19 December 2018
Home / Articole (page 5)

Articole

5 avantaje ale teoriilor conspirației

Motto: „The truth is out there” (X Files)   Teoriile conspirației nu au o imagine prea bună, în ciuda popularității lor. Nu de puține ori când cineva vrea să discrediteze o explicație este să spună condescendent „hai că asta e deja conspirație”!, sugerând cumva o interpretare exagerată. Uneori, termenul „paranoia” desemnează un delir cronic de interpretare, sistematizat, cu o conservare aparentă a clarității logicii și gândirii (Dex). 1. Individualismul metodologic este un prim avantaj al teoriilor conspirației. În aceste teorii conspiră indivizi, nu entități agregate ca voința neamului, cererea agregată, spiritul național etc. Actorii sunt indivizi concreți, cu nume și prenume, chiar dacă de cele mai multe ori sunt invocate organizații: Illuminati, Masoneria etc. Etimologic termenul „conspirație” vine din latină și sugerează ideea de grup: con-spirare = a respira cu, con = cu, spirare = a respira (Coady, 2006, 1). Conspirația nu este ceva autist. În teoriile conspirației forțele malefice …

Citeşte în continuare

Programul USR vs programul POL

Programul politic al USR a beneficiat de o largă mediatizare ieri, încă de la lansare, spre deosebire de programul Partidului Oamenilor Liberi, ignorat de formatorii de opinie de la București. Hai să vedem cât de bune sunt aceste programe din perspectivă economică și liberală. Care este rețeta dezvoltării economice și a civilizației? Condiții de producție cât mai permisive, instituții incluzive (nu extractive) care să permită accesul tuturor la diviziunea muncii și competiție neîngrădită. În fond, o cât mai mare libertate de alegere, pentru că doar libertatea creează stimulente adecvate pentru acumularea de capital și, mai departe, pentru alocarea eficientă a resurselor – de unde rezultă creșterea productivității, a cantității de mărfuri și servicii disponibile și, implicit, venituri reale mai mari pentru toată lumea. Citind programul USR și programul POL observi numeroase diferențe. După foarte mult timp de așteptare USR are în sfârșit în program, și unul scris bine, cu siguranță de …

Citeşte în continuare

Cartofii prăjiți

Cartofii prăjiți pot fi prăjiți de firme mari, de corporații, dar și acasă în tigaia proprie. Cartoful prăjit este de obicei o legumă interzisă în diete, mai puțin în dieta cu cartofi prăjiți și chiar și acolo nu apare atât de mult. Încă se duce lupta între francezi și belgieni privind paternitatea cartofilor prăjiți. Ambele țări sunt egal invocate ca origine a cartofilor prăjiți în forma în care-i știm azi, începând din secolul XIX (Williams, 2011, 8). Termenul englezesc „french fries” nu ne ajută să tranșăm polemica pentru că și belgienii vorbesc franceza. Cartofii au fost aduși de conchistadorii spanioli din America Latină, în Peru fiind cultivați de milenii. Încep să fie acceptați în Europa prin secolul XVIII, având suporteri vedetă precum Maria Antoaneta (Williams, 2011, 8). Ideologic, cartofii prăjiți sunt asociați cu McDonald’s. Compania este un simbol al schimbării de regim, al trecerii de la comunism la capitalism și …

Citeşte în continuare

Reducerea șomajului prin… ajutoare sociale

Guvernul a adoptat o Ordonanță (ce să-i faci, altă urgență…) prin care se dau bani șomerilor care se angajează. Subiectul și impactul acestei ordonanțe nu este de interes major, dar nu am văzut comentarii critice așa că voi schița eu câteva. În primul rând, motivul pentru care guvernul legiferează așa ceva este aparent un mister. Rata șomajului este în declin, am ajuns cam la nivelul anilor nefericitului boom economic. Pentru persoanele adulte (25-74 ani) rata șomajului este la 5%, adică by any standards destul de aproape de rata naturală a șomajului. Șomajul care se înregistrează acum în România are cauze structurale, nu este unul ciclic. Să menționăm și că firmele se plâng că nu găsesc forță de muncă și că salariile au crescut în ultimul an cu circa 10%. Deci pentru ce dă guvernul ajutoare sociale de urgență pentru… “reforma pieței muncii”, așa cum am văzut un titlu de presă? …

