7 April 2020
Home / Articole (page 7)

Articole

Povara birocrației bruxelleze vs povara statului național

Sorin Ioniță afirmă că povara administrației de la Bruxelles este incomparabil mai mică față de povara birocrației naționale:   “Hai sa vedem cum e cu “birocratia de la Bruxelles” si reducerea de cheltuieli ceruta de euro-sceptici. Uite aici, pentru UK si Franta. Ia ziceti voi, cine e mai apasator bugetar, statul national sau UE? Cat se poate taia de la UE ca sa suplimentam bugetele nationale si sa se vada ceva? Unde e birocratia mai mare?” Ei bine, se prea poate ca povara birocrației de la Bruxelles să fie mai mică. Deocamdată, cât încă nu avem un super-stat european. De fapt, nici nu putem să calculăm exact. Dar – un mare “Dar” – graficul induce publicul în eroare, deoarece sugerează o disproporție evidentă între costul administrației europene și costul administrației naționale. Pentru a avea o imagine mai bună asupra situației, se cuvine să facem două observații: În primul rând, cele …

Citeşte în continuare

Brexit: câteva comentarii după conferința de la SNSPA

Ieri am asistat la conferința “Implicaţiile economice ale Brexit-ului” organizată la SNSPA. Nu am vrut să răpesc dreptul audienței de a pune întrebări speakerilor invitați, așa că doar am ascultat. Speakeri: Alina Bârgăoanu, prorector SNSPA, președinte al Institutului European din România Ioana Petrescu, economist, fost ministru de Finanţe Gabriela Drăgan, director al Institutului European din România, ASE Lucian Anghel, economist, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Bursei de Valori București Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României Cristian Păun, ASE Iată câteva comentarii pe marginea celor auzite: Valentin Lazea Lazea: Ce a facut UE bine? A asigurat pacea, de 70 de ani. A asigurat libertatea de miscare. A asigurat un nivel de trai in crestere. Faptul ca avem inegalitate, asta nu e vina UE, ci a politicienilor. Ce a facut prost? Multiculturalismul. Relativismul moral. Sunt de acord că a făcut prost ce a făcut prost, dar nu sunt de acord …

Citeşte în continuare

Educația este hrană pentru minte, scumpă rău și diluată

Cineva chiar a îndrăznit să vorbească de rău cooperativa socialistă din educație! Mă bucur și îl felicit pe Marius Bostan pentru că este primul decident care sparge gheața. Deoarece vorbele ministrului Bostan au fost interpretate diferit, mi-ar plăcea să văd o explicitare a poziției acestuia. Până atunci, iată ce ar trebui să reținem: 1. Educația nu este gratuită și nu poate fi gratuită, la fel cum îngrijirea sănătății nu este gratuită, cum apărarea națională nu este gratuită, cum benzina nu este gratuită. Totul are un preț și este important dacă îl plătești transparent sau pe sub mână. Sistemul „gratuit” pe care îl avem în prezent este de fapt o modalitate de a ne fura singuri căciula, căci plătim indirect, prin taxe, o sumă enormă: “In 2015, statul (buget general consolidat) a cheltuit pentru fiecare elev sau student aflat în învățământ anteprescolar, învățământ prescolar, învățământ preuniversitar (primar, gimnazial, liceal, special) si …

Citeşte în continuare

De ce Stânga urăște referendumurile?

Una din cele mai obișnuite lamentări ale comentatorilor de stânga din Europa și America în ceea ce privește Brexit este că organizarea de referendumuri e o idee proastă. Exemplul cel mai clar constă în disprețul cu care Stânga îl tratează pe premierul britanic David Cameron, fie și pentru că a sugerat referendumul. Dar de ce ar urî Stânga referendumurile? Nu pretinde Stânga că reprezintă “poporul”? Nu este “puterea poporului / power to the people“, unul dintre cele mai populare sloganuri ale Stângii? Nu este Stânga americană cea care încearcă să elimine Colegiul Electoral, tocmai fiindcă aceasta nu reprezintă în mod nemijlocit voința “poporului”? Dacă cineva ar saluta referendumurile, atunci aceasta ar trebui să fie Stânga politică. Așa că de ce nu se întâmplă asta? Pentru că de fapt nu se înțelege ce înseamnă Stânga cu adevărat. În primul rând, Stângii îi pasă de “popor” la fel de mult pe cât …

