19 February 2020
Home / Articole (page 40)

Articole

Poveste din România: 2000 de basculante cu sare pe zi?

Chiar mă gândeam că iarna aceasta sarea folosită în mod regulat pentru topirea zăpezii pe drumurile publice a lipsit cu desăvârşire. În Bucureşti, cel puţin, nu am văzut maşini care să arunce „sare şi clorură de sodiu” (vorba unui primar de sector) şi, credeţi-mă, m-am deplasat zilnic cu maşina. Dar ce aflăm? Presa relatează că drumarii angajaţi de CNADR pentru deszăpezirea celor 16000 de km de drumuri naţionale folosesc zilnic 2000 de basculante cu sare, adică 32000 de tone, adică 2 tone/km. Conform CNADR, până acum s-au aruncat pe şosele 230000 de tone de sare, adică puţin mai mult de 14 tone/km, adică 14 kg la fiecare metru! Ce mai putem spune? Statul şi firmele licenţiate oficial au statisticile lor. Dacă acestea ar fi adevărate, iarna aceasta ar fi trebuit să înotăm în sare. La cum arată datele raportate, cred că drumarii plătesc pe cineva cu normă întreagă doar pentru …

Citeşte în continuare

Cât de scumpă este autostrada Comarnic-Braşov? Am greşit calculul?

S-ar putea să trăiesc apogeul carierei de blogger din moment ce Societatea Academică din România a considerat nimerit să mă critice într-o notă de subsol din noul studiu dedicat costului autostrăzii Comarnic-Braşov. Nu se poate spune că este o manieră tocmai elegantă de a răspunde la aprecierile de care s-a bucurat domnul Sorin Ioniţă pe acest blog (aici şi aici, de exemplu). Dar cum ştiinţa nu trebuie să se bazeze pe favoruri, orice critică este binevenită, mă obligă să mă aplec de două ori asupra subiectului. Asta am şi făcut. Aşa că, economişti dumneavoastră, aşezaţi-vă comod şi ţineţi-vă bine de ceaşca de cafea sau de sticla de bere, căci ceea ce urmează este interesant. Studiul SAR se concentrează pe lămurirea costului autostrăzii Comarnic-Braşov. Articolul meu despre acest subiect este menţionat, alături de alte două relatări din presă, ca exemplu de analiză greşită, bazată pe erori de calcul care „ar pica …

Citeşte în continuare

CSAT şi campionii lui energetici

CSAT a aprobat reorganizarea industriei energetice în două companii. Am arătat care sunt motivele şi efectele acestei măsuri cu luni în urmă. Practic, activele nerentabile sunt scoase în afara bilanţului bugetar, iar guvernul se poate prezenta în faţa contribuabilului şi a Comisiei Europene zicând că nici subvenţii nu acordă, nici poluare nu face. Realitatea economică nu se schimbă cu absolut nimic prin acest artificiu contabil, deoarece eventuala încetare a subvenţionării termocentralelor va fi compensată prin renunţarea la profitul obţinut de unităţile rentabile din domeniu, în speţă Hidroeletrica. Câtă vreme industria energetică rămâne de stat, ea va continua să funcţioneze pe buzunarul contribuabililor, că doar nu o s-o finanţeze extratereştrii. Cu aşa conglomerate mamut, nu mă îndoiesc că socoteala cheltuielilor va fi ţinută mai bine ca înainte. Să vedeţi de acum încolo… atacuri energetice la buzunarul fiecăruia. Măsura CSAT denotă doar parţial rea-intenţie; restul este prostie. Căci argumentul creării campionilor naţionali …

Citeşte în continuare

Cât de scumpă este autostrada Comarnic-Braşov? Comparaţie cu SUA

Costul segmentului de autostradă Comarnic-Braşov este de 1,57 miliarde euro. Este vorba de o lucrare realizată în mult lăudatul parteneriat public-privat, mai exact în concesiune pe 30 de ani. Guvernul s-a lăudat că preţul ei este sub preţul unor lucrări similare din Austria şi alte ţări europene, aşa că – neîncrezător în cârcotelile din presă (vezi în Financiarul un interesant şi substanţial articol comparativ despre costul autostrazilor în Europa) – m-am gândit să aflu cât costă astfel de lucrări peste ocean. Americanii îţi arată tot. Poţi să afli cât costă fiecare drum în parte, cât costă în medie mila de autostradă, ba chiar au realizat şi indici de preturi care reflectă evoluţia costului acestor lucrări în ultimele decenii. Să revenim. Avem, aşadar, o bucată de autostradă de 58 de km, evaluată la 1,57 miliarde euro. Exprimând această valoare în dolari/kilometru/bandă, rezultă un preţ de 9,7 milioane dolari/km/bandă. Este mult, este …

