19 December 2018
Home / Articole (page 4)

Articole

Ministerul Micilor Proiecte

Este un minister contraintuitiv, guvernul central ocupându-se în general de lucruri mari, faraonice și strategice. Statul este făcut doar pentru proiecte mari, pentru think big. Însă un astfel de minister ar trebui să facă parte din orice administrație modernă, cel puțin de dragul diversității. Nu putem avea un minister al Marilor Proiecte fără unul al Micilor Proiecte. Sunt noțiuni corelative ca binele și răul, adevărul și falsul. În plus, relația între cele două poate fi una de sinergie. Cu un astfel de Minister al Proiectelor Mici nu va fi prezentă angoasa alegerii unei strategii complicate de dezvoltare, pentru că aceste minister se va ocupa exclusiv cu ciurucuri. Un proiect e mic prin 3 lucruri: mărime, timp și spațiu. Exemple de proiecte mici pot fi cumpăratul unui lacăt la o școală, reparația unei porțiuni mici de drum etc. Despre ministerele fictive Ministerul Adevărului sau al Dreptății se poate presupune că sunt …

Citeşte în continuare

Cuba: de la sclavia din feudalism la sclavia din socialism

Înainte de acapararea puterii politice de către socialiști (1959), Cuba era o țară relativ dezvoltată în America Latină, pe locul doi în clasament după Venezela. Numărul americanilor care trăiau în Cuba era mai mare decât numărul cubanezilor care trăiau în SUA. Până în 1953 73% din populație știa să citească, ceea ce situa Cuba pe locul patru în clasament, după Argentina (86%), Chile (79,5%) și Costa Rica (79,4%). Țara conducea în clasamentul: numărului de televizoare raportat la populație (1 la 25 de locuitori) numărului de telefoane (1 la 38 de locuitori) numărului de ziare (1 la 8 locuitori) numărului de vehicule (1 la 40) densității căilor ferate (1 milă de cale ferată/1 milă pătrată) Havana era considerată unul din cele mai scumpe orașe din lume, un fel de Las Vegas. În 1954 în Havana se înregistrau cele mai multe mașini Cadillac relativ la populație din întreaga lume. Venitul pe cap …

Citeşte în continuare

Reforma statului în V for Vendetta

Există două sensuri ale termenului „revoluție”: schimbare fundamentală, structurală de sistem; răsturnare violentă de sistem; Primul este despre scopul, rezultatul obținut și opusul revoluției ar fi reforma. Aici revoluționar se opune lui gradual, schimbărilor mici, pas cu pas, piecemeal. Revoluția se pune ajustărilor. Toate îmbunătățirile graduale, toate policy-urile sunt reforme. Începerea școlii de la 8 ani este o reformă, privatizarea educației este revoluționară. Se schimbă complet forma de proprietate, se trece de la gestiunea la comun la proprietate privată. Starea de lucruri obținută este radical diferită de cea de dinainte. Al doilea sens este despre mijloace, în particular despre folosirea de mijloace violente. De exemplu, sensul marxist, de confiscare violentă a averii a burghezilor de către muncitori este unul revoluționar. Marx este sceptic că burghezia va ceda de bună voie mijloacele de producție și recomandă o confiscare violentă a averii lor de către muncitori. Tot amenințător Lenin va spune ceva …

Citeşte în continuare

Trezirea, tovarăși! Taximetria, așa cum o știm, a apus

Într-o societate imbecilizată este complicat să convingi oamenii că secretul bunăstării pentru toți nu stă în principiul “Să moară vecinul, ca să-i iau capra!”. Iată cum privește problema un taximetrist, care resimte concurența Uber: Taximetristul are un sâmbure de dreptate: normal că taxiurile actuale nu pot concura dela egal la egal cu Uber, deoarece primele sunt grevate de piedici fiscal-birocratice. Dar firesc ar fi nu să-i trosnești una peste picioare lui Uber, ci să liberalizezi activitatea de taximetrie. Hai să o luăm altfel. Mai țineți minte epoca în care lumea mergea cu trăsura? Nu mai este, s-a dus. Peste fabricanții de trăsuri a  venit automobilul, i-a dus în faliment. Progresul tehnic, inovația, introducerea pe piață de noi și noi produse subminează vechile afaceri și aduc profit noilor antreprenori. Schumpeter numea asta “distrugere creatoare”. Ei bine, tocmai citeam că John Deere are 200 000 de tractoare robotizate în întreaga lume. Automobilul …

