18 February 2019
Home / Blogway iti zice Salut

Blogway iti zice Salut

Grecia – Afganistanul financiar al Europei

Ca să încep cu concluzia, cred că expansionismul monetar european s-a împotmolit definitiv în Grecia. După ce au luat zeci de miliarde de euro fonduri europene, după ce “au împrumutat credibilitatea Germaniei” prin aderarea mincinoasă la zona euro și au atras alte zeci de miliarde fonduri private, grecii demonstrează astăzi că au înțeles perfect jocul socialist planificat de la Bruxelles, refuzând să mai plătească impozite să să mai audă de creditori. Pe vremuri, ineficiența comunismului era ilustrată prin zicala: “noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. În capitalismul de cumetrie european dictonul s-a aplicat întotdeauna foarte bine. Dar să facem o mică introducere. Proiectul monetar european s-a construit pe ambiția de a face o monedă unică și apoi de a inunda lumea cu euro pentru ca nu doar SUA să aibă “deficit fără lacrimi”, vorba lui Jacques Rueff. Proiectul a pornit de la observația elementară – …

Citeşte în continuare

Confesiune… sau mai degrabă Instigare la învățătură

Merită citit în întregime: Este o dimineață de sfârșit de noiembrie 1989. Nu îmi amintesc dacă era o zi frumoasă sau una cu nori. Marea majoritate a amintirilor mele din acea perioadă, ce nu sunt legate de familie sau de casa părintească, sunt gri, tonuri triste de gri. A început ca orice altă zi: m-am trezit devreme, m-am dus la școală. Nimic special la început: elevi în uniformă se înghesuie pe porțile Școlii numarul 31. Intrăm în clasă noi, apoi “Tovarășa”. Cântăm “Trei culori” și ne așezăm în bănci. Neobișnuitul abea acum își face loc. Tovarășa învățătoare aduce un radio. Stăm cuminți în băncile noastre vechi și maronii, în clădirea rece și întunecată. Ascultăm tăcuți la radio discursuri politice. Este al XIV-lea Congres al Partidului. Nimeni nu înțelege ce spune Tovarașul acolo, dar este bine, măcar nu facem matematică. Trebuie să ascultăm cuminți și, la sfârșit, să aplaudăm și noi …

Citeşte în continuare

Capitalismul și selecția naturală

Am auzit de multe ori că funcționarea neîngrădită a capitalismului produce în cadrul societății rezultate în logica selecției naturale: cei mai potriviți indivizi prosperă, iar cei care nu se adaptează mor. Recent, Dan Șelaru mi-a semnalat articolul Mândriți-vă cu câți angajați ați împins la moarte! si mi-am dat seama ca darwinismul în forma cea mai reducționistă a mai făcut o victimă. Interesant este că această idee a fost permanent exploatată de socialiști, tocmai pentru a denigra capitalismul. Nu mai departe de acum două zile l-am văzut pe Alexandru Athanasiu pe un post tv vorbind despre “libertarianul” Friedrich Hayek ca despre un avocat îndârjit al dezmembrării statului, un oponent vehement al oricărei forme de justiție (socială) – pe principiul că selecția naturală este și inevitabilă și morală. Cum nu puteam să-l întreb domnul Athanasiu câte pagini a citit din “Constituția libertății”, am oprit televizorul. Cred că nu degeaba este folosită eticheta …

Citeşte în continuare

Cole și Ohanian despre mitul ieșirii din criză prin “stimulare”

Harold Cole (University of Pennsylvania) și Lee Ohanian (UCLA) demontează (pentru a câta oară?) mitul că economia iese din criză grație politicii de stimulare a cererii. Studiu de caz: Marea Depresiune. But boosting aggregate demand did not end the Great Depression. After the initial stock market crash of 1929 and subsequent economic plunge, a recovery began in the summer of 1932, well before the New Deal. The Federal Reserve Board’s Index of Industrial production rose nearly 50% between the Depression’s trough of July 1932 and June 1933. This was a period of significant deflation. Inflation began after June 1933, following the demise of the gold standard. Despite higher aggregate demand, industrial production was roughly flat over the following year. Și încă: One reason that many believe higher aggregate demand brought about by government spending programs and monetary expansion created recovery is because unemployment did decline between 1933 and 1937. But …

Citeşte în continuare

Teoria conspirației și scăderea ratingului SUA

E distractiv… să admitem, e destul de greu de crezut că una din principalele agenții de rating, care face parte din cartelul specific legiferat de guvernul SUA, deci care și-a câștigat pâinea inclusiv grație privilegiului primit din partea statului, vine acum și reduce cu onestitate ratingul SUA. De aici: Who knows what is really behind S&P’s downgrade of U.S. government debt? The U.S. government owes so much money that it’s been clear for years that the only way the debt would be paid off is through the Federal Reserve printing money and inflating the government out of a debt crisis. It’s odd for S&P to suddenly discover the debt crisis. There are a number of reasons this may be occurring now. 1. They could be working with the government to create a panic atmosphere in which it will be easier to raise taxes. 2. They could be working with Republicans …

