7 April 2020
Home / Articole (page 6)

Articole

Desființarea BNR?! Cine ar fi crezut că mai există totusi liberali…

Partidul Oamenilor Liberi a dat publicității rezultatele unui sondaj intern, pe o serie de chestiuni controversate. Absolut lăudabilă încercarea acestui partid de a aborda frontal probleme sociale sensibile, când ar putea foarte bine să bată apa în piuă, ca multe alte formațiuni politice. Din spectrul de probleme menționate, am selectat câteva. 1. 28% dintre membrii POL care au răspuns la chestionar sunt de acord cu desființarea BNR. Poate îi conving și pe cei 52% nehotărâți și, mai ales, pe marea masă a românilor. Uite, bulgarii n-au bancă centrală cu atribute discreționare cum avem noi. O serie de alte țări din vecinătate s-au lipsit de independența politicii monetare. De ce? Pur și simplu fiindcă și-au dat seama că politica monetară (precum POLITICA în general) este coruptă și este în beneficiul societății să renunți la ea. Chiar așa, ce avantaje are România că avem o instituție monopolistă în construcția de drumuri?! Vi …

Citeşte în continuare

Fumatul în cârciumi

În vechime erai cool dacă aveai video, azi ești cool dacă ai internalizat niște socialisme UE. Poți internaliza două socialisme eco sau poți internaliza două socialisme pe egalitatea de șanse. Când ai terminat de internalizat 12 socialisme UE, ești deja anti-sistem. În toate discuțiile pe legea fumatului, nu s-a răspuns mereu clar la întrebarea dacă ești obligat să mergi în bar. Aici sunt două răspunsuri: Da, sunt luat cu forța de pe stradă. Nu, intru de bunăvoie. Ar mai fi o cale, când mergi după mirosul de cârnați din cârciumă, ca-n desenele cu Tom și Jerry. Atitudinea susținătorilor interzicerii fumatului în baruri e să nu răspundă clar, neechivoc la această întrebare. Aș zice că e o atitudine științifică, dacă ne gândim și la descrierea pe care Kuhn o face științelor. În științe n-ai confruntare a opiniilor, ci fiecare o ține pe-a lui. Și cei care admit că au intrat în …

Citeşte în continuare

Rolul socialismului în curele de slăbire

Curele de slăbire sunt un subiect pe care susținătorii neoliberalismului ar trebui să cam tacă. Neoliberalismul crește oferta de bunuri într-o societate, însă mai toate curele de slăbire merg pe reducerea cantității, indiferent de mixul de alimente recomandat. Chiar dacă unele diete merg pe verdeață, nimeni nu recomandă 5 kg de salată. Capitalismul produce mult prea mult. Așa toată lumea poate cumpăra mult și ieftin. Cineva care merge cu ziua într-un sistem capitalist are un standard de viață mai ridicat, are acces la un număr  de produse la care un agent secret dintr-un stat totalitar (adică o persoană bine poziționată în sistem) nici nu visează. E de cercetat și cum stă capitalismul față unul din criteriile rawlsiene ale unei societăți drepte pe acest exemplu. Indiferent că vorbim de forme de socialism hard (comunism, nazism) sau soft (social-democrația contemporană), socialismul rămâne un aliat serios, poate singurul, în frustranta bătălie cu kilogramele. …

Citeşte în continuare

Caritatea cu poliția. Despre altruismul egoist

Motto: „El dinero te ha cambiado, primo!” (Fast and Furious 6) Altruismele egoiste apar la socialiștii din toate partidele. Socialiștii au preferințe, scopuri altruiste, însă folosesc mijloace egoiste, banii altora. Cam despre asta este socialismul: e bine să ajuți oameni sărmani, dar pe cât posibil cu banii altora. Să luăm niște definiții simple: EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme (Dexonline, 2016a). ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme. (Dexonline, 2016b). Ce interese sunt nesocotite în politicile socialiste, wellfare-iste? Cele ale privaților furați de stat pentru programe redistributive. Caritatea cu poliția este egoistă pentru că nu ține cont de preferințele persoanelor taxate, că aceste preferințe sunt egoiste sau altruiste. Nu folosesc aici definiția randiană a altruismului, ci mai degrabă una mai de simț comun, mai de …