Citeşte în continuare

România are cei mai mulţi copii săraci din Europa

Conform Eurostat rata sărăciei în Europa variază de la 26% în Letonia la 9% în Cehia. România se situează aproape de extremitatea negativă a clasamentului, 23% dintre români confruntându-se cu sărăcia. În 2008, 76% dintre români nu şi-au putut permite să plece o săptămână în concediu, 49% nu şi-au putut permite un automobil, 25% – să menţină o căldură acceptabilă în locuinţe, 19% – să consume carne măcar din două în două zile. Ce este şi mai prost, România conduce la capitolul sărăciei în rândul copiilor, unde rata este de 33%.

Citeşte în continuare

Situaţia valutară actuală văzută prin prisma evenimentelor din octombrie 2008

Rata dobânzii pe piaţa interbancară a scăzut azi până la 3,5%, mult sub rata dobânzii de politică monetară a BNR, de 7,5%. Să însemne acest lucru faptul că bancherii consideră iminentă intervenţia BNR pentru a stopa aprecierea leului? Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat la sfârşitul lui octombrie 2008? Multă lume a pariat pe deprecierea leului (ceea ce s-a şi întâmplat, însă după câteva luni), dar intervenţia BNR care a descărcat euro din rezerva valutară retrăgând în consecinţă lei de pe piaţă a oprit degringolada. Speculanţii care vânduseră la termen lei au pierdut şi a început o goană în sens invers, după leii care deveniseră prea rari. Consecinţa: rata dobânzii a urcat la 100%, chiar la 500%, după unele surse. Acum avem de-a face cu o anomalie inversă. Asistăm în prezent la fenomenul opus? Oare carry-traderii care au cumpărat lei se grăbesc acum să scape de ei deoarece consideră nivelul …

Citeşte în continuare

Cresc cotaţiile pe piaţa favorurilor politice!

Se pare că guvernul a venit în sprijinul parlamentarilor din opoziţie, cu câte 300 000 lei de căciulă, pentru a-i convinge pe aceştia de calitatea bugetului de stat şi pentru a facilita votarea acestuia. Ce vremuri! Acum realizez că votul uninominal nu a dus decât la creşterea costurilor de tranzacţie… politică. În loc să asistăm la negocieri simple şi rapide, ca de la partid la partid (pe vremea votului pe listă) am ajuns să vedem cum se poartă negocieri din bancă în bancă, între zeci de parlamentari. Avem o problemă serioasă de bun public aici. Cu atâţia negociatori costurile de tranzacţie riscă să devină prohibitive iar probabilitatea generării unei soluţii optime scade. Solicit înfiinţarea unei pieţe organizate pentru favoruri politice! Nu mai merge over-the-counter, e nevoie de mai multă transparenţă. Ca la bursă!

Citeşte în continuare

BNR impozitează economisirea scăzând rata dobânzii

BNR a redus rata dobânzii la 7,5%, ceea ce e un semnal clar că vrea să sprijine guvernul. Aflat în criză acută de resurse, în ciuda cifrelor optimiste de pe proiectul de buget înaintat la Parlament, guvernul apelează cu încredere la banca centrală. Care are de unde să ofere bani fiindcă… ea este cea care îi fabrică! Decizia Consiliului de Administraţie este destul de suprinzătoare. Mai ţine cineva minte că ţinta de inflaţie pe anul trecut a fost ratată? Câte zile au trecut de atunci? Ei bine, vi se pare normal ca prima măsură luată de BNR după ratarea ţintei de inflaţie, în sensul creşterii prea puternice a preţurilor, să fie relaxarea politicii monetare?! Ce este asta, o nouă paradigmă de care nu am auzit? Unora li se pare că dobânda oferită de bănci este prea mare. De exemplu, Sorin Pâslaru (Ziarul Financiar), dincolo de recunoaşterea perspicace a faptului că …