Citeşte în continuare

Neo și neoliberalismul

În „Matrix”, eroul civilizator este un programator, nu un cioban, ca în balada „Miorița”. Întrebarea principală este dacă Neo, al cărui nume este anagrama la „One” (Heritage, 2013), este un neoliberal sau mai degrabă de centru-stânga. Un efect al neoliberalismului în educație este și că nu știm întotdeauna ce înseamnă termenul  „neoliberal”. Știm vag că „neoliberalismul” este ceva cu banii, băncile, FMI și Pinochet. Sunt lucruri care nu apar în film, situație care face dificilă includerea filmului în categoria celor neoliberale. Socialismul nefiind subvenționat suficient prin școlile de stat sau fondurile europene, nu se știe întotdeauna când cineva este neoliberal sau când încetează să mai fie neoliberal. În plus, în film sunt lucruri nonideologice, ca metafora trezirii, a cunoașterii, lucruri care pot fi folosite sau anexate de orice ideologie (inclusiv de fascism) sau sistem de gândire, nefiind strict legate de socialism sau neoliberalism. Există mai multe argumente că Neo nu …

Citeşte în continuare

Pâinea feliată

Este o invenție care succede cu mult apariția apei calde. Pâinea feliată apare abia în secolul XX, în 1928, în America, fiind inventată de un imigrant neamț, Otto Frederick Rohwedder (Latson, 2015). Bine, aparatul de feliat e inventat încă din 1917 (Historia), dar intră în producție abia în 1928. Pâinea feliată e interzisă în 1943, în timpul războiului, în cea mai neoliberală dintre democrații, America, din rațiuni de economisire a materialului din care erau făcute mașinile de feliat (Latson, 2015). Restricția e însă temporară (două luni) datorită opoziției populației (Latson, 2015). Pâinea comunistă, cartelată, raționată, tăiată în porții mai mici de o jumătate sau 3 sferturi nu e pâine feliată. Numărul de felii de pâine într-un sandwich are implicații instituționale. De exemplu, un lider politic important ca senatoarea Hillary Clinton atrage atenția că sunt agenții de stat diferite care reglementează sandwichuri diferite. Astfel, sandwich-ul format dintr-o singură felie plus șuncă …

Citeşte în continuare

Dictatorii luminați și dreptul la homeschooling: o critică la Funeriu & compania

Ne-am întors în anii ’90. De fapt, cred că nu ne-am îndepărtat, ca mentalitate, niciodată prea mult de paradigma paternalistă în care un dictator luminat, un tătuc, stabilește limitele libertăților noastre. Că paternalismul este o frână în calea dezvoltării, este clar. De asta am rămas codașii Europei în ceea ce privește veniturile și bunăstarea materială, dar despre asta am tot vorbit. Apropo, și la capitolul homeschooling suntem tot acolo, lângă Albania și Bulgaria, care interzic complet acest drept. Dictatorii luminați au recurs la tot arsenalul de dezinformare și manipulare pentru a riposta în fața presiunii de reformare a sistemului de educație. Care sistem este unul cooperatist, precum CAP-urile de pe vremuri, producător de rebuturi pe bandă rulantă: De ce este școala un soi de CAP? Fiindcă proprietatea aparține statului. Resursele educaționale sunt gospodărite tovărășește de o clică birocratică, în loc să aparțină profesorilor, părinților sau unor antreprenori interesați să investească. …

