14 August 2020
Home / Blogway iti zice Salut (page 5)

Blogway iti zice Salut

Despre cum boom-ul diluează valorile morale

Interesant articol în Wall Street Journal – A Bank Run Teaches the ‘Plain People’ About the Risks of Modernity. Preocupările şi valorile unei comunităţi Amish sunt distruse de uraganul inflaţiei şi al expansiunii artificiale. Atraşi de perspective îmbogăţirii peste noapte, oamenii se înstrăinează unii de alţii, renunţă la vechea meserie adoptând cu voioşie ceea ce în esenţă nu sunt decât speculaţii, sunt contaminaţi de vicii odinioară necunoscute (“nu cumva să-l lăsăm pe vecin să ne arate că e mai bogat decât noi”). Bomboana de pe tort – creşterea îndatorării, urmată în cele din urmă de prăbuşirea piramidei financiare. Concluzia? Nu capitalismul, ci interventionism-socialismul întinează valorile morale!

Citeşte în continuare

Nici cartelizare, nici simpatia preţurilor

Întrebat despre acuzaţiile de blat (pardon, cartelizare) pe care bancherii l-ar face în dauna publicului, mărind dobânzile la unison, Adrian Vasilescu a răspuns că nu crede în această poveste; mai degrabă, asistăm la un caz de “simpatie a preţurilor”, adică la “un fenomen de piaţă”, prin care dacă un ofertant măreşte preţul, restul i se alătură cu bucurie. Deşi cineva ar putea crede că prin explicaţia dată domnul Vasilescu aduce o rază de lumină în bezna intelectuală în care orbecăie Consiliul Concurenţei (asta da contradicţie în termeni!), adevărul este trist. Teza directorului de comunicare de la BNR nu clarifică lucrurile, ba le înceţoşează şi mai tare. Din ea înţelegem că bancherii nu sunt ticăloşi, ci doar proşti. Căci ce fac ei, în definitiv? Se imită reciproc, mergând în turmă când într-o direcţie când în alta, parcă dinadins pentru a stârni criticile asistenţei. Şi culmea, ăsta e un fenomen de piaţă! …

Citeşte în continuare

Un şpriţ de vară literar

În weekend am avut timp să citesc „Confesiunile unui bacher toxic”, bestseller tradus luna aceasta la editura Publica. Contrar aşteptărilor mele, cartea nu este una de dezvăluiri, ci un roman structurat ca un jurnal, care se citeşte cât ai zice… active toxice. Desigur, pentru omul de rând este probabil mult mai palpitantă decât pentru un specialist, ceea ce îi justifică succesul. Una peste alta, lucrarea oferă o imagine destul de realistă asupra practicilor financiar-bancare contemporane, demolând prejudecăţi de genul: • Bancherii sunt crema cremelor economiştilor, posedând trăsături morale şi intelectuale superioare; • Sistemul bancar este unul concurenţial, în care participanţii se întrec în a oferi condiţii mai favorabile clienţilor; • Statul este preocupat (şi capabil) să supravegheze sistemul financiar, drept pentru care putem să dormim liniştiţi; • Statul este imparţial şi oferă soluţii economice juste, cu ambele mâini. Legat de ultimul punct găsim şi punctul cel mai savuros al cărţii: …

Citeşte în continuare

Economia predicţiilor pesimiste

În ultimul număr din „The Freeman”, Anthony de Jasay face o analiză extrem de interesantă a predicţiilor livrate de economişti. Fără să-l numească, autorul îl are are în vedere probabil pe Nouriel Roubini, economist devenit celebru practic peste noapte datorită validării de către istorie a predicţiilor sale fataliste privind economia americană. Analiza lui de Jasay este importantă pentru că aduce în discuţie stimulentele care îşi pun amprenta asupra celor care prezic viitorul economiei. Iar problema stimulentelor este esenţială. Din păcate, de cele mai multe ori economiştii nu aplică pe ei înşişi modul de gândire cu care operează în toate celelalte privinte: uită de problema stimulentelor. De exemplu, cât de relevantă este explicaţia unui economist angajat al băncii centrale care vede drept cauză a crizei erorile comise de… you name it, investitori, guvern, chinezi, arabi, oricine în afară de banca centrală? Este evident că acest economist este stimulat să lase la …

Citeşte în continuare

Citiţi Săptămâna Financiară!

