7 April 2020
Home / Articole (page 38)

Articole

Creditele neperformante – România în context european

Mi-a atras atenţia acest grafic, inclus în lucrarea „Evoluţia calităţii portofoliului de credite al băncilor” prezentată de Rodica Popa în cadrul seminarului BNR „Evaluări sectoriale privind stabilitatea financiară”. De ce are România o pondere atât de mare a creditelor neperformante? Conform tuturor statisticilor BNR, sistemul bancar din România este bine capitalizat, are o rată a solvabilităţii peste media din regiune şi, de asemenea, este relativ puţin îndatorat. Bineînţeles, una nu are neapărat legătură cu cealaltă, dar totuşi e interesant cum un sistem bancar relativ puţin sofisticat reuşeşte să fie campion la acordarea de credite proaste.

Citeşte în continuare

Parodia impozitării proporţionale în România

Cristian Orgonaş ne oferă această excelentă situaţie a distribuţiei poverii fiscale între contribuabili. După cum se poate observa, mai puţin de 1% din români plătesc aproape 10% din impozitele încasate de stat. Cum aşa? Deoarece cota unică de impozitare este în realitate un sistem de impozitare progresivă (aşa cum bine explică şi Cristian Păun), iar persoanele care câştigă mai mult plătesc mai mult impozit: 16% din 4000 de lei nu este totuna cu 16% din 1000 de lei. Aşa că 43 000 de români plătesc de două ori mai mult la buget decât 2 425 000 de alţi români, ceea ce înseamnă că indivizii cu cele mai mari venituri plătesc în medie de 56 de ori mai mult decât indivizii cu cele mai mici venituri. Ar mai trebui adăugat că aceşti români bogaţi nu au mai mulţi copii decât românii săraci, probabil nu merg cu transportul în comun şi nici …

Citeşte în continuare

Strauss-Kahn şi implicaţiile etice ale hazardului moral

Acum două articole v-am povestit despre conferinţa lui Dominique Strauss-Kahn de la ASE. Am încheiat relatându-vă întrebarea cheie pusă de Radu Muşetescu – dacă fumatul este nociv dar eu ştiu că doctorul (FMI) mă va salva de fiecare dată când mă îmbolnăvesc, ce stimulent voi avea să renunţ vreodată la fumat? Directorul FMI a părut provocat de această întrebare mai mult decât de oricare alta şi a vorbit mult pe seama comparaţiei FMI-doctor. În final, răspunsul său a fost că există o problemă etică asociată externalităţilor, inclusiv în acest caz: fumatul dăunează nu doar sănătăţii fumătorului, ci şi sănătăţii celor din jur. (Cred că de asta ne încurajează să mai aşteptăm un an-doi după 2015 până să intrăm în zona euro, pentru că dacă EMU mai acceptă mulţi fumători precum Grecia, atunci se vor îmbolnăvi cu toţii iar moneda unică va sucomba garantat.) Astfel, Kahn a insinuat că soluţia la …

Citeşte în continuare

Reflecţii după conferinţa lui Strauss-Kahn

Azi dimineaţă am participat la conferinţa directorului FMI la ASE. Prelegerea, întrebările adresate din sală şi răspunsurile oferite au abordat destule chestiuni, suficient de interesante pentru a vorbi despre ele o săptămână de aici încolo. Pentru început, vă voi spune doar că Strauss-Kahn a identificat cauza principală a crizei actuale în dereglementarea sectorului financiar din ultimele decenii. Si a adăugat, logic, că avem nevoie de reglementări noi, accentuând în subsidiar că procesul de reglementare decurge foarte lent şi anevoios. La un moment dat, a spus că FMI nu a anticipat criza actuală, ba chiar că izbucnirea ei într-un stat dezvoltat (SUA) a fost o supriză pentru toată lumea – care, eventual, gândea că probabilitatea producerii unor turbulenţe este mai mare pe la „periferie”. Acum, nu poţi să nu stai o clipă şi să te gândeşti: bine-bine, reglementarea e soluţia, dar dacă reglementatorii nu au putut anticipa criza (de fapt, nu …

Citeşte în continuare

BNR – ce faci cu dobânda noastră?

M-am gândit să încep cu această întrebare parafrazând imperfect titlul cărţii lui M. Rothbard „Ce le-a făcut statul banilor noştri?” Totuşi, rata dobânzii este în esenţă un fenomen social; ea izvărăşte din preferinţa indivizilor pentru prezent, din preţul pe care ei îl pun “aşteptării” sau amânării consumului. Nimeni nu este dispus să renunţe la 1 leu pe care îl are astăzi; dar dacă ni se oferă un preţ acceptabil, adică o dobândă, atunci putem decide să ne amânăm cheltuielile pentru o vreme. Este important de înţeles că rata dobânzii nu este un fenomen monetar. Dobânda există independent de contextul monetar. Dacă mâine ne-am trezi fără bani, economisirea-investirea respectiv relaţiile de creditare tot ar exista. E drept, apariţia monedei a facilitat mult dezvoltarea pieţei creditului, însă la fel de mult a facilitat extinderea diviziunii muncii în general. Poate e inutil să accentuez acest lucru, însă mi se pare că atât de …

Citeşte în continuare

O escadrilă second-hand cât o autostradă nou-nouţă. Facem un referendum?

