22 February 2020
Home / Articole (page 37)

Articole

Deficitele pe anul 2009 ale Greciei şi României au crescut după ultimele estimări

Conform Eurostat, deficitul bugetar al Greciei pe 2009 a ajuns la 13,6% din PIB and counting, pentru că Eurostat mai analizează încă cifrele oferite de statisticienii greci în ceea ce priveşte swap-urile şi excedentul fondului de asigurări sociale, menţionând că deficitul ar mai putea fi revizuit cu încă 0,3%-0,5% din PIB. Deficitul bugetar al României a fost de 8,3% din PIB. Cifra este superioară celei stabilite conform metodologiei cash, de 7,2%, dar şi celei calculate conform ESA, de 8% (inclusă în Programul de Convergenţă trimis la Comisia Europeană). Firesc, datoria publică nu mai este nici ea 23%, ci 23,7% din PIB.

Citeşte în continuare

Regimul special al sporurilor

Conform INS, ponderea sporurilor în salariu variază considerabil de la un sector economic la altul, aşa cum arată graficul de mai jos. Sporurile şi primele sunt folosite cu precăderea la salarizarea personalului medical (reprezintă 41,2% din salariu), a minerilor şi petroliştilor (40,3%), a furnizorilor aşa-ziselor “utilităţi publice” – energie electrică, gaze (35,4%). În schimb, sporurile cele mai mici le primesc angajaţii din hoteluri şi restaurante (5,5%), comerţ (5,6%), servicii administrative şi suport (6,5%), bănci (8,6%), construcţii (10,5%) ş.a.m.d. Ce-i separă pe cei care primesc multe sporuri de cei care primesc puţine? Tipul slujbei: la stat sau la privat. Angajaţii la stat primesc multe sporuri, angajaţii din domeniul privat încasează puţine prime, bonusuri etc. – ca pondere în salariu. Statistica ilustrează foarte bine cum acordarea de beneficii a reprezentat un subterfugiu, o madalitate de creştere mascată a salariilor din sectorul public (tichetele de masă nu sunt luate în calcul si am …

Citeşte în continuare

Se repetă istoria ţintirii greşite a deficitului bugetar?

Trăim în era anticipărilor descrescânde privind deficitul şi al promisiunilor crescânde privind stăpânirea lui. Ultima dovadă: Mihai Tănăsescu a declarat că FMI ar putea reveni asupra ţintei de deficit bugetar convenită cu România, în condiţiile în care creşterea economică a fost revizuită în jos. Acum nu mai pare atât de important să atingem ţinta de deficit de 5,6% din PIB, ci „să menţinem trendul de descreştere a deficitului bugetar chiar dacă va avea loc o creştere uşoară a deficitului”. Istoria planificării deficitului bugetar seamănă din ce în ce în ce mai mult cu povestea de anul trecut, când acelaşi deficit a fost rectificat în mod repetat. Cu cât ţinta de deficit era mutată mai sus, cu atât promisiunile guvernului de a lua măsuri mai ferme de stăpânire a lui erau mai mari – fără a fi mai serioase. De fapt, episoadele de rectificare succesivă a deficitului şi succesiunea promisiunilor de …

Citeşte în continuare

Câţi bugetari ar trebui concediaţi?

Greşită întrebare. Şi totuşi în ultima vreme mai multe persoane avizate s-au pronunţat pentru disponibilizarea unui oarecare număr de bugetari. Lucian Croitoru a spus 100 000. Andreea Vass explică pe larg de ce ar trebui să fie (maxim) 75 000. Dinu Patriciu spune că ar trebui să renunţăm la 4 din 5 funcţionari, adică la 600 000 de persoane, pe care să le înlocuim cu computere. Traian Băsescu a spus 300 000. Cine are dreptate? Pe scurt, nimeni. Statul nu poate să afle cât personal să concedieze. De ce? Pentru că nu este un întreprinzător privat, aţi uitat? Doar întreprinzătorii privaţi pot calcula economic, pot compara veniturile cu cheltuielile şi profitabilitatea diverselor activităţi. Statul nu poate calcula pentru că serviciile publice nu au valoare de piaţă, iar cheltuielile sunt oricum finanţate prin impozitare. Nu avem de unde şti dacă cumpărarea de Loganuri noi pentru Poliţie este o investiţie eficientă, pentru …

Citeşte în continuare

Boom imobiliar incredibil în Canada şi în China

Am descoperit acest blog dedicat boom-ului imobiliar din Vancouver şi împrejurimi. Întâmplările povestite frizează paranormalul. Câteva exemple: • Cineva a scos la vânzare o casă cu 3 camere la preţul de 799K. Duminica trecută cumpărătorii au stat la coadă pentru a o vizita, iar preţul licitat a ajuns la 910K, unul dintre doritori fiind atât de disperat încât i-a promis agentului imobiliar 25K dacă îl ajută să intre în posesia locuinţei • Cea mai căutată meserie este cea de agent imobiliar; sunt prea puţini agenţi faţă de câte proprietăţi sunt scoase la vânzare, iar aceştia muncesc 18 ore pe zi, 7 zile pe sătămână. • Oamenii alocă mai mult timp cumpărării unei maşini decât cumpărării unei locuinţe. Puţin mai departe, în China, preţurile la imobiliare au crescut cu 12% în martie, adică mai mult decât creşte bursa de la Bucureşti – care se situează oricum în top-ul mondial al rally-urilor …