Citeşte în continuare

Pokemon Go și dușmanii săi

Jocul nu a avut o primire atât de ostilă pe cât ne-am fi așteptat.  Pokemon Go este departe de situația Uber. Au trecut câteva luni și deja nu există propuneri pentru licențierea activității de trainer și n-au apărut încă voci care să acuze inegalitatea de distribuție sat-oraș a pokemonilor. Mai mult, Comisia Europeană privește cu simpatie Pokemon Go. Chiar se joacă lumea acolo, inclusiv comisarii (Digi24, 2016). Acesta nu este un lucru rău. Europenii ar fi mult mai câștigați dacă birocrația UE ar juca Pokemon Go decât să facă planificare centralizată, să scrie tone de reglementări. Apoi gazetele de stânga nu par critice la adresa jocului. De exemplu, în Der Spiegel găsești Quiz-uri despre cât de bine știi jocul, clarificări privind personaje cum ar fi celebrul Pikachu (Der Spiegel, 2016a) sau exemple de alte apps cu realitate augmentată (Der Spiegel, 2016b). La fel, în the Guardian găsești sfaturi despre cum …

Citeşte în continuare

Să interzicem casele pentru săraci, ca să ia și ei un credit pe urmă!

Uitați cum funcționează statul: creează o problemă, după care joacă rolul salvatorului; îți dă foc la casă, după care zice că este pompier și te ajută să o stingi. La finalul poveștii tu sfârșești mai sărac, fiindcă ai plătit impozite pentru asemenea “servicii”, ba eventual te-ai mai și îndatorat la bănci ca să repari prejudiciul. Caz concret, interzicerea locuințelor pentru săraci. Guvernul va interzice construcția de locuințe care nu îndeplinesc un nivel minim de confort (în opinia guvernului, adică). Nu e o noutate, măsura există și în prezent, ea doar va suferi un update. De exemplu, este ilegal să construiești garsoniere cu o suprafață mai mică de 18 mp. Este ilegal să construiești apartamente cu 3 camere fără baie + WC de serviciu. Bucătăriile trebuie dotate obligatoriu cu spălător cu cuvă și picurător. Este ilegal să construiești apartamente cu 2 camere fără ca una dintre ele să aibă măcar 18 mp. Și …

Citeşte în continuare

Populism și neoliberalism

Populismul” este în genere un termen peiorativ. Nimeni nu vrea să fie numit „populist”. Cine este populist? Politicienii sunt populiști. Politicile sunt populiste. Populismul este ceva popular, dar rău. De ce este rău? De exemplu, pentru că ignoră consecințele pe termen lung. „Pe termen lung, toți suntem morți”, ar putea fi un slogan populist de succes. De exemplu, în cazul Brexit, spun criticii, britanicii nu văd că o vor duce mai rău în afara UE. S-au lăsat duși de nas de politicieni populiști și naționaliști. Greșesc că se închid față de UE. Aici este de văzut dacă același argument nu poate fi aplicat și UE. Aceasta este protecționistă în raportul cu restul lumii, chiar dacă este mai deschisă în interior. Populismul este de stânga sau de dreapta? În general, în Europa este criticat populismul partidelor de extremă-dreapta cum ar fi cel al Marie Le Pen, în America Latină cel al …