Citeşte în continuare

Berea artizanală

Gustul berii artizanale pare multora inefabil, chiar dacă unii îl exprimă: “E ca atunci când mănânci o pâine caldă coaptă de bunica în sobă faţă de o pâine cu aditivi uitată cu zilele pe raftul supermarketului. E aromată. Iar alcoolul, chiar şi la berea de 8%, se simte de-abia după ce o bei. E atât de bine pătrunsă cu gustul şi cu aroma, că tăria nu i-o simţi. O bei ca pe-o bere normală şi de-abia după aceea îşi face efectul” (Gândul, 2009). Potrivit codului fiscal, ceva este bere dacă este bere sau dacă conține bere, având în ambele cazuri o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum (CF, 349:1). Cum diferă berea artizanală de cea normală, industrială? Diferențele par tehnologice și de cantitate. Berea artizanală nu e pasteurizată și filtrată și nu conține aditivi (Sikaru). Filtrarea berii îi îmbunătățește aspectul, îi crește limpezimea, îndepărtează majoritatea drojdiilor și a …

Citeşte în continuare

Tatuaje și piercinguri

Leviticul pare să se pronunțe negativ asupra ambelor pe legea veche și în același verset: „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. (Leviticul, 19:28)”. Teoretic, problema tatuajelor nu pare să fie mult diferită de cea a libertății de exprimare, doar că mesajul aici este scris pe piele, nu pe hârtie, asfalt sau publicat online. Un limbaj nu e însă scutit de reglementare. Și sistemul de prețuri e un limbaj și cu toate astea vine Concurența să te învețe prețul corect și nu ești lăsat mereu să te exprimi în acest limbaj. Similar ai controlul prețurilor în tot felul de sectoare, adică ai corespondența codului bunelor maniere pe prețuri. În genere, restricțiile tatuajelor vin pe două cărări: -medicale. Aici vorbim de restricții privind tatuarea persoanelor cu anumite boli, restricții de vârstă, clientul să nu fie băut etc. -de  mesaj, …

Citeşte în continuare

6 din 49

Motto:„This Time Is Different” Jocul de cărți Popa Prostu’ combină o probabilitate de clasă cu una de caz. Știi toate combinațiile de cărți posibile luate câte 4, dar nu știi ce carte vei primi. Similar la 6 din 49 știi probabilitatea de clasă, șansele (1 la 14 milioane), dar nu o știi pe cea de caz, individuală, nu știi varianta cu numerele câștigătoare. La fel când arunci o monedă. Știi probababilitatea de clasă. Avem o colecție formată din două evenimente, cap și pajură, fiecare cu probabilitate de 50%. Dar nu știi probabilitatea de caz, ce va pica realmente, pajură sau cap. Eroarea jucătorului de noroc (gambler falacy) ar fi să confunzi cele două tipuri de probabilități. Așa se întâmplă când după ce apare roșu de 10 ori la rând, mergi a 11 oară pe negru, pe ideea că trebuie să mai vină și negru, probabilitatea de clasă fiind 50%, deși …

Citeşte în continuare

Raed Arafat: dulce ca mierea e monopolul patriei

Imi pare rau sa vad ca dl. Arafat are o gandire economica atât de incoerentă. Într-un interviu în care se referă la posibilitatea reformării/privatizării sistemului de urgență, zice dansul ba (1) ca sistemul privat vrea sa faca profit, deci nu te poti baza pe el fiindca o sa exploateze populatia, ba (2) ca face voluntariat (precum in Piatra Craiului), deci iar nu te poti baza pe el 😉  (1) “în momentul în care l-ai liberalizat și ai lăsat o nișă prin care intră comerciantul și începe să-ți ia din bani, în scurt timp el va cere competiție prin licitație, va cere mai multe beneficii și devine din ce în ce mai agresiv”… (2) “E un singur om, care are o anumită experiență care astăzi este, mîine se pensionează, nu mai poate să zboare, nu mai este. Pot construi un sistem doar pe această bază? Nu!” Asta e ca in gluma aia …