În caz că nu v-aţi plictisit de subiect, ţin să vă amintec că cele 24 de avioane second-hand pe care România le va cumpăra costă 1,3 miliarde dolari. Tronsonul Comarnic-Braşov costă 1,5 miliarde euro (dobânzile şi întreţinerea triplează acest preţ în contract), o valoare peste ceea ce se plăteşte pe plan mondial, aşa cum am argumentat aici. O estimare putin (doar puţin) mai realistă a cheltuielilor necesare construcţiei drumului arată că România sacrifică o autostradă pentru o mini-flotă aeriană. Se pare că guvernul intenţionează să mai aloce până la 4 miliarde de dolari pentru cumpărarea de avioane. Astfel că putem să ne luăm liniştiţi adio de la o autostradă Transilvania – cost iniţial estimat de 2,2 miliarde euro, cost ridicat ulterior la 7 miliarde, cost real probabil undeva la mijloc; scuzaţi aproximările neacademice! Care este scopul înarmării? Creşterea prestigiului şi puterii statului. Spre deosebire de scopul autostrăzilor, care este dezvoltarea …

Citeşte în continuare

România merge pe drumul către un deficit bugetar de 12% din PIB

Luna trecută avertizam că execuţia bugetului de stat este foarte proastă comparativ cu anii precedenţi. Pentru prima oară după 2005 aveam echilibru bugetar, adică cheltuieli egale cu veniturile; în anii precedenţi luna ianuarie s-a încheiat întotdeauna cu un excedent semnificativ (1,3 miliarde lei anul trecut). Retrospectiv, pesimismul manifestat atunci a fost perfect justificat. Ieri Ministerul de Finanţe a dat în sfârşit publicităţii datele pe primele două luni ale anului, iar echilibrul bugetar s-a transformat în deficit, ba chiar în cel mai consistent deficit înregistrat în ultimii ani: 5,8 miliarde lei sau 1,1% din PIB. Deficitul rezultă din faptul că veniturile au scăzut cu 3% iar cheltuielile au crescut cu 5,8% faţă de anul trecut! O ultimă comparaţie. La sfărşitul lunii februarie 2009 deficitul bugetar reprezenta 9% din deficitul pe care bugetul avea să îl înregistreze la sfârşitul anului. Dacă nimic nu se schimbă (dacă proporţiile se păstrează), atunci la sfârşitul …

Citeşte în continuare

Guvernul în ţara minunilor: 3 previziuni fanteziste

Mulţi cred că România este ţara tuturor posibilităţilor (nu în sens liberal, desigur), iar prin programul de convergenţă trimis la Bruxelles guvernul Boc parcă a încercat să-i convingă şi pe alţii de acest lucru. Ce minuni ne propune programul? România este singura ţară din lume în care cumularea deficitelor bugetare duce la păstrarea constantă a datoriei publice. Dacă experţii guvernamentali ar fi putut face o vrajă, sunt convins că ar fi încercat să ne convingă că datoria publică a României este tot de 15% din PIB, cât era în 2008, în ciuda împrumuturilor consistente pe care autorităţile le contractează lună de lună. În plus, împrumutul contractat de la FMI nu este contabilizat, pe motiv că el este contractat de BNR (probabil BNR este însărcinată să asigure plata salariilor şi a pensiilor, iar eu încă nu am aflat). Ştergerea a circa 15% din PIB este o eroare de omisiune sau de …

Citeşte în continuare

Greşeală de calcul în Programul de Convergenţă?

Încercaţi să daţi sens cifrelor din tabelul de mai jos, inclus de guvern în Programul de Convergenţă 2009-2012 trimis Comisiei Europene. Nu înţeleg cum ponderea datoriei în PIB se stabilizează în ciuda faptului că ea creşte (sic!), mai precis în ciuda faptului că România are deficite bugetare planificate de 3%-6% din PIB în următorii ani.

Citeşte în continuare

Cât va fi datoria publică peste 3 ani?