Citeşte în continuare

Programele electorale, mașini pentru obținut voturi (interviu Q Magazine)

Ar fi oare nevoie de mai multa responsabilitate în realizarea acestor programe de guvernare? Sau se fac dupa ureche? Este auzul electoral sensibil la ideea de reducere de taxe?  Politicienii nu sunt iraționali, business-ul lor este să obțină cât mai multe voturi. Mai demult ei câștigau voturi promițând exclusiv creșterea salariilor și a pensiilor, sau construcția de autostrăzi – așa cum a făcut și Hitler. Însă între timp lumea s-a convins că banii „recoltați” pentru autostrăzi au fost în cea mai mare parte pur și simplu furați, astfel încât în momentul de față un asemenea angajament nu mai este credibil. De asemenea, masa votanților s-a schimbat, noile generații (millenials, hipsteri, liber-profesioniști, mici antreprenori etc.) de votanți au înlocuit o parte din vechiul electorat muncitoresc moștenit din regimul comunist. Pe acești oameni nu-i mai poți momi cu ideea creșterii salariilor, deoarece ei sunt independenți de stat și sunt oarecum conștienți că …

Citeşte în continuare

Fondul clasei

Fondul clasei apare de obicei în instituții de stat preuniversitare gratuite. Întrebarea e dacă e bun sau rău sau dacă e dincolo de bine și rău. Pe legea actuală natura bunului și a colectorului sunt decisive pentru a spune că fondului clasei este bun sau rău. De exemplu, dacă bunul finanțat prin fondul clasei este un protocol pentru capacitate sau bac, atunci fondul clasei e rău și e interzis[i]. La fel ar fi dacă prin fondul clasei s-ar deconta copiuțe, o copiuță fiind o chestiune imorală. Fondul clasei are și o funcție epistemică, pedagogică. Acesta învață lumea, în special profesorii, că educația costă. Principalul mesaj transmis de fondul clasei este raritatea resurselor, faptul că ceea ce este puțin nu se ajunge. Un dezavantaj al homeschooling-ului este că nu are fondul clasei. Fondul clasei poate fi tot o formă de învățătură, însă una de minte. Fondul clasei este diferit de fondul …

Citeşte în continuare

Cum suntem imbecilizați – lectură obligatorie pentru reforma educației

Joi seara, de la ora 18, particip la lansarea traducerii in limba romana a cărții Cum suntem imbecilizați, de John Taylor Gatto. Lucrarea este superbă, în opinia mea cea mai importantă carte apărută în acest an în România. De ce spun asta? Deoarece subiectul educației este unul arzător pentru sute de mii de oameni care au legătură directă cu sistemul de învățământ (sunt fie profesori fie părinți/studenți). De asemenea, pentru că acest sistem de învățământ este precum CAP-ul de pe timpuri, cea mai falimentară întreprindere din prezent: rata abandonului școlar ne situează la coada clasamentului european, o treime dintre liceeni nu iau Bac-ul și peste 40% dintre români sunt analfabeți funcțional. Pentru că din ce în ce mai mulți decidenți politici realizează groapa în care ne împinge dezastrul din educație: “Principalul motiv pentru care România nu se poate dezvolta este educaţia. Românii au cea mai proastă educaţie din Europa. Educaţia …

