurs și frecvenței trenurilor din sistemul feroviar va produce o …

Citeşte în continuare

“Salvarea” Ucrainei – încă un faliment suveran plănuit cu grijă

Ucraina urmează să fie îndatorată, pardon, salvată cu 40 mld. dolari. Ca să își “stabilizeze” economia, cum zic tehnocrații – știți, economia aceea făcută țăndări de corupție și de război. Cum zice doamna Lagarde nu le zice nimeni, deci să o cităm: “Este un program ambițios; este un program dur; și nu e lipsit de riscuri. Dar este totuși un program realist a cărui implementare poate reprezenta un punct de cotitură pentru Ucraina.” Și ca să vedeți cât de “realist” este, priviți graficele de mai jos. Primul arată evoluția datoriei Ucrainei raportată la PIB, așa cum o vede FMI. Al doilea ține cont de faptul că moneda națională a Ucrainei, hrivna, s-a dus considerabil pe tobogan de când “specialiștii” FMI au analizat situația: dacă prognoza Fondului pe 2015 se bazează pe un curs de schimb de 13 hrivne pentru 1 dolar, cursul de schimb actual este de 28 hrivne/1 dolar; …

Citeşte în continuare

Kosovo: și ce drum pustiu răsare / cât câștigă Bechtel oare?

Nu se întâmpla în fiecare zi ca un fost ambasador al SUA să fie sursa de inspirație pentru un personaj de benzi desenate, dar exact asta s-a întâmplat în 2011 cu Cristopher Dell, fost ambasador în Kosovo, iar apariția sa nu a fost una plăcută. Dell a fost satirizat ca ”Chief Pimp” în ” The Pimpsons”, o bandă desenată derivată din ”The Simpsons” ce a fost creată de artistul Fisnik Ismaili. În aceasta este prezentată elita politică ce comanda democrația din Kosovo și care vindea țara celui mai bun ofertant. Publicată pe Facebook, banda desenată îl portretiza pe Dell ca un monarh, iar într-o ediție era prezentat luând bani de la Bechtel, o corporație americană de construcții și inginerie, în schimbul facilitării unui contract de 1 miliard de dolari pentru un drum, afacere văzută foarte prost de plătitorii de taxe din Kosovo. Contractul a fost real: Autostrada Kosovo, având o …

Citeşte în continuare

Legile Big Brother, planul B

“Firesc, oamenii obisnuiti nu vor razboi; nici in Rusia nici in Anglia, nici in America si nici in Germania. Este de inteles. Dar, in cele din urma, liderii tarii sunt cei care determina politica si intotdeauna este vorba de a atrage oamenii de partea ta, indiferent daca este o democratie, o dictaura fascista, parlamentara sau comunista. […] oamenii pot fi adusi intotdeauna la cheremul liderilor. Asta e usor. Tot ce trebuie sa faci este sa le spui ca sunt atacati si sa denunte pacifistii pentru lipsa de patriotism si expunerea tarii la pericol. Se intimpla la fel in orice tara.” (Hermann Goering, in timpul procesului de la Nuremberg) Legile Big Brother (legea retentiei datelor, legea cartelelor preplatite si legea securitatii cibernetice) au luat o mica pauza fiind declarate neconstitutioanle. Insa doar naivii isi inchipuie ca SRI-ul se multumeste cu atit. Zilele trecute, directorul SRI, George Maior, si-a dat demisia, iar …

Citeşte în continuare