Citeşte în continuare

Câteva observații despre nazism

Un argument foarte răspândit este acesta: comunismul n-a fost aplicat. În final, s-a ajuns la o societate: cu inegalități între upper class și proli, între bogați și săraci. egalitate în sărăcie. Obiectivul era egalitate în bogăție, nu egalitatea în sărăcie. Prin urmare, comunismul n-a fost aplicat. A fost capitalism de stat sau nu știu ce a fost. Dar nazismul? A fost sau n-a fost? Putem construi un argument similar pentru nazism? Nazismul n-a fost aplicat pentru ca nu s-a ajuns la triumful rasei superioare. National-socialiștii au pierdut războiul. Nici aici nu au fost atinse rezultatele. Prin urmare, ca și comunismul, nazismul nu a existat. Această observație, evident, ar banaliza răul suferit de victimele nazismului. Care este mai rău: nazismul sau comunismul? Opinia majoritară pare să fie că nazismul, chiar dacă numărul victimelor comunismului (100 milioane) îl bate pe cel al nazismului (25 milioane). Există însă această  inegalitate de percepție. Comunismul, …

Citeşte în continuare

România, în sferturi de finală la Campionatul European de Biruri pe Muncă

Câte biruri plătește în medie un salariat și în ce țări trăiesc cei mai năpăstuiți lucrători ? Institutul Economic Molinari realizează în fiecare an o analiză în încercarea de a răspunde la această întrebare. Pentru a vedea cât de mare este povara fiscală pe muncă autorii studiului compară două elemente: salariul complet brut, adică suma totală de bani pe care trebuie să o plătească un angajator pentru a crea un loc de muncă salariul net real, adică suma de bani cu care mai rămâne un salariat după ce sunt plătite către stat cele mai importante taxe: impozitul pe venit, contribuțiile sociale și TVA. Potrivit raportului, România se află pe locul 8 în Europa în ceea ce privește povara fiscală pe muncă. Iată, de exemplu, suma pe care trebuie să o plătească un antreprenor pentru a oferi un salariu net de 1 euro: Părerea mea este că situația din România este …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară, la jumătatea anului

La jumătatea anului statul are un deficit de 0,5% din PIB, adică fix cât avea și în anul 2014. Situația nu este în principiu problematică, dacă ne amintim că în 2014 bugetul a încheiat cu un deficit de doar 1% din PIB. Dacă ne uităm la veniturile înregistrate de guvern, vedem că, într-adevăr, veniturile totale au scăzut cu 2%, dar veniturile fiscale au rămas practic neschimbate, în ciuda relaxării fiscale începută în iunie anul trecut. Hai să ne uităm la TVA, unde vedem că s-a colectat cu 9,5% mai puțin ca anul trecut. Nici măcar această scădere nu susține ideea că relaxarea fiscală a fost o idee proastă, deoarece cota medie de TVA a scăzut cu 26-27%, deci dacă reducerea de TVA nu ar fi stimulat economia ar fi trebuit să vedem o scădere de trei ori mai mare a încasărilor – ceea ce nu s-a întâmplat. În ceea ce …

Citeşte în continuare

Statul este terminat. Doar cetățenii se pot opune eficient atacurilor kamikaze

Pe acest blog am mai recomandat lucrările lui Martin van Creveld, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem și un foarte apreciat teoretician militar. De fiecare dată când aflu despre un nou atac terorist îmi aduc aminte de The Rise and Decline of the State. “Războiul împotriva terorismului”, sau cum se mai numește acest eșec catastrofal al încercării statului de a păstra ordinea și disciplina, nu a produs rezultatele scontate și nici nu avea cum să le producă deoarece conflictul nu este unul tradițional, între actori statali. Aici avem de-a face cu o categorie cu totul specială de actori non-statali, e vorba de mici rețele sau chiar de simpli indivizi, de multe ori kamikaze, în fața căreia forțele regulate ale statului și-au demonstrat ineficiența. Și nu de ieri de azi. De decenii. Se spune că nu poți ucide o muscă cu tunul. Cea mai bună replică la adresa atacurilor izolate …