Citeşte în continuare

Societate deschisă, societate închisă, societate liberă

Societatea deschisă este despre diversitate, despre acceptarea și coexistența mai multor de moduri de viață și ordini morale. Ca economist mă ocup cu studiul acțiunii umane, al comportamentului uman. Analizez rezultatul acțiunilor umane, ale cooperării și schimburilor dintre indivizi, dar și impactul barierelor în calea acestor schimburi. Unul din cele mai fascinante aspecte ale economiei capitaliste este “miracolul pieței libere”, faptul că în încercarea de a satisface preferințele consumatorilor producătorii ajung să ofere o varietate de bunuri și servicii care depășește imaginația oricărui om ținut izolat în lagărul unei societăți închise, într-o economie reprimată. De exemplu, dacă mergi în hipermarket să cumperi cașcaval sau bere, ai la dispoziție pe raft zeci de sortimente; dacă vrei să cumperi online, atunci găsești sute de produse diferite. Oamenii par să aprecieze foarte mult varietatea. Această preferință pentru produse specifice frânează tendința inevitabilă a producătorilor de a reduce gama de bunuri oferite și de a …

Citeşte în continuare

Contra coruptiei, India interzice cash-ul. La fel au făcut comuniștii în România și Coreea!

Degeaba ai economiști educați la marile universități americane. Degeaba. fiindcă acolo au învățat doar la gât cravatei cum se face nodul, asta dacă nu cumva au fost îndoctrinați cu cea mai modernă variantă de socialism. Este cazul Indiei. Săptămâna aceasta statul a luat decizia de a interzice cele mai mari bancnote, cele de 500 și 1000 de rupii (echivalentul a 8, respectiv 15 dolari), ceea ce înseamnă practic eliminarea a 80% din numerarul în circulație. Motivul? Combaterea uriașei economii subterane și a corupției. Lăsând la o parte faptul că economia subterană este ea însăși cauzată de politicile sufocante ale statului, deci că măsura luată nu rezolvă problema de fond, ea este de-o prostie infinită, care denotă mai degrabă disperarea politicienilor. Măsuri similare au luat de-a lungul istoriei regimurile comuniste. De exemplu, “reforma monetară” din România din 1947 sau din 1952, așa-numita “stabilizare”. De fapt o confiscare, care să îngroape definitiv …

Citeşte în continuare

Prima Casă o ia razna, după model american?

Vasile Dâncu a declarat azi că Programul Prima Casă trebuie să se extindă în direcția debitorilor săraci: “În ceea ce privește programul “Prima Casă”, el va continua. Sperăm, după negocierile pe care le-am avut anul acesta cu Ministerul de Finanțe, să avem un buget începând de anul viitor de câteva ori mai mare, pentru că este cu adevărat un program de succes din ultimii ani și a reușit să performeze foarte bine din toți indicatorii… Vom încerca să optimizăm acest proiect. Poate este necesar să ne gândim un pic la condiții, să facem niște condiții de acordare a avansului, de exemplu, care să fie în corelație cu veniturile pe care le au familiile tinere. Pentru multe familii tinere, 15% din valoarea unei locuințe este poate prea mult, este și greu de obținut un credit. Așa încât ne gândim la facilitarea acestor credite legate de “Prima Casă.” În 2003, senatorul american …

Citeşte în continuare

Decența ultimului drum

Dacă prin Constituția României  se asigură dreptul la o viață decentă [i], prin legea [ii]102/2014 privind serviciile funerare și recenta HG 741/2016[iii] tehnocrată se asigură dreptul la o moarte decentă. Sunt texte care reglementează ultimul drum. Sensul în care valoarea demnității umane este folosit de dreapta contemporană, în special de creștin-democrați este ceva de genul să nu tratezi ființa umană ca pe un obiect, ci ca pe un subiect. Așa se opuneau totalitarismului, care tratează ființa umană ca pe un obiect, nu ca pe un subiect pentru că dictatorul ignoră preferințele supușilor. În legislația mortuară prezervarea demnității umane este corelată, de exemplu, direct, explicit cu interzicerea fotografierii mortului[i] . Ar fi nedemn ca răposatul să fie fotografiat. Interzicerea publicității funerare în spitale[ii] continuă această direcție. La fel, este interzisă publicitatea în cimitire în alte locuri decât în cele special amenajate[iii]. Cum ar fi dacă am avea o situație de tip …

