16 January 2019
Home / capitalism

capitalism

David Whitehouse – Originile poliției

Poliția a fost inventată în Anglia și Statele Unite în doar câteva decenii – aproximativ din 1825 până în 1855. Noua instituție nu era un răspuns pentru creșterea criminalității și nici nu a condus la găsirea unor noi metode de a combate actele ilegale. Cel mai uzual mod de rezolvare a crimelor, înainte și după apariția poliției, a fost acela de a afla de la cineva ce s-a întâmplat. În plus, crimele sunt acte individuale, iar elita conducătoare care a inventat poliția răspundea în fața provocării impuse de acțiunile colective. Ca sa rezumăm: autoritățile au creat poliția ca răspuns la grupuri mari, ”neascultătoare”, precum: — greviștii, în Anglia, — revoltele în partea de nord a SUA, — și amenințarea răzvrătirii sclavilor din sud. Astfel, scopul poliției este să controleze mulțimile de oameni, nu criminalitatea. Mă voi concentra foarte mult pe aspecte precum: cine sunt aceste mulțimi și de ce au …

Citeşte în continuare

Cine apară capitalismul astăzi? O minoritate de elită

În afară de puținii participanți la manifestația de ieri din Piața Victoriei, aproape nimeni. Poate unii aveau ceva mai important de făcut într-o după-amiază însorită de toamnă și astfel nu au putut fi prezenți. Dar și dacă veneau ei probabil un copil de grădiniță i-ar fi numărat cu ușurință.   Aceștia sunt susținătorii capitalismului. Trist, dar la aproape 24 de ani de la Revoluția anti-comunistă, un miting pro-capitalism încă duce lipsă de participanți. Ceea ce explică în întregime odiseea unei tranziții fără orizont, fără realizări și, în fond, fără motiv. Imensa majoritate a românilor de la oraș (la sat e altă poveste) simte încă nevoia unui “tătuc”. Dacă se poate a unui tătuc amabil, fără o consoartă “sinistră” și fără schelete în dulap. Românilor nu le pasă foarte mult de proprietate, le-a intrat în sânge că te poți îmbogăți mai repede fără. Îi dor impozitele, dar îi arde și mai …

Citeşte în continuare

O carte mult aşteptată: “Capitalismul. Logica libertăţii”

Îmi face plăcere să vă anunţ, în sfârşit, apariţia la Humanitas unei cărţi dragi al cărei contributor sunt. Am tresărit de bucurie atunci când, rând pe rând, câţiva dintre cei mai reprezentativi economişti contemporani de orientare liberală, au scris recomandări de lectură pentru această carte: dizidentul şi reformatorul Janos Kornai, campionul francez al liberalismului Pascal Salin; Mr. Libertarian Walter Block, Leszek Balcerowicz – autorul terapiei de şoc; din România am primit cuvinte frumoase Vasile Işan şi Aurelian Dochia. Ceea ce pentru mine personal este super-onorant. Şi mai-mai că mă fac să roşesc cuvintele următoare: Autorii acestei cărţi, pe de o parte, denunţă anumite concepte şi idei care justifică expansiunea statului, iar pe de altă parte lansează o temeinică apărare a libertăţii economice. Sunt exponenţi ai Şcolii austriece de economie, adevăratul curent de gândire pro piaţă liberă din ştiinţele economice şi filozofia politică. (L. Balcerowicz) Trei rânduri de ovaţii pentru capitalism, …

Citeşte în continuare

Tot despre referendum: ce putem face și ce nu pe proprietatea noastră? Replică lui Florin Cîțu

Am primit numeroase comentarii, majoritatea critice, la postarea deciziei prin care o companie condiționa intrarea angajaților în unitate de participarea la referendum. Florin Cîțu și-a exprimat pe blog dezacordul cu mine în această problemă. Hai să explic mai bine cum stă treaba. În primul rând, rog să se observe că articolul postat de mine este genul de ilustrare “Așa nu”, prin care atrag atenția asupra unor practice nesănătoase. Să fie clar: nu sunt de acord cu decizia companiei în cauză, dar nu fiindcă mi se pare aberantă sau ilegală, ci pentru că reprezintă, în opinia mea, un exemplu de folosire fără discerământ a proprietății private. În al doilea rând, doresc să separ tratarea juridică a problemei de tratarea filozofico-economică. Nu știu exact cum stau lucrurile din punctul de vedere al legislației muncii, dacă decizia în cauză încalcă legislația sau nu, dar mi se pare prea puțin important – nu din …

