24 August 2019
Home / Finanțe-Bănci (page 6)

Finanțe-Bănci

Argentina “bagă bani” și se miră că i se depreciază moneda

Ce fac socialiștii când ajung la putere, de obicei într-o țară mai puțin dezvoltată unde “capitalul privat n-a corupt încă total autoritățile statului” (ha-ha!), unde disoluția autorității statului nu a topit complet capacitatea acestuia de a lua decizii majore? Ce să facă, își pun în aplicare ambițiile populiste și ideologia de 2 lei, adică sporesc cheltuielile publice ca să simtă și poporul că dictatorul lucrează pentru cetățeni, nu pentru clientela politică. Și care e problema, veți întreba? Nu cumva am eu o prejudecată legată de nivelul cheltuielilor publice? Poate o fi făcut vreo autostradă Argentina, poate o fi construit spitale, știu și eu? Poate doar porcii de speculanți și “agenturili străine” au pus gând rău monedei naționale, din această cauză s-a depreciat ea cu 15% într-o săptămână, fără nici o legătură cu realitatea. Problema este că m-am dus la statisticile Băncii Argentinei să consult evoluția masei monetare. Și bănuielile mele …

Citeşte în continuare

Criza nu e moartă, criza se transformă (piesă de economie vulgară cu limbaj, sper, explicit)

Când Fed și restul băncilor centrale importante au început să tipărească masiv bani pentru a-și salva faliții, țările emergente trebuiau să-și lase cursul de schimb să floteze liber. La fel cum trebuiau să facă și în anii 2000. Jocul cererii și ofertei pe piața valutară ar fi dus la aprecierea monedelor emergente (sau la deprecierea mai lentă a acestora). Băncile centrale din țările în curs de dezvoltare trebuiau să se abțină să acomodeze politica inflaționistă occidentală, să reducă și ele dobânzile și să se coordoneze cu Fed sau BCE. Vă amintiți ce spunea BNR, la începutul anului că, întârzierea reducerii rezervelor minime ne-ar fi îndepărtat de Europa? După același principiu – că trebuie să țină aproape de politica băncilor centale occidentale – s-a ghidat și în anii de boom economic. Dar de fapt tocmai asta NU trebuia să facă; BNR trebuia să ducă o politică independentă, să nu mărească masa …

Citeşte în continuare

Criza financiară bate la ușa Turciei

Devine din ce în ce mai probabil ca următoarea economie pusă pe butuci de politicieni să fie Turcia. Problema Turciei este dublă: pe de o parte criza politică generată de conducerea autocratică și de conflictul dintre guvern și sistemul judiciar (tipic) și, pe de altă parte, economia cu febră – cu dobânzi mici, boom imobiliar și, bineînțeles, deficit de cont curent de 7,4% din PIB (sună cunoscut). Politica monetară expansionistă, cu o rată oficială a dobânzii real-negativă a făcut alimentat o creștere economică susținută de 4%, dar și o rată a inflației de 8%. Deloc surprinzător, rata economisirii este redusă în Turcia (14% din PIB), ceea ce face ca investițiile (20% din PIB) să fie finanțate prin intrări de capital – dar nu  din investiții directe, ci din investiții speculative (portfolio) și credite pe termen scurt (ST debt). O cincime din PIB depinde de finanțarea străină. O asemenea economie, chiar …

Citeşte în continuare

Nu trebuia să luăm credite în valută?! Este bine că se împrumută statul în valută?!

Sunt în criză de timp așa că vreau să ofer rapid două observații scurte despre interviul oferit Mediafax de Mugur Isărescu și despre împrumutul de două miliarde dolari contractat de România pe 10 și 30 de ani. 1. În interviu la un moment dat se ajunge aici: Reporter: Dar procesul de convergenţă a fost cel care s-a răsfrânt asupra percepţiei publice şi a favorizat preferinţa pentru creditele în valută. Mulţi clienţi au decis să se împrumute în valută tocmai pentru că aveau un orizont relativ scurt în care se schimba oricum moneda naţională. Mugur Isărescu: A fost o percepţie eronată. Cred că trecerea spre moneda euro, cu excepţia ţărilor mici, care au consiliu monetar, se face, în mod paradoxal, printr-o întărire a rolului monedei naţionale şi nu printr-o slăbire a acestuia. Deci a fost greșit să luăm de bun angajamentul autorităților dinainte de criză care, la acea vreme, spuneau că …

Citeşte în continuare

S-ar fi încadrat BNR în ținta de inflație fără un an agricol bun?