Săptămâna Financiară publică un amplu articol în care denunţ depotrivă: • ipocrizia celor care consideră că economiştii buni sunt economiştii care se abţin să îmbrăţişeze vreo viziune ideologică • slăbiciunile paradigmei dominante atunci când vine vorba de explicarea crizei actuale Multumesc revistei pentru faptul că acordă spaţiu unor idei care vin oarecum împotriva curentului, dar în care eu cred cu convingere. Şi dacă Săptămâna Financiară a considerat potrivit să popularizeze părerea unui economist mai puţin cunoscut, atunci şi eu, vorba tehnocratului, trebuie să recunosc valoarea acolo unde este şi să recomand Săptămâna Financiară drept cea mai interesantă publicaţie de acest profil.

Citeşte în continuare

Ce nu am apucat să spun la Money Channel

Joi seara am primit invitaţia de a comenta părerile lui J. Stiglitz despre criză la Money Channel. Dincolo de cele spuse în acolo, m-a mâncat limba să mai adaug diverse lucruri care însă din motive obiective nu au încăput în spaţiul rezervat emisiunii. În primul rând, aş fi vrut să conturez mai bine profilul intelectual al lui Stiglitz. Tipul a deţinut funcţia de economist-şef al Băncii Mondiale, de unde a fost expulzat prin 2002. În scandalul care a înconjurat plecarea sa a ieşit la iveală un foarte apetisant schimb acid de replici cu Kenneth Rogoff – un alt monstru sacru al mainstreamului economic, dar ceva mai sănătos în gândire. Aşa am aflat că domnul Stiglitz nu are doar nişte deficienţe serioase în ceea ce priveşte gândirea economică, dar şi unele carenţe legate de comportament şi moralitate. În prezent, Stiglitz şi Krugman – aceşti Lolek şi Bolek ai ştiinţei economice de …

Citeşte în continuare

Vom fi ISI şi mai mult decât atât

Pentru necunoscători, ISI este cel mai important organism de certificare/cotare al revistelor ştiinţifice din lume. Cadrele didactice universitare de la noi sunt constrânse să publice în reviste recunoscute pe plan internaţional pentru a putea promova – ceea ce e un lucru bun. Ce te faci însă când (ţineţi-vă bine!) revista “Industria textilă” a ajuns să fie cotată ISI, adică pe Everestul publicaţiilor ştiinţifice?! Revista asta nici măcar nu are titlul în engleză! Dar ce te faci când “Industria textila” ajunge să fie nominalizată pentru premiul pe care ANCS (Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică) îl acordă celei mai cele… publicaţii româneşti?! Ne închinăm şi mergem mai departe. Dacă aş fi o zi preşedinte, v-aş desfiinţa pe toţi şi nu m-aţi prinde…

Citeşte în continuare

Apologia hoţilor români

Azi am participat la conferinţa Asociaţiei Române pentru Politică Externă – “România în faţa provocărilor economice şi de securitate din Europa şi din lume“. Unul dintre speakeri, Bogdan Chiriac, a avut o intervenţie care poate fi rezumată cam aşa: de ce ponegrim noi afaceriştii români, gen Cocoş, Umbrărescu etc. şi nu amintim deloc de afaceriştii străini gen Bechtel? De ce lovim în Popoviciu când Mittal a cumpărat Galaţiul pe câţiva gologani? După care argumentul continuă: în toate statele civilizate, funcţionarii guvernamentali promovează interesele corporaţiilor naţionale. Diplomatul american se simte onorat/obligat să avanseze interesele unei companii americane pentru că… o face pentru contribuabilul american. Dar statul român când o să facă acelaşi lucru pentru companiile româneşti? Când o să vorbim de bine afaceriştii români? Mărturisesc că apreciez de multe ori comentariile domnului Chiriac, dar de data asta… Ce vrea sa spună? Că dacă tot ne-a furat Bechtel, atunci să mai stăm …

