17 February 2020
Home / Articole (page 8)

Articole

Puterea părinților: în SUA, educația acasă întrece școala publică

Pe măsură ce în SUA nemulțumirea părinților în legătură cu sistemul de educație tot crește, la fel se întâmplă și cu numărul de copii educați acasă. Începând cu anul 1999, numărul de copii homeschooled a crescut cu 75%. Cu toate că în prezent procentul copiilor homeschooled este de doar 4% dintre toți copiii de vârstă școală la nivel național, numărul de copii din clasele primare ai căror părinți aleg să renunțe la educația tradițională este în creștere de șapte ori mai repede decât numărul de copii în care se înscriu K-12 (sistemul școlar) în fiecare an. În ciuda dezvoltării pe care a înregistrat-o educația acasă , preocupările legate de calitatea educației oferite copiilor de către părinții lor persistă. Dar, notele bune luate in mod constant la examenele de evaluare standardizate de către copiii școliți acasă, unul din beneficiile cele mai cunoscute ale homeschooling-ului, ar trebui să îndepărteze aceste temeri. Statisticile …

Citeşte în continuare

Războiul împotriva banilor e vechi

Războiul împotriva banilor este acum un fenomen global: sub pretextul urmăririi activității criminale, guvernele de pretutindeni se abat asupra tranzacțiilor care nu sunt monitorizate sau controlate. Cu toate acestea, rezultatele acestui război îi dezvăluie adevăratul scop țintit de guverne: urmărirea cetățenilor și a veniturile impozabile ale acestora. Războiul împotriva numerarului este de fapt un război împotriva comerțului, sau, mai degrabă, împotriva oricăror activități ce nu pot fi monitorizate și controlate de către guvern. Guvernele supraviețuiesc și se dezvoltă pe baza producției realizate de restul societății, și, ca urmare ele încearcă să restricționeze crearea de bogăție numai la acele zone în care aceasta poate fi înregistrată și redistribuită. Războiul împotriva numerarului atrage atenția tuturor. Ceea ce oamenii s-ar putea să nu știe, totuși, este că războiul actual este doar cea mai recentă versiune a unor politici guvernamentale care sunt aplicate de foarte multă vreme. Politici similare au apărut de-a lungul istoriei, …

Citeşte în continuare

Succesul reformei școlare în Marea Britanie

Statutul de “Academy School” a fost creat la începutul anului 2000 de către guvernul laburist al lui Tony Blair. David Cameron a accelerat reforma și numărul școlilor cu acest statut a crescut constant până la aproape 4000 la sfârșitul anului 2014 (a se vedea tabelul anexat). 15 ani mai târziu, succesul pare total pentru acest sistem școlar, care combină autonomia și concurența. Este chiar de așteptat ca cele mai multe școli să intre sub incidența acestui statut începând cu anul 2020. La începutul anului 2015, IREF a publicat un studiu dedicat sistemului școlilor britanice Academy Schools. Ne-am dorit să aflăm mai mult și ne-am dus să vizităm una dintre aceste școli situată în orașul Bath, la aproximativ 200 km de Londra. Să ne amintim că “academiile” sunt școli independente, cu toate că rămân subvenționate de guvern. Ele sunt inspirate din “școlile charter” care există în Statele Unite ale Americii. Ele …

Citeşte în continuare

De ce bogații de azi ai Veneției sunt tot familiile bogate de acum 600 de ani?

A făcut ceva vâlvă această observație. Dar explicația este simplă: polarizarea socială și înghețarea oamenilor pe poziții s-a întâmplat datorit politicului. Acemoglu explică foarte bine situația Veneției în cartea lui, De ce eșuează națiunile. Vă rog să citiți cu atenție. “În 1050, când Veneția se extindea deja economic de cel puțin un secol, avea o populație de 45 000 de locuitori. Numărul acestora a crescut cu mai bine de 50%, ajungând la 70 000, în 1200. În 1330, populația Veneției crescuse din nou cu încă 50%, ajungând la 110 000; Veneția era atunci la fel de mare ca Parisul și probabil de trei ori mai mare decât Londra. Unul dintre elementele cheie ale expansiunii economice a Veneţiei a fost serie de inovaţii contractuale care au făcut instituţile economice mult mai incluzive. Cea mai renumită a fost commenda, un tip rudimentar de societate pe actiuni, care se forma doar pe durata …

Citeşte în continuare

Paradisurile fiscale încalcă suveranitatea altor țări? Nici vorbă!