Prețurile de consum au crescut în medie cu 1,55% în anul 2013, însă această medie este rezultanta unor evoluții divergente la principalele categorii de produse. La produsele alimentare, care reprezintă o treime din coșul de consum, prețurile au scăzut cu 1,8%. Altfel spus, economia de piață și recolta agricolă excelentă au produs deflație, ieftinirea mărfurilor și creșterea bunăstării cumpărătorului. La mărfurile nealimentare, care reprezintă aproape jumătate din coșul de consum, prețurile au crescut în medie cu 3,62%. Dar atenție, la produsele controlate de stat sau al căror preț este masiv influențat de guvern, care reprezintă peste jumătate din această categorie, înregistrăm cele mai mari scumpiri – de-a dreptul uriașe în comparație cu rata generală a inflației: cel mai mult s-au scumpit gazele, cu 9,25%, prețul curentului electric a crescut cu 7,9%, iar cel al energiei termice – cu 1,33%. Țigările s-au scumpit și ele cu 8,66%, datorită creșterii accizelor. Serviciile dețin o pondere mica …

Citeşte în continuare

BNR dă băncilor bani (că doar nu dă de la ea) fără expunere de motive

BNR a decis să reducă rata rezervelor obligatorii și la depozitele în lei și la cele în valută. La lei a redus-o de la 15% la 12%, ceea ce înseamnă o diminuare cu 20% a rezervelor, iar la euro a redus-o de la 20% la 18%, ceea ce înseamnă o diminuare cu 10%. Conform așteptărilor BCR măsura se traduce printr-o eliberare de lichidități în favoarea băncilor de aproximativ 3,5 mld. lei, respectiv 0,4 mld. euro. Care este impactul măsurilor luate de BNR asupra creditării? Dificil de spus. Teoretic, impactul poate fi uriaș. Scăderea ratei rezervelor echivalează cu o masivă intrare de bani în sistemul bancar, bani care dacă ar fi multiplicați prin mecanismul multiplicatorului monetar ar provoca o expansiune masivă a creditului. Efectul este diferit în funcție de monedă, deoarece multiplicatorul este diferit. Simplificând, multiplicatorul este inversul ratei rezervelor. Astfel, la o rată a rezervelor de 12% la lei, multiplicatorul …

Citeşte în continuare

Clasa muncitoare merge în Paradis doar cu etalonul-aur…

În vreme ce banii de hârtie (fiat money) sunt pentru clientela politică.  Grație lui David Ruccio (University of Notre Dame) și blogului său anticapitalist avem graficul de mai jos, care arată că faptul că în ultimele patru decenii salariile nu au ținut pasul cu creșterea productivității. Acesta este de altfel un lucru destul de cunoscut, toată lumea discută despre stagnarea veniturilor reale ale omului de rând în SUA și se întreabă despre cauzele acestei „evoluții”. Meritul graficului este acela că pune lucrurile într-un plan istoric ceva mai îndelungat și ne permite să observăm că devierea s-a produc fix din momentul prăbușirii acordului de la Bretton Woods, adică al naționalizării aurului și ruperii convertibilității în aur a dolarului (1971).  Acum, se știe unde se duce restul averii create prin creșterea producției. În profiturile companiilor și la stat (prin impozite). Cu cât partea care revine salariaților este mai mică, cu atât partea …