Citeşte în continuare

Fără nebunie speculativă, nu e nici “măcel”

Când deschid azi calculatorul, văd: “Măcel pe burse!… Lira sterlină a pierdut 10%” etc. Evoluția bursieră din ultimele zile arată așa. După moartea lui Jo Cox bursele au sărit în sus. Lira sterlină s-a apreciat. Wall Street scria că “piețele sunt amorale” și că investitorii apreciază acum că șansele unui Brexit au scăzut. Și sondajele ulterioare au arătat că ponderea celor care doresc rămânerea în UE este mai mare. De aici speculația s-a intensificat. FTSE 100 a urcat cu aproape 8% într-o săptămână – evoluție pe care nimeni sănătos la cap nu ar caracteriza-o drept una normală, firească. Dar, ce să vezi, nici un politician, nici un birocrat bruxellez nu a ieșit să denunțe euforia speculativă, nebunia cumpărătorilor de acțiuni. Totul a fost primit cu zâmbete, fiindcă, nu-i așa, e bine când bursele dau dreptate politicienilor. Astăzi s-a văzut că majoritatea investitorilor au pierdut pariul. Drept urmare, bursa a suferit …

Citeşte în continuare

Despre Brexit, cu 99% propagandă, numai de bine…

Dacă Marea Britanie iese din UE nu va păți nimic rău, așa, automat. Nu trebuie să ai 2 facultăți ca să îți dai seama că există multe țări pe Pământ care s-au dezvoltat bine-mersi fără să fie membre ale UE. Câteva există chiar în Europa (Elveția, Norvegia). Rețeta creșterii economice este una singură: acumulare de capital și investiții deștepte, gestionate prin mecanismul concurențial al pieței. Dacă Marea Britanie își liberalizează economia după ce iese din UE, atunci o s-o ducă mai bine. Dacă, din contră, va adopta politici protecționiste, atunci o va duce mai rău. Deci, vă rog să observați, acest lucru nu are legătură cu apartenența la UE, ci cu calitatea politicilor. Cam asta este concluzia multor studii. Aveți aici un exemplu. Aici aveți alt exemplu. Problema este că politrucii britanici, din ambele tabere, fie încearcă să inducă o psihoză colectivă, fie folosesc cele mai greșite argumente pentru a …

Citeşte în continuare

Scrisoare deschisă: Legea supermarketurilor trebuie retrasă!

România nu e Venezuela Legea supermarketurilor trebuie retrasă! Domnului Klaus Werner Iohannis, Președinte al României Tuturor liderilor partidelor politice,   Suntem un grup de cadre didactice, economiști, antreprenori și manageri preocupați de politicile publice care afectează climatul de afaceri și bunăstarea populației. Având în vedere faptul că proiectul legii care obligă toate supermarketurile să comercializeze produse românești în proporție de 50% a fost adoptat de Camera Deputaților – cameră decizională în acest caz – vă supunem atenţiei următoarele: Considerăm că prevederile proiectului de lege încalcă cerințele de bază ale economiei de piaţă, liberei inițiative şi concurenţei, așa cum sunt acestea definite şi garantate de art. 135 al Constituţiei României. Într-o autentică economie de piață, cantitatea şi caracteristicile concrete ale produselor oferite spre vânzare de comercianţi sunt în directă relație cu cererea consumatorilor. Comercianții sunt entităţi private care urmăresc, în general, obţinerea profitului, fapt care îi face să ofere acele produse …

Citeşte în continuare

Românii îl preferă pe Marele Inchizitor?