Iată unul din cele mai nostime (dacă nu ar avea implicații dramatice) argumente împotriva paradisurilor fiscale. Pe scurt, ar fi vorba de faptul că paradisul fiscal încalcă suveranitatea altor state deoarece legislația sa este creată cu scopul de a servi cu precădere non-rezidenții. „O jurisdicție care păstrează secrete activitățile desfășurate sub egida sa este de fapt un spațiu care emite reglementări cu scopul primordial de a oferi beneficii celor care nu sunt rezidenți în respectiva zonă geografică; aceste prevederi subminează legislația și reglementările impuse de alte jurisdicții și, pe deasupra, creează în mod deliberat o umbrelă a secretului care face ca persoanele din afara jurisdicției care se folosesc de reglementările acesteia să nu poată fi identificate. Este clar atunci că acțiunile jurisdicțiilor secrete ne oferă justificarea morală de care avem nevoie pentru a întreprinde măsuri împotriva lor. Ele au ales să atace suveranitatea altor locuri pentru a-și promova propria bunăstare. …

Citeşte în continuare

Este firesc să aibă medicii salarii egale oriunde în țară?

Măsura guvernului de a spori salariile din Sănătate are la bază considerente etice. Guvernul a spus că urmărește “corectarea pe orizontală și verticală a structurii salariale în Sănătate… creşterea echităţii salariale în administraţia publică centrală” și că măsura “presupune o abordare bazată pe etică, prin aplicarea principiului <<la muncă egală, plată egală>>” Poza de mai jos ilustrează unul din scopurile urmărite de guvern, acela de a alinia salariile personalului medical pe orizontală, între spitale. Am observat că dacă le vorbești oamenilor de egalitate, i-ai vrăjit. Într-o lume semi-feudală, plină de clientelism, baroni, monopoluri, bariere la intrarea pe piață, privilegii și derogări, este normal ca “egalitate” să sune bine. Fiindcă oamenii sunt sătui până în gât de inegalitățile impuse cu forța. Doar că aderând la idealul egalității, oamenii uită că nu inegalitatea în sine este problema – la fel cum nu egalizarea salariilor este soluția – ci modul artificial în care iau …

Citeşte în continuare

“Paradisurile fiscale nu servesc nici un scop economic”?!

Așa zic cei 300 de economiști care pe 9 mai au semnat o scrisoare deschisă cerând guvernelor desființarea paradisurilor fiscale. Îmi este foarte clar că avem de-a face cu o instigare la agresiune împotriva unor state și jurisdicții independente, dar să nu ne încurcăm în detalii… planeta trebuie salvată călcând pe cadavre atunci când situația o impune, nu-i așa? Problema etică pe care o ridică acest protest rămâne să o analizăm altădată. Bănuiesc că problema economică vă interesează mai degrabă. Iată ce zic cei 300 de economiști: “Existența paradisurilor fiscale nu servește la sporirea avuției globale; ele nu îndeplinesc vreun rol economic util. Deși este adevărat că de pe urma acestor jurisdicții corporațiile multinaționale și unii indivizi bogați au de câștigat, acest beneficiu este obținut pe spinarea altora și deci duce la creșterea inegalității.” Argumentul este atât de prăfuit și de greșit… Vă amintiți când Keynes cerea eutanasia rentierului? Keynes, …

Citeşte în continuare

Suntem noi pregătiți pentru o nouă corecție? Dar cine este?!