Citeşte în continuare

Mă uit la leu cum cade și îmi crește inima

În “cea mai epică” validare a unui an economic excepțional, cu o creștere economică peste așteptări și cu un deficit bugetar de doar 2,5% din PIB, leul s-a… depreciat cu 0,8% de la Crăciun până în prezent. Mișcarea cred că este primită cu zâmbete acum de milioanele de români cu datorii, care tocmai și-au văzut rata la bancă sporind fix cu procentul indicat, și dintre ei mai ales de cei peste 700 000 de restanțieri, care acum probabil își ridică pălăriile salutând băncile din mers.  Vă întrebați probabil: “dar BNR nu va sta cu mâinile în sân ca să vadă cum speculanții duc leul de râpă, așa-i?”. Sigur că da. BNR tocmai se pregătește să intervină miercuri… aruncând pe piață cu lei prin reducerea ratei dobânzii și a nivelului rezervelor obligatorii ale băncilor. Dar veți spune: “Bine, dar guvernul cu siguranță monitorizează situația și va întreprinde ceva, nu?”. Sigur, guvernul …

Citeşte în continuare

De ce nu există motive pentru scăderea ratei rezervelor minime obligatorii

În prima ședință din acest an, CA al BNR este posibil să aprobe noi măsuri de sporire a masei monetare, precum reducerea ratei rezervelor minime obligatorii. Aceasta ar elibera o parte din banii pe care băncile îi primesc de la deponenți și sunt obligate să-i pună deoparte pentru a acoperi eventualele retrageri. Care este motivul invocat de susținătorii relaxării monetare? Stimularea băncilor de a reduce dobânzile și, în consecință, de a crește volumul creditului. În ultima perioadă creditarea a bătut pasul pe loc, ba chiar a scăzut pe parcursul anului 2013, deoarece atât bancherii cât și mediul de afaceri s-au ferit de noi împrumuturi, preferând să economisească pentru a putea să acopere creditele neperformante/pierderile generate de investițiile greșite realizate în anii de boom economic. Acest comportament este considerat ineficient iar autoritățile fac eforturi pentru schimbarea lui, relansarea creditării și a investițiilor și, implicit, creșterea producției. În opinia mea politica de …

Citeşte în continuare

Ce naște din pisică, șoareci mănâncă: ce fel de economie știe Janet Yellen?

Astăzi Congresul SUA o validează pe Janet Yellen în funcția de guvernator al băncii centrale. Așadar, la șefia Fed urmează un economist de orientare keynesiană, probabil mai încrezător în capacitatea intervențiilor statului de a crește bunăstarea decât a fost Ben Bernanke. Yellen a împrumutat această viziune de la James Tobin (1918-2002), laureat al premiului Nobel și keynesian de prim rang, care i-a fost îndrumător la doctorat. Întâmplarea face că un alt doctorand al lui Tobin, Koichi Hamada, este consilier special al primului ministru Shinzo Abe și aplică deja de ani buni învățăturile lui Tobin în tentativa de îmbunătăţi starea economică a Japoniei. El este inițiatorul dim umbră al așa-numitei „Abenomics” – tentativa de a stimula economia prin emisiune monetară, devalorizarea yenului și creșterea cheltuielilor de infrastructură. Dar ce i-a învățat mai exact Tobin pe studenții săi, ajunși astăzi în poziții decizionale-cheie la nivel mondial? Că economia de piață eșuează. Că …

Citeşte în continuare

Ce a adus 2013 României? Un sac plin cu credite neperformante

Situația putregaiului din bănci prezentată fără prea multe comentarii în câteva grafice. Creditele neperformante totale au continuat să crească, ponderea lor tinzând spre 22%. BNR tocmai a publicat date privind situația creditelor în luna noiembrie și, pe lângă ceea ce știam deja – scăderea creditului privat – am mai aflat că creditele totale restante (doar principalul) au crescut în 2013 cu 5,388 mld. lei, ceea ce este mai puțin decât în 2012 dar ușor mai mult decât în 2011. Este cea mai bună dovadă că creșterea economică din acest an nu a redus constrângerile financiare ale companiilor și populației și deci nu poate fi considerată sinonimă cu creșterea bunăstării generale. Cea mai proastă evoluție o întâlnim la creditele eliberate în lei către persoane fizice, unde dinamica creditelor restante (doar principalul) a depășit-o pe cea din anii precedenți. Cum băncile au fost în continuare reticente în a lichida creditele proaste, numărul …