În februarie creditul guvernamental a crescut cu 2,7%. Mai jos aveţi şi dinamica creditului neguvernamental, pentru comparaţie. Anul acesta guvernul României are de plătit – vreau să spun, de rostogolit – o datorie de 9 miliarde euro. La o rată a dobânzii de 5% înseamnă că guvernul va plăti anual aproape jumătate de miliard de euro doar dobânzi. Până în 2013 guvernul va mai avea de achitat, conform propriilor date (din prospectul recentei emisiuni de eurobonduri), circa 14 miliarde de euro. Cum statul nu şi-a planificat excedente bugetare, înseamnă că aceste datorii vor trebui la rândul lor rostogolite, ceea ce va sălta doar plata dobânzilor la peste 1 miliard de euro. Aici sunt drumurile dumneavoastră. Un calcul simplu arată că aceste sume vor creşte datoria publică de la 30% în prezent la circa 45% în 2013; dacă luăm în calcul împrumutul de la FMI ajungem la 60% din PIB. Aceste …

Citeşte în continuare

Guvernatorul Băncii Serbiei şi-a pierdut vechimea, dar şi-a păstrat independenţa

Guvernatorul Băncii Naţionale a Serbiei (NSB), Radovan Jelasic, a demisionat. Anterior numirii sale la conducerea NSB Jelasic a lucrat în Germania, la Deutsche Bank and McKinsey & Company. În ultima vreme guvernul, cu care a avut neintelegeri publice, l-a pisat să apere cursul de schimb vânzând rezerva valutară, ceea ce Jelasic a şi făcut. Pe pagina de internet a NSB transparenţa e la ea acasă, ni se spune câtă valută vinde banca centrală la fiecare intervenţie! Ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva a dus această politică valutară în mod ostentativ, pentru a-i minimiza efectele. Că guvernatorul a vândut valută fără prea multă tragere de inimă se vede şi din evoluţia cursului de schimb, dinarul depreciindu-se cu 25% din septembrie 2008 până în prezent. Mai mult, Jelasic a atras atenţia că degringolada valutară nu se poate opri decât dacă guvernul ia măsuri de echilibrare a bugetului. Dacă …

Citeşte în continuare

Statul american nu mai este cel mai sigur debitor

Bloomberg ne informează că firme precum Berkshire Hathaway, Procter & Gamble şi Johnson & Johnson sunt considerate de investitori drept debitori mai siguri decât guvernul. Randamentele aferente obligaţiunilor emise de aceste companii au ajuns mai mici decât cele ale titlurilor de trezorerie, o situaţie rar întâlnită. Randamentul titlurilor emise de aceste companii sunt, în ordine, mai mici cu 0,035%, 0,060%, respectiv 0,030% decât randamentul bondurilor similare emise de SUA. Acum mai trebuie ca şi agenţiile de rating să admită că nu pot să mai acorde SUA nota maximă. Probabil încă aşteaptă OK-ul de la secretarul trezoreriei. Sau îşi imaginează cineva că agenţii acreditate de guvern vor da vreodată guvernului o altă notă decât cea pe care guvernul însuşi crede că o merită?

Citeşte în continuare

13%

13 cred că poartă ghinion pentru guverne. Aproape 13% din PIB a fost deficitul bugetar al Greciei anul trecut (prognozat să scadă la 3% în 2012, dar cine crede?), suficient pentru a stârni panica printre creditori şi a aduce ţara aproape în incapacitate de plată (acolo ar şi fi fără ajutorul UE). 13% din PIB este deficitul bugetar al Marii Britanii, adică fix cât datoria publică totală a Greciei. Doar plata dobânzilor costă cât bugetul armatei. Ce-i drept, Marea Britanie are o datorie publică incomparabil mai scăzută ca pondere în PIB decât Grecia, dar ea ameninţă totuşi să depăşească 100% din PIB în următorii trei ani. În urmă cu 3 ani era doar 38%, astăzi e 68% din PIB, deci pare logic. Mai jos este prognoza oficială privind evoluţia datoriei, probabil scenariul optimist. Apoi este SUA, cu un deficit bugetar tot de 13% din PIB. Chiar potrivit ultimelor previziuni ale …

Citeşte în continuare

Nu se mai poate face nimic pentru Grecia; dar pentru România?

Foarte interesant articolul lui Simon Johnson despre Grecia. Johnson afirmă că statul grec este practic în faliment şi medicamentaţia finaciară oferită de UE este total inutilă. Citiţi şi articolul lui Paul Krugman care, practic, confirmă temerile lui Johnson. Rezum foarte succint ambele texte. • Până în 2011 datoria Greciei va fi de 150% din PIB (datorie externă 120% din PIB). • Pentru fiecare 1 procent adăugat la rata dobânzii, povara datoriei creşte cu 1,2% din PIB • Dacă Grecia va ajunge să plătească 10% rată a dobânzii pentru noi credite, i-ar trebui un excedent bugetar de 12% din PIB pentru a rezista – lucru nemaiîntâlnit în istorie. • Dacă Grecia va plăti doar 2% pentru credite, atunci i-ar trebui un excedent bugetar de aproape 3% din PIB, improbabil de obţinut. Atenţie! • Grecia a avut în 2009 un deficit bugetar de 8% din PIB, dublu faţă de anticipările FMI • …

Citeşte în continuare