Citeşte în continuare

Ordoliberalism în România? Rămâne de văzut

Azi am fost invitat de ISP și Fundația Konrad Adenauer să particip cu o intervenție la lansarea proiectului Ordoliberalism și economie socială de piață. Vezi filmul evenimentului aici. Studiul este un manifest liberal plin de bune intenții și pigmentat pe alocuri cu propuneri practice corespunzătoare. Pe de o parte sunt încântat că autorii lui au găsit potrivit să preia o parte din analizele pe care le-am făcut pe acest blog (vezi despre cauzele monetare ale boom-ului și inflației, la pagina 22 în document; și despre privatizarea sistemului de pensii, la pagina 27 în lucrare). Pe de altă parte sunt nemulțumit că nu au fost consecvenți și nu au preluat și alte concluzii la care am ajuns, de pildă în problema clusterelor industriale. Astfel, raportul spune că: În domeniul cercetării – dezvoltării – inovării statul va fixa prin reglementări permisive cadrul de funcționare pentru cluster-ele industriale, astfel încât prin concentrare geografică …

Citeşte în continuare

Concurs materialist-științific: din cauza cui vom rata inflația în 2012?

Oficial, valoarea leului scade nu fiindcă se produc (tipăresc lei) ci din cauza unor factori obiectivi, “exogeni”, numiți-i cum vreți. O trecere scurtă în revistă a factorilor din pricina cărora au crescut prețurile în ultimii ani ne spune că: În 2007 am ratat ținta de inflație din cauza secetei. În 2008 au crescut prea mult salariile. În 2009 s-au majorat accizele la tutun În 2010 din cauza TVA și a inundațiilor În 2011 din cauza scumpirii petrolului și a cartofului. Nota bene: în 2008 petrolul s-a ieftinit dar tot am ratat inflația deoarece diavolul și-a băgat coada și a crescut salariile. În 2010-2011 salariile au scăzut considerabil dar, ghinion, s-a scumpit petrolul. Ce părere aveți, din ce pricină vom rata ținta de inflație în 2012?

Citeşte în continuare

Link-uri: despre Titanic și Fukushima, (i)neficiența ajutorului de șomaj și Marea Stagnare pe care o traversăm

• Comparație între Titanic și Fukushima At Fukushima, we’re watching the consequences of extensive government action coupled with unresolved technological problems. The WSJ reports that the Fukushima disaster plans greatly underestimate the scope of a potential accident yet are consistent with the principles set forth by the International Atomic Energy Agency… It is easy to say, as many are saying, that more comprehensive safety plans should be made and greater precautions taken against all possible threats. But there is a reason why this was not done and regulators did not push for it. It would make an already high-cost energy source even more prohibitively expensive. Who is going to pay for all that? Can you feel yet another hand in your taxpayer’s pocket? At the time the Titanic went down, airplanes were already displacing long-distance sea transport, which disappeared in the following decades. But nowadays there are numerous cruise ships, …

Citeşte în continuare

Deficitul bugetar – iulie 2010

O foarte scurtă pauză de… vacanță pentru a vă prezenta un update la graficul deficitului bugetar. Deficitul a ajuns la 20 de miliarde punct. Ce m-a amuzat mereu a fost ambiția cu care unii țin să amintească că ne încadrăm în țintă. Cu un deficit bugetar mai mare și cu un PIB mai mic, să recunoaștem, trebuie să depui ceva eforturi de “statisticizare” pentru a raporta un deficit/PIB mai mic ca anul trecut! Vom vedea la sfârșit cum stăm. Revin, sper, săptămâna viitoare.

Citeşte în continuare

Consiliul înțelepților cere arginți

Am aflat că celebrul Consiliu al înțelepților format de premierul Boc pentru a ajuta guvernul în elaborarea strategiei fiscale va avea buget de peste 100 000 de euro. Cu alte cuvinte, primul lucru pe care l-au cerut înțelepții înainte de a oferi sfaturi a fost… salariu. Lăsând la o parte faptul subliniat în presă că acest consiliu este format din persoane care prin natura profesiei sunt oricum remunerate pentru acest lucru (astfel încât nu facem altceva decât să îi plătim de două ori pentru aceleași servicii), simt nevoia să repet că nu este cazul să se cheltuie vreun ban pe consiliere de acest gen. La București au venit laureați Nobel care au spus ce au avut de spus fără ca statul să plătească ceva. Bineînțeles, când au vorbit nu a venit niciun guvernant să îi asculte. Apoi, toți economiștii cunoscuți din lume își fac publice preferințele ideologice, mai precis modul …