Astăzi, la intrarea la DNA, un lider politic a declarat: “Romanii la un moment dat trebuie sa se hotarasca daca in loc de o alimentare cu apa prefera un denunt, daca in loc de o scoala prefera un dosar, daca in loc de o paine mai buna prefera niste catuse. Cred ca pana la urma romanii sunt cei care vor decide; nu o lupta impotriva justitiei, dar o lupta pentru adevar si pentru bunastare, asta ne intereseaza”. Ceea ce mi-a adus aminte de Mare Inchizitor din Frații Karamazov și de motivul pentru care Dostoievski a fost mai genial decât orice economist sau political scientist de care am auzit. «Vrei să te duci în lume aşa, cu mâinile goale, făgăduind oamenilor o libertate pe care ei, în ignoranţa şi becisnicia lor înnăscută, nu pot s-o înţeleagă, de care chiar se feresc, îngroziţi, fiindcă nu există şi nici n-a existat vreodată nimic …

Citeşte în continuare

Dacă românii sprijină DNA, atunci de ce votează pușcăriabili?

Am tot văzut întrebarea asta, de pildă la Victoria Stoiciu sau la Stelian Negrea. Vă asigur, chestiunea nu are nimic de-a face cu vreo problemă psihică. Poate cu una economică. Iată câteva explicații: 1. Calculul cost-beneficiu ținând cont de stimulentele politice. După ce s-a fript cu partidele vechi, lumea nu se aruncă să încerce partide noi. “Dacă astea noi fură mai mult?”, se gândesc unii. Populația poate fi mai deșteaptă decât cred analiștii. Oamenii nu pun în balanță faptul că vechiul primar de la sectorul 1 a furat cu faptul că Clotilde Armand nu a furat, ci cât va putea să fure noul primar cu cât ar putea să fure Clotilde Armand. Aceasta este comparația relevantă. Așa stând lucrurile, electoratul operează cu ipoteza că partidele vechi au furat, deci stimulentul pentru a fura în continuare este mai mic, în vreme ce USB nu a apucat să fure, deci va fi puternic …

Citeşte în continuare

Cică poporul e de vină că mănâncă parizer și nu cozonac

Ce-am învățat (din nou) în această campanie electorală? Chipurile, că votanții proști sunt de vină pentru rezultat; fie pentru că au votat corupți, fie pentru că nu a venit la vot. Ideea că alegerile sunt o luptă între deștepți și proști, că alegerile pot fi câștigate doar prin asmuțirea unui grup social împotriva altuia, a fost întreținută sistematic, începând cu acel faimos stupid people al lui Brucan și până la ultimele sloganuri ale suporterilor lui Nicușor Dan:   Făcând o paralelă cu economia, populația este de vină dacă se cumpără mult parizer. Fiindcă e proastă și cumpără. Tot populația este de vină dacă avem mașini proaste, fiindcă ea nu cumpără Mercedes-uri (în ciuda perspicacilor analiști care ne sfătuiesc că “suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”, prin urmare…). Evident, poporul este de vină pentru ca face agricultură cu calul și căruța, nu cu tractorul. Și cine altcineva decât poporul este …

Citeşte în continuare

Dacă aveți de ales între două rele, mai bine stați acasă

Să presupunem că este ora prânzului, intrați să mâncați într-o cârciumă și ospătarul vă spune că nu are altceva decât două feluri de ciorbă: de fasole și de spanac (rețeta săptămânii). Ghinion, ciorba de spanac nu va place, iar cea de fasole este veche de 3 zile. Trebuie să alegeți dintre două rele răul cel mai mic? Sau vă vedeți de drum? Dacă este să ne luăm după cei care ne tot cheamă la vot, ar trebui să rămânem în restaurant și să mâncăm ceva, oricât de rele ar fi ciorbele, să alegem una dintre ele. Dar este absurd, în practică nimeni nu face asta aproape niciodată. Ci merge mai departe și caută alt restaurant sau ceva de mâncare care să-i placă. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă toți clienții care ar trece pragul restaurantului ar rămâne să mănânce. Patronul restaurantului ar fi super-fericit; “sistemului” lui dă roade: “Dă-le la clienți …