Citeşte în continuare

Sindicalismul şi depopularea

Numărul 1 pe 2010 al Cato Journal este dedicat sindicalismului şi efectelor sale. Din cele 12 articole care abordează o gamă largă de probleme specifice (sindicalismul în educaţie, sindicalismul şi competitivitatea SUA, sindicatele şi vânătoare de favoruri, legislaţia muncii şi calitatea vieţii ş.a.) am remarcat articolul lui Stephen J. K. Walters, Unions and the Decline of U.S. Cities. Lucrarea se referă la motivele depopulării oraşelor americane, autorul criticând teoria conflictului rasial (conform căruia depopularea are la bază conflictul dintre albi şi negri) respectiv teoria preferinţei mediului rural (confom căreia oamenilor pur şi simplu nu le mai place să stea la oraş), arătând că acestea nu explică de ce inclusiv negri emigrează în afara marilor oraşe sau de ce anumite metropole, precum New York sau San Francisco nu au fost afectate de depopulare. Autorul propune ascensiunea sindicalismului drept cauză principală a acestui fenomen.

Citeşte în continuare

Cât profit fac băncile în timp de criză?

Graficul de mai jos, postat de Paul Kedrosky, arată unde ajung banii dumneavoastră după ce guvernul în ia prin impozitare, împrumut de la FMI sau inflaţie, la libera alegere a discreţiei politice. În profiturile băncilor, care aproape au atins nivelul dinaintea crizei – criză din care de fapt încă nimeni nu a ieşit de tot. Se pare că este foarte greu să pierzi bani dacă eşti bancher, oricât de mult te-ai strădui, foarte rar îţi iese (Lehman Brothers este o excepţie care confirmă regula).

Citeşte în continuare

Deficit de cont curent surprinzător

Datoria externă a României a continuat să crească în luna februarie, exclusiv datorită sectorului public. Mai interesante sunt datele privind deficitul contului curent, care a crescut cu aproape 70% faţă de perioada similară a anului trecut. După cum se poate observa pe graficul realizat de Cristian Orgonaş, deficitul contului curent se situează acum cam la două treimi din deficitul înregistrat în ultimii ani de boom economic. Contabil vorbind, motivul este prăbuşirea dramatică a veniturilor transferate în ţară de către căpşunari. Economic vorbind, trebuie să ne întrebăm din ce sunt finanţate importurile, acelea câte au mai rămas, dacă pe de o parte, românii din străinătate transferă puţini bani în ţară iar, pe de altă parte, investiţiile directe au scăzut cu 65% faţă de perioada similară a anului trecut? Şi pe moment în minte nu îmi vine decât un singur răspuns: din credit. Să o luăm şi altfel: deficitul de cont curent …

Citeşte în continuare

Rata inflaţiei din martie arată că suntem în stagflaţie

Rata inflaţiei pe luna martie a fost de 0,2%. Ceea ce duce rata inflaţiei pe primul trimestru la circa 2,1%. Vă amintesc că ţinta oficială de inflaţie pe anul 2010 este 3,5%. Crede cineva că va fi respectată? Fără ironie, ar putea fi respectată dacă BNR renunţă la relaxarea politicii monetare iar guvernul abandonează cheltuirea extravagantă a banului public. Majoritatea analiştilor apreciază încetinirea creşterii preţurilor. Însă uită un fapt esenţial: contextul economic. La apogeul boom-ului economic (2007-2008) preţurile creşteau cu 6%, iar PIB aşijderea sau chiar mai mult. În mod normal, criza ar fi trebuit să vină însoţită de deflaţie. În România însă ea ne-a adus continuarea inflaţiei. PIB a scăzut considerabil, rata şomajului s-a dublat (de la 4% la 8%), iar preţurile… ei bine preţurile au continuat să crească cu o rată anuală de 4%-5%. Cum ar trebui să reacţionăm? Să salutăm încetinirea cu 1%-1,5% a ratei inflaţiei drept …

Citeşte în continuare

Programul Rabla în SUA: vânzări reale şi contrafactuale

Christina Romer, şefa Council of Economic Advisers de la Casa Albă e scris un raport despre aşa-zisele efecte pozitive ale programului Rabla. Studiul încearcă să contrazică argumentul că programul guvernamental nu a făcut decât să mute cererea, respectiv să stimuleze publicul să cumpere automobile pe care oricum şi le-ar fi cumpărat mai târziu. Drept pentru care prezintă următorul grafic – linia roşie arată evoluţia vânzărilor de automobile în absenţa programului Rabla. Mie nu mi se pare că acest grafic salvează pretenţiile autorităţilor, din contră, mi se pare că le ridiculizează. Lăsând la o parte problema marjei de eroare inevitabilă în orice discuţie care presupune previziuni, creşterea pieţei auto din ultimele luni poate fi pusă pe seama pe seama altor factori, nu a programului Rabla (ce nu a crescut în ultima vreme?). De asemenea, chiar presupunând că Programul Rabla a stimulat industria auto, a făcut-o pe seama altor industrii, deoarece cu …