Citeşte în continuare

Autostrazile

Hannibal este creditat cu formula „dacă nu găsim un drum, vom construi unul”. O autostradă nu are doar funcția practică că te ajută să mergi mai repede, ci și una conceptuală, filosofică. Această formă complexă de drum te ajută să delimitezi curente de gândire, teorii politice. De exemplu, o diferență între liberalismul clasic și minarhism, Hazlitt versus Nozick, este că primul acceptă ca statul să facă drumuri, ultimul nu. Pentru un minarhist statul oferă doar servicii de protecție: tribunale, armată, poliție, nu se ocupă de drumuri. Autostrăzile au însă și o funcție ideologică locală, ne disting între stânga și dreapta românească. Tensiunea esențială ar fi că stânga cheltuiește banii publicii pe programe sociale, dreapta face autostrăzi, face investiții, privește în viitor. Dacă nu vrei autostrăzi, ții cu PSD-ul, vrei spargerea banilor pe protecție socială în loc să vezi în viitor, să vezi miile de investitori care vin pe autostrăzi. Aici …

Citeşte în continuare

Veniturile fiscale: – 0,8%; cheltuielile publice: + 4,7%

Îngrozitor!! După 7 luni scurse din acest an constatăm că veniturile din birurile puse pe cârca cetățeanului au scăzut cu… țineți-vă bine… 0,8%. Exact, ați citit bine. Cu o TVA mai mică cu 26-27%, cu alte impozite reduse în ultimii ani (remember, Doar Ponta scade taxele…), în ciuda acuzelor că ANAF nu a biciuit destul firmele, ei bine statul a colectat aproape aceeași sumă de bani ca anul trecut. Am pomenit de BNR-iști și de analiștii care au criticat relaxarea fiscală? Nu, pentru că nici nu mai merită pomenit. Nu același lucru se poate spune despre cheltuielile publice, care au crescut deocamdată cu 4,7%. Dar, desigur, până foarte recent nimeni din elita finanțistă nu a protestat cu convingere împotriva creșterilor succesive de salarii și pensii, erau ocupați să sperie lumea că ajunge țara în criză din cauza scăderii impozitelor. Anyway, ca să nu divagăm, veniturile totale ale statului au scăzut …

Citeşte în continuare

Taxarea Bisericii

În viața omului civilizat, evoluat și cu simț critic sau chiar interesat de ideile liberale, vine inevitabil un moment în care trebuie să ceară taxarea Bisericii. Taxarea Bisericii este Armageddon-ul, este Biblia omului civilizat. Uneori auzi „nu e românul atât de civilizat, încât să avem taxarea Bisericii!”. E o chestie SF, de nu știu ce secol din viitor. Aici trebuie verificat dacă și în Startrek se practica taxarea Bisericii. Deseori auzim producători care se plâng de alți producători, baruri care se plâng de alte baruri că fac evaziune. Iar soluția  recomandată este întotdeauna controale pentru combaterea evaziunii fiscale. Așa s-ar elimina concurența neloială. Am avea un argument egalitarist etic, al încălcării egalității de tratament: „de ce eu să plătesc și alții nu?” Această egalitate de (mal)tratament este cea mai populară. Probabil acești patroni mai vocali s-au înscris printre primii la loteria bonurilor fiscale. Egalizarea, armonizarea fiscală se poate face și …

Citeşte în continuare

Șpaga în trafic

În „Lista lui Schindler” șpaga are o funcție pozitivă. Mituind ofițerii naziști, omul de afaceri german Oskar Schindler reușește să salveze 1200 de evrei, muncitori în fabrica lui, care urmau să fie trimiși la Auschwitz. Termenul „racket” vine din engleză și are un sens apropiat de jaf (Dexonline, 2016): RÁCKET s.n. (Liv.) Stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. [Pron. rá-chet. / < engl., fr. racket]. RÁCKET, rackeți, s. m. Hoț, bandit, tâlhar. – Din engl., fr. racket. La noi termenul racket este folosit pentru recuperatori, însă păstrează acest sens de obținere de bani prin intimidare. O distincție folosită de unii cărturari este cea între spagă ofensivă și spagă defensivă (Rothbard, 1998, 185). Șpaga plătită de Schindler e una defensivă. Rostul ei este să blocheze o agresiune a statului împotriva unor oameni nevinovați. În nazism tot defensive sunt spăgile plătite de oamenii de afaceri birocrației. De regulă, șpaga era direct proporțională cu gradul de convingere ideologică (Reimann, 1939, 24). …

Citeşte în continuare