Citeşte în continuare

Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Acesta ar trebui să fie motto-ul oricărui sistem socialist de asistență medicală. Doar că nu sună „corect” politic. Sună bine să spui că statul salvează vieți, în timp ce sistemul privat este pentru bogați. Total fals. Există două argumente în favoarea pieței libere. Primul este cel etic. Un sistem de sănătate integral privat este just deoarece derivă din acțiunile liber consimțite ale cetățenilor și reflectă preferințele (nevoile) acestora. Un sistem de sănătate public este injust deoarece se construiește pe mecanismul impozitării: fiecare cotizează “după posibilități” pentru ca fiecare să beneficieze “după nevoi”. Asta în teorie, desigur. În realitate, cum posibilitățile sau resursele sunt întotdeauna limitate în comparație cu nevoile, sistemul de stat are o reală problemă de alocare a îngrijirii medicale, problemă pe care în absența prețurilor nu o poate rezolva decât prin decrete ministeriale, de genul “Hai să mai dăm 1% din PIB în plus la sănătate”, “Hai să …

Citeşte în continuare

Din deponenți în investitori, din creditori în speculanți – părtași la o sinucidere economică

Celebra zicală keynesiană conform căreia o datorie publică gigantică nu ridică nici o problemă, fiindcă, nu-i așa, “ne-o datorăm nouă înșine” (!) cred că poate fi folosită și pentru a descrie ce se întâmplă cu sistemul de pensii. Sau, altfel spus… la început statul a luat de la Ion ca să-i dea lui Gheorghe. În faza a doua, statul a început să confiște de la toată lumea (diferențiat) și să dea… la toată lumea (diferențiat), astfel încât distincția dintre contribuabil și privilegiat să nu mai poată fi făcută cu ușurință. Ideea este să creezi o ceață atât de deasă încât să nu se mai prindă nimeni ce se întâmplă de fapt. Evident, pe măsură ce gradul de alambicare al hoției crește, cu atât hazardul moral și stimulentele perverse cresc și ele, ceea ce subminează sistemul: evaziunea fiscală crește, “noi ne facem că muncim – ei se fac că ne plătesc”, …

Citeşte în continuare

Cum ar trebui să abordeze viitorul primar problema traficului în București

Analiza de mai jos este gratis, asta pentru că una mai bună nu găsiți nici pe banii cheltuiți de politicieni în campanie… În primul rând, să ne distrăm cu mimetismul promisiunilor electorale. Citez dintr-un amplu articol publicat de Hotnews: “Gabriela Firea propune incurajarea transportului public prin benzi dedicate RATB si amenajarea unei retele de piste pentru biciclete, ca alternativa la transportul cu masina personala… La capitolul parcari, Firea propune amenajarea unor parcari park&ride la principalele intrari in oras, tot in sensul descurajarii traficului auto in oras, dar si amenajarea de parcari de resedinta in marile cartiere de blocuri. Nicusor Dan promite in linii mari dezvoltarea transportului public (modernizarea flotei RATB, benzi unice RATB, autobuzele sa aiba prioritate in intersectii), dezvoltarea unei retele functionale de piste pentru biciclete si parcari park&ride ca alternativa la transportul cu masina personala Catalin Predoiu are cel mai complet program pe partea de mobilitate. Candidatul PNL …

Citeşte în continuare

Impresii din Cuba

Havana veche e o zonă plină de clădiri vechi, coloniale, de 2-5 etaje, lipite una de alta, despărțite de străduțe înguste și din când în când de câte un bulevard larg. E visul lui Nicuşor Dan: jumătate dintre clădiri sunt abandonate, cele mai multe în stare de degradare, mirosind puternic a gunoi și igrasie, și nu există clădiri noi moderne ori case renovate în stil futurist. Dintre cele locuite, tot cam jumătate sunt neîngrijite, (am văzut o femeie măturând tencuială în fața casei), cu modificări și adăugiri artizanale, iar pe cele mai multe se vede efectul ploilor abundente și a umezelii din aer. Multe dintre clădirile locuite poartă o siglă care certifică licența de operare în regim de casă particulară, adică gazdă și pensiune, un lucru bun pe care l-am întâlnit și în alte două orașe. Din loc în loc găsești câte o gheretă de 3mp unde se vând sandvișuri …

Citeşte în continuare