“Aceasta tara nu are nevoie sa repete in mai putin de 10 ani o noua corectie… Nu cred ca societatea romaneasca s-a pregatit suficient pentru a intelege substanta acestei dezbateri.” (Mugur Isărescu) Avertismentele guvernatorului BNR sună cam ironic dacă le comparăm cu optimismul debordant de care dădea dovadă înainte de criza din 2009. De fapt, dat fiind că afirmațiile au fost făcute la o întânire cu FMI, sună chiar hazliu. FMI care, țin să menționez, afirmă în ultimul Fiscal Monitor (aprilie), că România are destul spațiu fiscal… deci care e problema?! Mă rog, problema ar putea fi că analizele FMI sunt pe arătură, ca mai întotdeauna, dar nu ăsta e subiectul asupra căruia vreau să-mi îndrept acum atenția. Problema (mă repet) este că economia globală merge înainte ca un maratonist epuizat, după ce a fost stors de energie de “stimulentele” aplicate în neștire de înțelepții de la putere și care se poate …

Citeşte în continuare

E tare! S-au prins și justițiarii că nu poți băga o țară întreagă în pușcărie

E greu la deal cu boii mici. Greu-greu, dar poate până la urmă se prinde toată lumea. În urmă cu ceva timp vă ziceam de sindicatele din învățământ că au dat cu capul de prag, descoperind că este imposibil să se măsoare productivitatea muncii profesorilor în domeniul public. Asta după ce tehnocrații ne-au amețit ani de zile cu ideea că salariile trebuie corelate cu productivitatea, în ceasul al 12-lea sindicaliștii au spus-o p-aia dreaptă: “Și, mă rog, cum vrei să măsori productivitatea, musiu?” Că n-ai cum. Fără proprietate privată, fără o piață care să permite traducerea preferințelor consumatorilor în prețuri, nu dispui de mărimi cardinale cu care să calculezi economic. Asta e o chestie demonstrată încă din 1920 de Ludwig von Mises. Deci nu ai cum să stabilești cât trebuie să reprezinte salariul diverșilor profesori. Mă rog, detalii. Acum a venit rândul justițiarilor să descopere apa caldă. Iată ce spune …

Citeşte în continuare

Sunt banii ieftini necesari economiei, precum insulina unui diabetic? Nici vorbă

Narayana Kocherlakota, mare profesor și bancher, face această analogie – care, în paranteză fie spus, arată că mulți economiști nu au învățat nimic în ultima sută de ani: “Criticii politicii monetare globale susțin că nivelul ratelor dobânzii este artificial de scăzut. O simplă analogie medicală ar putea să-i ajute să înțeleagă cât de mult greșesc. Imaginați-vă o femeie diagnosticată cu diabet de tip I, în care organismul nu reușește să producă insulina necesară metabolizării zahărului. Viața ei se schimbă complet. Ea trebuie să-și monitorizeze permanent nivelul de zahăr din sânge, să-și schimbe dieta și să-și facă injecții cu insulină. Altminteri moare. Un observator necalificat ar putea susține că insulina pe care și-o injectează este “artificială” – în sensul că o persoană normală nu are nevoie de ea ca să trăiască și că femeia s-a descurcat bine-mersi fără ea în trecut. Ei ar putea chiar să spună că bolnava ar trebui …

Citeşte în continuare

De ce are România de 3 ori mai mulți birocrați decât Noua Zeelandă?

Urmărind protestele din Franța în jurul liberalizării pieței muncii am dat peste acest excelent comentariu scris de Bogdan Călinescu: “Manuel Valls face în acest weekend o vizită în una din cele mai liberale țări din lume: Noua Zeelandă. Este o ocazie nemaipomenită de a lua modelul unui guvern de stânga care a transformat țara. Căci, probabil, nici o altă țară din lume nu s-a debarasat de stat mai mult decât Noua Zeelandă… Consecința acestor reforme a fost că povara fiscală pe muncă nu a încetat să scadă. În cadrul OCDE Noua Zeelandă este țara unde se plătesc cele mai mici taxe pe muncă: 17,2% față de 48% în Franța. Ca să vă faceți o idee despre amploarea transformărilor întreprinse de stat, iată câteva exemple. În 1984 în cadul Ministerului Transporturilor lucrau 5600 de funcționari; zece ani mai târziu ministerul nu mai avea decât 53. Departamentul Pădurilor a fost redus de …