Citeşte în continuare

Doar veşti bune

Prima veste bună este că sunt într-o scurtă vacanţă, aşa că fără prea multe detalii vă îndrum către câteva articole foarte interesante: • Cu ce opţiuni se confruntă Grecia? Un al articol superb scris de Simon Johnson • Afacerea Magnetar. Care arată pentru a mia oară că investitorii privaţi sunt orice dar nu iraţionali. Despre cum să câştigi din subprime. • Dormiţi liniştiţi, nu e vorba de boom imobiliar. Doar că preţul mediu al locuinţelor în Vancouver este 1 milion, piaţa înregistrând cea mai mare creştere din ultimii 40 de ani. De asemenea, dacă aveţi timp şi nu v-aţi plictisit de atâtea veşti bune, aruncaţi-vă o privire pe preţul aurului. Globally speaking, se pare că politica de stimulare dă roade.

Citeşte în continuare

Iulian Urban şi propunerea progresivităţii amenzilor de circulaţie

Senatorul Iulian Urban a introdus în Parlament o propunere legislativă privind stabilirea amenzilor de circulaţie în funcţie de venitul contravenientului. Conform proiectului, valoarea punctului de amendă se va stabili astfel: a) 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarâre a Guvernului, pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior nu depasesc 30000 lei; b) 2% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt cuprinse intre 30.000 si 300.000 lei; c) 1% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt mai mari de 300.000 lei. Este o idee înţeleaptă? Prea puţin. Deşi senatorul încearcă să-şi valorizeze propunerea împrumutând credibilitatea altor sisteme punitive (el menţionează că reforma imaginată este deja în vigoare în Germania), simplul fapt că şoferii fac obiectul discriminării într-un alt stat nu face …

Citeşte în continuare

Pe lângă scăderea ratei dobânzii, BNR a mai luat o măsură expansionistă

Oana Osman a scris săptămâna aceasta despre modificarea procedurii de derulare a operaţiunilor pe piaţa monetară, mai exact despre extinderea gamei activelor eligibile acceptate de BNR pentru operaţiunile de piaţă monetară. O măsură pe care am omis să o comentez la momentul la care a fost luată. Puteţi citi însă punctul meu de vedere în articolul din “Capital”.

Citeşte în continuare

Bursa noastră cea de toate zilele…

Săptămâna aceasta Cristian Orgonaş şi Radu Zilişteanu ne-au demonstrat cât de mari sunt câştigurile la bursă. Suntem în mijlocul… of the mother of all rallies, cum ar spune Roubini, cauzat într-adevăr de the mother of all carry trades. Îmi amintesc că printre primele lucruri pe care le-am învăţat despre bursă este acela că bursa anticipează mersul economiei. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr în acest moment. Nu neg că aşa ar sta lucrurile într-o economie normală. Însă în sistemul monetar-financiar actual, bazat pe monedă discreţionară şi expansiunea creditului, bursa este mai degrabă un uriaş mecanism de redistribuţie. Inflaţia funcţionează ca un impozit. Toţi economiştii recunosc acest lucru. Acest impozit acţionează în felul următor. Cu cât se produc mai mulţi bani, cu atât valoarea lor scade (faţă de ce ar fi fost în absenţa expansiunii monetare), răpind astfel avuţia unora şi îmbogăţindu-i pe alţii. Acest efect, descoperit acum câteva …

Citeşte în continuare

Sindicatul nostru, stăpânul nostru

Greva sindicatului şoferilor RATB ne-a oferit azi ocazia de a vedea Bucureştiul la adevărata „valoare”: o capitală mai apropiată de lumea a treia decât de un oraş european. Cine mers azi dimineaţă pe Podul Grant ştie la ce mă refer: nu la ambuteiajul general, firesc în aceste zile, ci la şirul de oameni cu paporniţe şi saci pe umăr care traversau podul pe jos, pe linia de tramvai. Dacă s-ar fi decupat această imagine din context ar fi putut servi ca material foto pentru orice reportaj despre refugiaţi din zonele de război sau afectate de vreo calamitate. De ce am ajuns aici? Din cauza grevei spontane – a se citi planificată în secret. Este vreo problemă? Într-o societate liberă, nu. Nimeni nu e obligat să muncească, fiecare poate opri munca atunci când doreşte – respectând drepturile angajatorului, desigur. Mare parte din discuţiile despre (i)legalitatea grevei sunt pe lângă subiect. Legea …

Citeşte în continuare