Citeşte în continuare

1 mai capitalist

Ca să încep cu concluzia, nu ar fi nici o sărbătoare a muncitorilor fără capitaliști. Așa că ideea celebrării unui moment care arată cumva victoria clasei muncitoare (a sindicatelor etc.) în lupta cu angajatorii este total absurdă. Dacă nu ar exista capitaliști, adică oameni care să economisească, să acumuleze capital, să-l investească chibzuit asumându-și riscul în mod responsabil, atunci nu am avea nici locuri de muncă, nici salarii, nici muncitori. Nu am avea progres, deoarece toate inovațiile tehnicie și descoperirile tehnologice au nevoie de capital și de întreprinzători pentru a fi puse în aplicare, altfel rămân la stadiul de „Știați că…” numai bune de povestit nepoților. De asemenea, ideea conform căreia patronatul se îmbuibă din fructele muncii salariaților este total falsă. Normal că patronatul obține profituri, doar n-o să facă foamea sau n-o să ofere locuri de muncă gratis, așa ca hobby. Așa cum nu am văzut nici un muncitor …

Citeşte în continuare

Capitalismul și selecția naturală

Am auzit de multe ori că funcționarea neîngrădită a capitalismului produce în cadrul societății rezultate în logica selecției naturale: cei mai potriviți indivizi prosperă, iar cei care nu se adaptează mor. Recent, Dan Șelaru mi-a semnalat articolul Mândriți-vă cu câți angajați ați împins la moarte! si mi-am dat seama ca darwinismul în forma cea mai reducționistă a mai făcut o victimă. Interesant este că această idee a fost permanent exploatată de socialiști, tocmai pentru a denigra capitalismul. Nu mai departe de acum două zile l-am văzut pe Alexandru Athanasiu pe un post tv vorbind despre “libertarianul” Friedrich Hayek ca despre un avocat îndârjit al dezmembrării statului, un oponent vehement al oricărei forme de justiție (socială) – pe principiul că selecția naturală este și inevitabilă și morală. Cum nu puteam să-l întreb domnul Athanasiu câte pagini a citit din “Constituția libertății”, am oprit televizorul. Cred că nu degeaba este folosită eticheta …

Citeşte în continuare

“Dar există vreo țară în care să funcționeze capitalismul neîngrădit?”

Că tot mă întreabă multă lume: dar există vreun stat care să pună în aplicare o economie după modelul laissez-faire? Împlicația ar fi aceea că laissez-faire este, cel mult, un dinozaur instituțional: nu a trecut „testul pieței”, fiind înlocuit cu intervenționismul contemporan care este mai performant din punct de vedere social. Desigur, răspunsul nu ar trebui să omită ironia strecurată în întrebare: statul nu are niciodată motivul să promoveze non-etatismul (laissez-faire), astfel încât Nu, nu știu nici un stat în lume în care să funcționeze liberalismul economic pe care îl apreciez, pentru simplul fapt că acest lucru nu este în interesul celor care guvernează. Dar, nu vă grăbiți să trageți concluzii pripite. Adevărata problemă pe care bănuiesc că o vizează criticii mei este dacă sistemul laissez-faire a funcționat vreodată și, mai ales, dacă există proble empirice privind superioritatea lui. Din această perspectivă, cred că vor fi dezamăgiți. Dacă sistemul laissez-faire …

Citeşte în continuare

“Escaladând zidul sistemului de caste cu ajutorul treptelor capitalismului”

Informația vine de la profesorul George Reisman. Acesta este, în traducere, titlul inițial al unui articol publicat săptămâna trecută în New York Times – if anything, un bastion al anti-capitalismului. În ediția on-line, link-ul nu face referire la acest titlu, ci la denumirea radical schimbată, India’s boom creates openings for untouchables. Articolul vorbește despre oportunitățile pe care liberalizarea economică a Indiei le-a adus claselor sociale defavorizate, în speță Daliților. Wikipedia spune că în ierarhia socială a Indiei, daliții erau/sunt cei care se ocupă cu treburile cele mai de jos, precum măturatul și curățatul WC-urilor. Capitalismul a făcut însă posibil imposibilul, anume depășirea condiției sociale grație exersării talentului antreprenorial și acumulării de avuție. This is a golden period for Dalits … Because of the new market economy, material markers are replacing social markers. Dalits can buy rank in the market economy. India is moving from a caste-based to a class-based society, …

Citeşte în continuare

De Crăciun: magia și miracolul pieței libere

Cel mai bun articol de Crăciun vine de la Carpe Diem. În 1964 un bun cadou de Crăciun ar fi fost un TV color, care în catalogul Sears costa 750 de dolari. Ce poți cumpăra astăzi cu cei 750 de dolari a căror putere de cumpărare a fost ajustată pentru a ține cont de inflație? Cum așa? “Magia și Miracolul pieței libere!” A nu se înțelege de aici că în 2011 americanii sunt de atâtea ori mai bogați decât în 1964. Nicidecum. Ci doar faptul că prețurile relative ale acestor bunuri au scăzut fenomenal de mult în acest interval de timp. Grație creșterii productivității în aceste domeniile în care economia de piață este lăsată să funcționeze.

Citeşte în continuare

Suntem prea mulți pe lume? Nu, este prea multă inflație!