Citeşte în continuare

Creditul guvernamental a atins cel mai mare nivel relativ de după criză

Dovadă că guvernul a strâns cureaua altora și în 2013 este ponderea creditului guvernamental în creditul total. Aceasta a ajuns în luna noiembrie la nivelul de 26,1%, cel mai mare nivel de vreun deceniu și jumătate. Acest lucru arată că în vreme că sectorul privat a făcut economii mult mai însemnate decât statul, rambursându-și o parte din datoriile contractate anterior, statul a fost mai leneș. La 30 noiembrie 2013, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 4,1 la sută (-5,8 la sută în termeni reali) faţă de 30 noiembrie 2012, în vreme ce creditul guvernamental a înregistrat o scădere de doar 0,7 la sută (-2,5 la sută în termeni reali).  Este păcat că cea mai ineficientă organizație din România continuă să o boierească pe spinarea mediului de afaceri care taie din cheltuieli și se restructurează… Rămâne valabilă afirmația guvernatorului BNR:   [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

JP Morgan: Bursa o să meargă bine – grație politicii inflaționiste

JP Morgan îi sfătuiește pe investitori să stea cu ochii pe butelie, adică pe politicile băncilor centrale, în special pe politica Fed. Ce au făcut aceste bănci centrale în ultimii 5 ani? Au tipărit într-o veselie, sporind masa monetară globală. Unde s-au dus banii? Nu s-au dus în buzunarele oamenilor simpli și, prin cheltuielile acestora, în prețurile bunurilor de consum. S-au dus în valizele băncilor și ale marilor investitori, determinând o inflație bursieră care nu are nici o legătură cu performanța economiei reale. Este fascinant să vezi cum chiar marile bănci ale planetei avertizează asupra pericolului reprezentat de injecțiile de lichidități, de expansiunea financiară decuplată de realitate. Iar guvernatorii băncilor centrale se fac că plouă. Parcă văd că la încheierea acestei faze de boom bursier vor spune iarăși: Așa ceva nu a putut fi prevăzut! Ca studiu de caz JP Morgan ne oferă Japonia.  Care este urmarea pompării de bani …

Citeşte în continuare

Între timp în Grecia chiar e deflație

De la INS-ul lor:  Rata inflației noiembrie 2013 – noiembrie 2012 este -2,9%. Cele mai mari scăderi de prețuri s-au înregistrat la bunurile din categoria îmbrăcăminte și încălțăminte (-11,7%); singurele scumpiri au fost înregistrate la băuturile alcoolice. Poanta este însă că decelerarea rapidă a creșterii prețurilor care s-a transformat în deflație în acest an pare să se asocieze cu o temperare a crizei economice. Grecia va încheia curând al șaselea an consecutiv de scădere a PIB, însă pe trim. III 2013 față de trim. III 2012 scăderea este de doar 3%, cea mai mică din 2010 încoace.     [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Șomajul în SUA a atins 7%. Game over pentru “bursieri”?

Rata șomajului a coborât și luna trecută și a atins pragul fatidic de 7%. Să ne amintim: în iunie Bernanke a zis că Fed va începe să reducă ritmul în care tipărește bani spre sfârșitul anului și că va înceta complet QE în momentul în care rata șomajului va atinge 7%, lucru pe care el îl prognoza să aibă loc în vara lui 2014. Acum, dacă rata șomajului a ajuns mai devreme la nivelul targetat, e vreo problemă?! Bernanke a anunțat deja în toamnă că se mai gândește dacă reduce injecția de 85 de miliarde lunar. Sunt curios ce va spune acum. Probabil va spune că deși șomajul a atins cifra sperată de el, economia tot nu se simte bine și mai trebuie nițică expansiune monetară. Probabil acum caută alt alibi pentru politica inflaționistă. Sau poate rațiunea va prevala și momentul inevitabil în care robinetul cu bani se va opri, …

Citeşte în continuare