Citeşte în continuare

Acest tip este pe cale să ajungă deputat

Ne știm de multă vreme. Nu-mi mai amintesc cum ne-am întâlnit prima dată, acum mulți ani, însă știu sigur că în tot acest timp el nu s-a schimbat. A rămas aceeași persoană caldă și zâmbitoare, tolerantă, permanent activă și interesată de promovarea libertății. Claudiu Năsui are un background educațional solid, este școlit pe afară. Dar nu asta e important – pe afară au învățat mulți la gât cravatei cum se face nodul. A lucrat în mediul privat (printre altele, pe la Price Waterhouse, BCR și într-o firmă de consultanță financiară) – și asta este important, fiindcă nu e genul de om obișnuit cu „statul” la stat și care acum vrea să candideze ca să ocupe un fotoliu mai mare și mai bănos. Dar cel mai important lucru, ceea ce îl definește pe Claudiu, elementul cu care asociez imaginea lui e faptul că el se numără printre foarte-foarte puținii oengiști, plecați …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară. Ce boi au fost scăpați de sub control?

Execuția bugetară își urmează cursul lin spre un deficit mai mic decât cel asumat la începutul anului. Deoarece am văzut că iar au apărut opinii cum că “reducerile de taxe sărăcesc visteria țării”, m-am hotărât să repet ceea ce spun deja de ani de zile, anume că de fapt risipa bugetară este responsabilă pentru deficit, nu reducerile de impozite. Hai să ne uităm la ce s-a întâmplat cu colectarea taxelor în acest an – la începutul căruia tot felul de “experți” se văitau că vom ajunge în groapă din cauza relaxării fiscale exagerate. Ei bine, pe primele 9 luni din acest an ANAF și-a atins ținta de colectare, mai chiar a adunat ceva mai mult decât a planificat. În cadrul veniturilor fiscale constatăm creșteri majore la toate capitolele, cu o excepție. Singurul impozit unde colectarea a scăzut este, desigur TVA, dar și în acest caz suma adunată (-8,6% față de …

Citeşte în continuare

Fiscalizarea nunților

Romanul „Nuntă în cer” de Mircea Eliade nu pomenește nimic despre fiscalizarea nunților, botezurilor sau a maneliștilor. Dacă etatismul este o chestiune din leagăn până în mormânt („from cradle to grave”), evident că statul nu putea rata o temă esențială precum nunta. În România, ideea impozitării nunților revine la intervale regulate, cam la 5 ani (2004, 2010, 2015). Țintele predilecte ale susținătorilor fiscalizării nunților sunt restaurantele și maneliștii (Business24, 2010; Libertatea, 2015). De regulă, este evitată ideea impozitării darurilor către miri, ori de câte ori se pune în discuție fiscalizarea nunților, chiar dacă ideea nu dispare complet din cadru. Există deputați care spun că din darul de nuntă statul nu câştigă absolut nimic, lucru care nu este corect (Fanatik, 2010; RomâniaTV, 2015). În principiu unii politicieni sunt deschiși față de politica de impozitare a nunților, pe ideea că orice venit trebuie impozitat. Însă cred că românii au o problemă de …

Citeşte în continuare

Impozitarea bacșișului

Bacșișul înseamnă câțiva dolari în plus, pentru că nu face parte din prețul bunului comercializat. Există două mari explicații pentru care oamenii dau bacșiș. Prima relaționează bacșișul cu calitatea serviciului, a doua cu norme culturale. În oricare din scenarii, impozitarea bacșișului nu este justificată. Prima explicație ține de calitatea serviciului. Bacșișul motivează chelnerii să ofere servicii mai bune. Un argument standard pentru bacșiș este că e un stimulent pentru îmbunătățirea performanței (Slavov, 2016). Etimologia termenului englezesc „tip” surprinde această motivație a îmbunătățirii serviciului. „Tip” abreviază „to insure promptness”, folosită în sec. XVIII în cafenele din Anglia pe niște cutii pe care se puneau monezile (Belsky, 2009, 15; Lynn, 1993, 479). În românește termenul „bacșiș” provine din persană și a fost preluat via turci, din forma „bahșiș” (Adevărul, 2015) și are sensul de răsplătirea unui serviciu. Pentru unii autori bacșișul este o cale de a rezolva probleme legate de cunoaștere dispersată, …

Citeşte în continuare