Citeşte în continuare

Senzaționalul raport Erste despre aur

Divizia de cercetare a Erste Group a scris un raport despre meritele investiției în aur. Până aici nimic spectaculos. Deosebit este însă tonul general al lucrării, vehemența cu care subliniază carențele sistemului monetar actual – o prezentare de manual din perspectiva Școlii Austriece de economie – previziunile sumbre referitoare la criza datoriei publice și importanța aurului ca rezervă de valoare. Merită citit rând cu rând și bătut în perete. Lucrarea se intitulează IN GOLD WE TRUST. Începe prin a arăta cum investiția în aur a bătut orice altă investiție financiară pe parcursul ultimilor 9 ani, continuă demonstrând că în prezent nu putem vorbi de un bubble al aurului (la fel cum am avut bulă speculativă imobiliară), arată schimbările survenite în politicile monetară și bugetară de când cu criza și, în final, anticipează un preț al aurului de 2300 de dolari pe uncie. Totul în 70 de pagini. Așa arată cuprinsul: …

Citeşte în continuare

Reforma monetară în 2 luni, 2 săptămâni și 2 zile

De ce este necesară reforma monetară? Pentru că actualul cadru instituțional monetar-bancar poartă o responsabilitate uriașă pentru criza pe care o traversăm, ca și pentru crizele trecute, așa cum am arătat. Numeroși economiști, inclusiv laureați ai premiului Nobel, au insistat pe importanța reformei monetare, demonstrând slăbiciunile instituțiilor existente – fie că vorbim de moneda de hârtie emisă în regim de monopol de către stat, fie că ne referim la activitatea bancară cu rezerve fracționare. Anul trecut Edward Prescott a afirmat la București importanța interzicerii practicii rezervelor fracționare; Milton Friedman și Maurice Allais au susținut același lucru. Friedrich Hayek a scris despre utopia centralizării monetare europene (e și asta o formă de unificare/”integrare”, într-adevăr) și a arătat beneficiile concurenței monetare; Anghel Rugină a tot vorbit despre acest lucru dar nu l-a ascultat nimeni etc. Din păcate, în iureșul dezbaterilor despre reforma statului am omis unul dintre cele mai importante elemente: separarea …

Citeşte în continuare

Grecia aşteaptă OK-ul Germaniei pentru a intra de facto în faliment

Trebuie să recunosc că lucrurile s-au precipitat iar bust-ul pieţei datoriei publice s-a produs mai rapid decât mă aşteptam. Am apucat să renunţ la 3 sferturi din portofoliul pe care îl aveam la BVB în urmă cu o săptămână, prea târziu totuşi, abia la două zile după scandalul Goldman Sachs, când profitul se subţiase considerabil. Azi dimineaţă am renunţat şi la restul acţiunilor. De fapt, am mizat pe faptul că eurocraţia va acţiona mai rapid decât a făcut-o (dar când a fost statul eficient?!) şi în acest fel va prelungi boom-ul bursier şi agonia economiei. Nu s-a întâmplat, iar acum am mari îndoieli ca lucrurile se vor opri aici. Am intrat într-un vârtej periculos. Directorul FMI a cerut azi Germaniei să aprobe un plan internaţional de ajutor pentru grecia în valoare de 120 miliarde euro. Aşa da, vorbim în sfârşit de o cifră mai rezonabilă, aşa cum ne-a indicat Simon …

Citeşte în continuare

Grecia, PIIGS şi SUA: ce e mai rău abia urmează

Cred că ce spune Cristian Sima merită popularizat, chiar dacă nu sunt de acord cu tot ce afirmă. “În septembrie 2008, în plină criză sub-prime discutam doar despre Lehman Brothers. Acum discutăm doar despre Grecia. Situaţia Greciei nu este unică în comunitatea europeană. Portugalia, Spania, Irlanda şi chiar şi economiile puternice au deficite mari. Deficitele astea se acumulează în timp. Totul merge bine când ţările pot tipări nişte hârtii numite titluri de stat pe care să le vândă la dobânzi mici. SUA şi Germania mai reuşesc să facă, încă, acest lucru. Grecia le vinde cu dobânzi de 9%, dar întrebarea care se pune este dacă vor plăti vreodată aceşti bani” “Senzaţia pe care o am eu e exact ca la Lehman Brothers, că se vor întâmpla lucruri bune dar prea târziu. Dacă primele bănci cu probleme dădeau faliment, nu se ajungea la turmoil-ul înfiorător al sistemul bancar. Aşa se întâmplă …

Citeşte în continuare