Citeşte în continuare

Puterea poveștilor în Turcia

La sfârșitul lunii martie, o ultimă etapă procesuală a dus în cele din urmă la achitarea a peste 200 de ofițeri militari turci, care fuseseră condamnați pentru plănuirea unei lovituri de stat în 2003, împotriva guvernului islamist nou ales la acel moment. Inculpații au primit pedepse lungi închisoare după primul proces, încheiat în septembrie 2012, chiar dacă dovezile împotriva lor au fost falsificat în mod clar. De atunci, până la momentul în care s-a încheiat rejudecarea cauzei, cei mai mulți observatori au recunoscut că primul proces a fost o făcătură. Dar, până de curând, cazul “Sledgehammer” a fost considerat în general ca prevestind aducerea sub control a armatei Turciei, prea băgăcioase în politică, și ținerea ei în frâu de către guvernul ales în mod democratic. Intelectualii liberali și observatorii occidentali au aplaudat urmărirea penală și a salutat-o ca una dintre cele mai mari realizări ale guvernului prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan, …

Citeşte în continuare

Sofisme de la Țarul planificării prețurilor

“Dacă legea ar fi obligat retailerii, explicit, să aibă la raft 51% produse alimentare româneşti, ar fi încălcat reglementările europene în materie de concurenţă pe o piaţă liberă… dar a fost aleasă formula ”lanţul scurt”, care este acceptată pe plan european.” – zice președintele Consiliului Concurenței. Ceea ce m-a făcut curios să citesc CV-ul domnului președinte. Impresionant. A absolvit Facultatea de Medicină, două masterate în științe politice și un doctorat în economie și a lucrat toată cariera pentru stat. Deci, cum ar veni să vă spun eu dumneavoastră: Nu sunteți obligați să mergeți la un restaurant românesc, dar sunteți obligați să ajungeți la ce restaurant doriți în maxim 15 minute. Oare ați putea ajunge la un restaurant din Bulgaria? Nu sunteți obligați să mergeți la o școală din România, dar trebuie să nu alegeți o școală aflată la o distanță mai lungă de 2 km de domiciliul dvs. Oare v-ați …

Citeşte în continuare

Dan Mașca vs. Nini Săpunaru: diferența dintre liberalism și feudalism

“Ce este o politică liberală? Toată lumea umblă cu liberalismul în gură. Și e firesc, fiindcă liberal sună bine. Chiar și socialiștii, de decenii, într-o anumită parte a lumii, se numesc tot liberali. Noul ministru de finanțe al Greciei este considerat marxist-libertarian – probabil cel mai nou brand liberal care există! Totuși, cu cât eticheta de liberal s-a răspândit mai mult, cu cât a crescut numărul partidelor care și-au agățat în denumire termenul liberal, cu atât politicile liberale s-au dărăpănat, cu atât am avut parte de mai puțin liberalism.” Spuneam aceste lucruri fiind invitat să vorbesc la un congres al Partidului M10, anul trecut. Și adăugam: “Este liberalismul avantajos doar pentru un anumit grup? Nici vorbă. Liberalismul nu aparține unei clase sociale, fie ea „clasa de mijloc”; el promovează bunăstarea tuturor oamenilor. Liberalismul nu este pavăza intelectuală a antreprenorilor, a burgheziei, a corporațiilor… Trebuie afirmat răspicat: liberalismul este benefic pentru …

Citeşte în continuare

România fotoșopată. Pe termen mediu și lung

În afară de o poză fotoșopată cu Bâlea și de 12 pagini de idei generale și cam vagi, unde e Strategia? Foarte multe lozinci… practic nu ai ce să-i reproșezi documentului prezentat azi de guvern, în afară de faptul că nu vine cu nimic concret. Dar se pare că se lucrează pe domenii la ceva mai substanțial… să vedem. Până atunci o notă proastă pentru faptul că mi-a înșelat așteptările, credeam că guvernul va veni cu propria viziune, asumată, clară și limpede. Nu știu, chiar și un proiect de țară descărcat de pe internet mergea. În schimb, guvernul pare preocupat de clădirea unui suport politic pentru ceva ce nu există. Ceea ce mă face să cred că de fapt se caută suportul politic pentru prelungirea acestui guvern… și în rest… “vă mai sunăm noi”. Cum poți să spui că marile provocări ale României de azi sunt “Repercusiunile crizei economice globale, Schimbările …

Citeşte în continuare