Citeşte în continuare

Domnul Gheţea vrea să ascundă gunoiul sub preş

De la o vreme bancherii militează pentru limitarea dreptului creditorului de a cere falimentul unui datornic. Nu se poate domne’, aşa una-două să ceri insolvenţa cuiva care îţi datorează ceva doar pentru simplul fapt că tu vrei să îţi recuperezi banii. Chiar aşa, oricine are de încasat 1 leu poate cere recuperarea datoriei pe cale judiciară? Pe ce lume trăim? Ia să terminăm cu răutăcismele astea şi să modificăm legislaţia pentru ca numai creditorii serioşi nene, ăia cu sume mari de recuperat, ca noi bancherii, să poată avea acest drept! Domnul Gheţea vrea să înlocuiască dreptul cu legea bunului plac pe motiv că dacă oricine îşi poate exercita dreptul de a cere insolvenţa debitorilor, atunci băncile sunt în găleată, pentru că trebuie să treacă propriile credite acordate respectivilor debitori de la categoria “ţuţ” la categoria “naşpa” şi să constituie provizioane adecvate. Ceea ce le rupe din profit. Oare chiar nu …

Citeşte în continuare

Dictatura din Moldova ucide, dar nici democraţia de la Londra nu e tocmai sănătoasă

Unul dintre participanţii la demonstraţiile anti-G20 a murit în urma loviturilor primite de la poliţişti. Ian Tomlinson, care nu era unul dintre protestatari, a fost mai uşor de căpăcit decât gloata de pierde-vară a căror singură activitate notabilă este cea de scandalagii cu factură (că doar nu e uşor să ţii pasul cu reuniunile astea la nivel înalt, care se tot plimbă pe mapamond). Ca şi în Moldova, explicaţiile oficiale au atestat că moartea a survenit din cauze naturale. La Chişinău – electrocutare, la Londra – infarct. Un sfat: evitaţi contactul cu poliţia, indiferent de forma de guvernare. Statul bate bine, oriunde ne-am afla.

Citeşte în continuare

Unificarea monetară europeană: 1% economie şi 99% politică

Paul de Grauwe – un economist prea cunoscut în cercurile înalte ale consilierilor guvernamentali pentru a fi luat în derâdere de aceleaşi guverne – înţeapă pretenţiile umflate ale aşa-zişilor economişti care tot au încercat să ne convingă că apariţia euro are un substrat economic. Conform acestuia, criteriile de convergenţă au fost şi rămân praf în ochii necunoscătorilor. A se citi la pachet cu articolul meu, aşa, ca să mă laud! Vedeţi în ce companie selectă mă învârt?

Citeşte în continuare

În America unii inşi au început să fabrice bani

Totul este la vedere, legal. Tipăreşti bancnote la un curs fix faţă de moneda oficială – dolarul. Iar IRS-ul încurajează treaba că, deh, nu se poate se te pui împotriva inflaţiei, când asta e mai mult ca niciodată politică de stat. Sunt curios de unde ştiu instituţiile emitente de bani-surogat când să se oprească din tipărit. Dar probabil că asta este o cu totul şi cu totul altă întrebare.

Citeşte în continuare

O corelaţie există, deci putem concluziona că…

Economiştii mainstream pun mare accent pe analiza empirică. Nu te ia nimeni în serios dacă teza pe care o afirmi nu este adânc ancorată în fapte măsurabile cantitativ. Nu poţi emite nicio ipoteză fără să culegi, analizezi şi, în final, să corelezi date statistice. Economia a devenit de fapt, conform înţelepciunii convenţionale, un aparat de măsurare şi prelucrare a datelor. Raţionamentele operate deductiv sunt puse la zid; se apreciază în schimb inducţiile efectuate pe baza regresiilor şi altor metode de analiză statistică. Doctoranzii ştiu bine despre ce vorbesc. Pentru ei am o veste bună, pe care să le-o bage sub nas profesorilor lor. Acelor genii care, în loc să le inspire pasiunea pentru logica economică îi transformă în discipolii tocilari ai unor metode cantitative pe care, sunt convins, ei înşişi nu le pricep prea bine. După cum se ştie, de decenii (ba chiar secole) se străduiesc unii să ne explice …

Citeşte în continuare

Parlamentarul care merită toţi banii

În aceste vremuri tulburi, în care derapajele populiste devin extrem de tentante, puţini politicieni mai au curajul să spună lucrurilor pe lume. Daniel Hannan, un parlamentar britanic, are un speech savuros şi la obiect, cu care vă puteţi delecta. Văzând cum îl critică pe Gordon Brown, mă întreb ce i-ar fi zis lui Boc dacă D. Hannan ar fi fost în parlamentul României.

Citeşte în continuare