Există argumentul ăsta, că ne paște o criză colosală deoarece populația planetei a crescut și nu mai poate fi hrănită, îmbrăcată, gadgetuită etc. Aveți un exemplu în acest articol: Acum suntem 7 miliarde. To put that number in context, for the first 70,000-odd years of human history, the total human population was around 1 million. Then, over the course of the next ~10,000 years through 1800, the population gradually grew to 1 billion. And now the population has increased 7X in the past 200 years. Many of the resources used to sustain this population, meanwhile, have not grown. On the contrary, they’ve shrunk. Because we’ve used them up. Nu neg că resursele planetei sunt limitate. Aceasta este de fapt și axioma de la care pleacă știința economică. Însă este fals să pui creșterea prețurilor materiilor prime si a alimentelor pe creșterea populației și să prezici că vine foametea. Explozia demografică …

Citeşte în continuare

Cum a evoluat ritmul progresului tehnologic în istorie

În această seara președintele Obama se întâlnește cu antreprenorii asociați cu revoluția tehnologică a ultimelor decenii: Mark Zuckerberg (Facebook), Eric Schmidt (Google) și Steve Jobs (Apple). În urmă cu puțin timp el declara: “Cu jumătate de secol în urmă, atunci când sovieticii au ajuns înaintea noastră în spaţiu odata cu lansarea satelitului Sputnik¸ habar n-aveam cum vom face să ajungem pe lună înaintea lor”, a spus Obama. “Ştiinţa nu ajunsese încă în acel punct. NASA nu exista încă. Însă, după ce am investit tot mai mult în cercetare şi educaţie, nu numai că i-am depăşit pe sovietici, dar am dat naştere unui val de inovaţie care a dat naştere noi industrii şi milioane de noi locuri de muncă.” Dar nu doar Obama, ci foarte multă lume pare să trăiască un moment de euforie atunci când se vorbește despre progresul tehnologic din ultima vreme. Graficul de mai jos, pentru care îi …

Citeşte în continuare

Capitalismul inegalilor, rudă bună cu cel “de cumetrie”

Pont Zero Hedge. În acest filmuleț de 3 minute vedeți cum a evoluat distribuția veniturilor în SUA în ultima jumătate de secol. Cândva puteam spune că americanii câștigă inegal. Acum putem spune că există un număr mic de moguli și… restul lumii. Dacă actuala tendință se menține, atunci vom ajunge la o împărțire a avuției specifică mai degrabă feudalismului sau socialismului – cel mai inegalitar sistem care a existat, unde o mână de indivizi hotărăsc destinul întregii societăți. Această evoluție este explicabilă, dar nu prin funcționarea capitalismului. Pe piața liberă este foarte improbabil ca un număr atât de mic de oameni să controleze atât de multe resurse. Genialitatea, inventivitatea productivă, talentul antreprenorial și dorința de a prospera nu sunt monopolul unui grup restrâns. Nu prea este loc de dinastii într-o societate concurențială (în sens autentic, productiv). Evoluția este explicabilă prin faptul că ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult …

Citeşte în continuare

Despre statul minimal

Am fost chestionat de revista Forbes despre rolul și șansele statului minimal. Cristian Păun a răspuns la rândul său provocării așa că vă recomand să lecturați și blogul său. În mare, eu văd lucrurile după cum urmează. Statul minimal este considerat în literatură statul care se rezumă la producerea următoarelor servicii: securitate (poliție, armată) și justiție. Ideea minimizării statului este oportună și mai mult decât atât. Este esențial să realizăm că statul nu dispune de un mijloc rațional de alocare a resurselor. El nu poate decide care din următoarele investiții – construcția unui pod la Vaslui, a unui drum la răchițele, a unei școli la București sau a unei discoteci la Craiona – sporește bunăstarea socială. Doar indivizii pot decide ce este mai important – consumul sau investiția (în unități marginale), respective care bunuri de consum și care investiții le satisfac cel mai bine nevoile. Economia de piață (capitalismul) neîngrădită …

Citeşte în continuare

Trei erori majore ale stângii și ale dreptei

Money Illusion a scris două articole foarte bune despre erorile principalelor două curente politice. Am selectat trei dintre aceste erori. Eroarea dreptei Politica monetară este eroarea fatală a dreptei. În 1929 SUA au avut… surplus bugetar, excedent commercial, inflație zero, șomaj redus, impozite reduse. Taxele vamale erau un pic prea mari, dar nimeni nu-i perfect. Și acest regim a fost distrus de aceiași oameni care l-au construit; conservatorii. Stânga a pus Marea Depresiune pe seama modelului economic, nu a deflației. Apoi au început să dezmembreze acest model economic, ceea ce a întârziat revigorarea economiei cu 6 ani. Cred că politica monetară reprezintă într-adevăr călcâiul lui Ahile pentru susținătorii dreptei. Personalități remarcabile ca Milton Friedman sau James Buchanan sunt inconsecvenți prin faptul că susțin proprietatea privată și libera competiție în toate domeniile cu excepția celui monetar. Ideologii dreptei se pronunță împotriva monopolurilor dar până când vine vorba de producția de monedă. …

Citeşte în continuare