Citeşte în continuare

Fondurile europene dăunează progresului economic

Sunt în vacanţă la Bran. Azi m-am plimbat pe lângă mai multe vile impozante – pensiuni de 4 margarete construite din fonduri europene. Le putem spune lejer muzee. Poate pentru a compensa impresia dezolantă a parcărilor goale, unii proprietari au început să posteze tăbliţa cu meniul zilei la marginea drumului, doar-doar o mai pica vreun client. Există vreo legătură între aceste pensiuni şi dezvoltarea României? Niciuna. Fără îndoială, construcţia pensiunilor a condus la creşterea prosperităţii unora – a celor (iniţiaţi) care au câştigat fonduri nerambursabile pentru “dezvoltarea turismului” Dar putem spune, pentru acest motiv, că au condus la creşterea prosperităţii generale a societăţii? Nu. Accesarea fondurilor europene nu a făcut decât să redistribuie avuţia existentă. Dovada cea mai simplă constă în faptul că “investiţiile” finanţate din bani publici sunt risipă pur şi simplu: bani aruncaţi pe construcţia de “piramide moderne”, cu scop pur estetic, dar fără finalitate economică. Cui servesc …

Citeşte în continuare

Moş Crăciun aduce investiţii publice

Ura! Moş Crăciun de la guvern vine cu o ofertă de nerefuzat: 20% din bugetul de stat pe 2010 vor merge către investiţii. Dar staţi aşa… în iara trecută premierul anunţa acelaşi lucru, anume că 20% din banii bugetului pe 2009 vor fi orientaţi către investiţii. Iar promisiunea era făcută pe baza previziunilor conform cărora creşterea economic va fi de 3,5% şi un deficit bugetar de 1,7% din PIB! Dar poate că Moş Cruvern chiar se va ţine de cuvânt anul acesta. Ar fi un lucru bun? Deloc, fiindcă distincţia operată de politicieni între investiţii-consum este una pur formală. Doar d.p.d.v. contabil banii cheltuiţi pe infrastructură reprezintă investiţii. În realitate, adică d.p.d.v. economic, guvernul nu poate „investi” nimic. Pentru că guvernul nu poate acţiona ca un întreprinzător privat – nu poate calcula economic, nu este supus constrângerii date de binomul profit-pierdere, se confruntă cu probleme informaţionale insurmontabile şi nici nu …

Citeşte în continuare

BNR ratează ţinta de inflaţie – din nou

BNR şi-a făcut un palmares din neîndeplinirea obiectivului în materie de inflaţie. Atât în 2007, cât şi în 2008 şi, iată, în 2009, şi-a propus ţinte ca să aibă ce rata. De data aceasta BNR a fost atât de aproape de atingerea ţintei încât puteam să pariez că o va atinge. Nu din cauză că între timp şi-a perfecţionat talentul de manager monetar, ci din pricina contextului economic general. Noroc cu criza, putem spune, ţinta de inflaţie a părut foarte aproape. Criza, atât de hulită datorită pierderilor suportate de firme, şomajului etc. a jucat în favoarea BNR, deoarece a pus o puternică presiune descendentă pe preţuri. Desinflaţia a fost serios accelerată în acest an datorită blatului dintre vânzători şi cumpărători: de fapt, disperarea multor producători i-a împins pe aceştia să îşi lichideze stocurile operand reduceri ample ale preţurilor. Ei bine, nu a fost suficient. În ciuda contextului favorabil, am ratat …

Citeşte în continuare

Cine are bănci (relativ) mai mari, SUA sau România?

Înţelepciunea convenţională ne spune că băncile au ajuns too big to fail. Cât de big – vedem în graficul de mai jos (mea culpa, am pierdut sursa), care arată că în SUA piaţa bancară şi-a accentuat în timp trăsăturile oligopolistice. Spre deosebire, în România piaţa pare din ce în ce mai concurenţială. Cota de piaţă cumulată a principalelor patru bănci a scăzut lent dar sigur în ultimii 5 ani, ajungând să reprezinte în prezent mai puţin de 50% din activele bancare totale. Dacă privim evoluţia cotei de piaţă a principalelor patru bănci (clasamentul din 2008), observăm confirmarea tendinţei amintite mai sus. Poziţia relativă a marilor jucători s-a apropiat sensibil. Graficele ilustrează faptul că piaţa bancară din România este insuficient dezvoltată – profiturile mari atrag noi competitori şi stimulează extinderea afacerilor, iar economiile de scară nu-şi pun amprenta asupra dimensiunii băncilor la fel ca în SUA. Totuşi, comparaţia pune în evidenţă …

Citeşte în continuare