Citeşte în continuare

De Paști nu o să învie “omul nou” politic, degeaba așteptați

Octavian Bădescu pune punctul pe i, comentând cazul lui Ciprian Ciucu: “Există o întreagă agitație în societatea civilă, mai ales în zona celor activizați în perioada demonstrațiilor care au urmat tragediei din clubul “Colectiv”, pe tema înnoirii clasei politice autohtone. Conform acestei teorii ar trebui că mai toți vechii politicieni să se retragă pentru a face loc unor oameni noi, curați și, evident, mult mai pricepuți. Adică unor oameni care se încadrează foarte bine în profilul reprezentat perfect, pînă acum o săptămînă, de cineva ca fostul candidat independent Ciprian Ciucu. Demersul în sine este lăudabil iar cei care îl promovează sunt, mulți dintre ei, oameni admirabili, de bună credință. Numai că ideea de a plămădi un “om politic de tip nou” e la fel de utopică ca și conceptul de “om nou” din perioada Ceaușescu. Pentru că ignoră cu desăvîrșire natura umană. În plus, clasa politică nu poate decît să …

Citeşte în continuare

Aderarea la euro, nu mai devreme de 2025, dar mai probabil peste 20 de ani

Cu toate că nimănui nu-i prea pasă când zice guvernul că vom adera oficial la euro, dat fiind că economia României este de ani mulți puternic euroizată – atât de euroizată încât până și valoarea cartelei Hipsterova (2 euro) este măsurată tot în moneda unică europeană – cred totuși că este important să dăm atenție cuvântărilor publice pe această temă. Ei bine, ce am aflat noi ieri de la ministrul de finanțe? “E foarte importantă convergenţa reală la euro şi mă refer la convergenţa veniturilor populaţiei. După cum ştim, în acest moment, veniturile populaţiei, acest PIB pe cap de locuitor, este undeva la 55% din media europeană. Bunele practici arată că aderarea unor monede într-o zonă monetară ar trebui să se facă acolo unde veniturile populaţiei sunt undeva la 70-80% din media veniturilor populaţiei din respectiva zonă monetară.” Bine, am explicat deja păcăleala cu convergența reală. Dar ce înseamnă convergența …

Citeşte în continuare

Diaconu vs. Dragu: cine are dreptate în execuția bugetară?

Execuția bugetară pe primul trimestru arată un excedent de 3 mld. lei, față de 4,9 mld. lei în aceeași perioadă. Vedeți mai jos cum stau lucrurile, comparativ cu anii trecuți, iar părerea mea este că stau relativ bine. Statul nu mai are excedentul de anul trecut, dar nici nu ar fi putut să-l aibă având în vedere scăderea cotei de TVA (atât cota generală cât și la alimente). Mă rog, ar fi putut să-l aibă dacă își ajusta cheltuielile, însă aceasta este altă mâncare de pește, voi reveni asupra subiectului câteva rânduri mai jos. Important este ca, din start, să nu se isterizeze nimeni țipând “Vai, se prăbușește bugetul datorită lui Dragu-Biriș!”. Mai mult, încasările din TVA sunt cu 1,9% peste nivelul prognozat pentru acest trimestru, deci nu e motiv de panică man. Acum, dacă ne uităm pe veniturile fiscale cu excepția TVA, vedem creșteri consistente: impozitul pe profit și …

Citeşte în continuare

Lucrurile adevărate sunt foarte simple. Cum ne pregătim pentru pensie

Cam aceasta poate fi morala unui articol, nu foarte recent, scris de Lucian Davidescu. Mi-am adus aminte de chestiune pentru că am fost adesea întrebat cum să ne gestionăm economic și financiar averea astfel încât să nu ne prindă zile negre la bătrânețe. Nu întotdeauna răspunsurile mele au mulțumit. Unii oameni ridică din sprâncene când le ascultă. Mulți se așteaptă probabil să audă că este vorba despre un “mare secret” de făcut bani, despre cine-știe ce rețetă complicată de investiție, despre noțiuni sau tehnici sofisticate… nu este cazul. Ca întotdeauna, și în acest caz adevărul este chiar sub ochii noștri și poate tocmai de asta nu-l vedem. Deci, cum trebuie să procedăm dacă vrem să nu ne ia pensia (aia foarte mică) prin surprindere? Foarte simplu. Trebuie să economisim și să investim eficient. Întrebarea este mai actuală azi ca niciodată, din cauza politicii monetare iresponsabile dusă de majoritatea statelor, care …

Citeşte în continuare