5 April 2020
Home / Articole (page 35)

Articole

Argumentația judecătorului Ion Predescu și logica (economică)

Astăzi, după decizia de neconstituționalitate a reducerii pensiilor, judecătorul CCR Ion Predescu a susținut următoarele: Pensia este fenomen trecut, pentru munca trecuta, e altfel stabilita. Nu poti umbla tu pentru viitor la ea, cand e stabilita inainte. Daca haina are doua maneci, tu ii lasi numai una? Pentru viitor poti umbla, ca activ asta inseamna, dar la pensie este pentru cei 30 – 35 – 40 de ani de munca si corespunzator cotizatiilor de atunci. Dumneata poti sa treci peste faptul ca omul, timp de 30 de ani, a platit luna de luna cota de asigurare? Poti sa zici ‘nu ai platit si daca ai platit nu ma intereseaza?’. Omul a platit timp de peste 30 de ani si a pus acolo. Ca tu i-ai administrat prost este treaba ta Declarațiile domnului judecător arată tipul de gândire și considerațiile care au stat la baza deciziei CCR și îmi ridică mai …

Citeşte în continuare

Donați pentru stat! Modelul asiatic renaște

În a doua jumătate a anilor 1990, anii mei de studenție, eram bombardat cu teza modelului asiatic, a miracolului asiatic etc. Era la modă și cartea Capitalism contra capitalism, scrisă de un socialist francez, care preamărea virtuțile economiei sociale de piață (statului asistențial) și ale dezvoltării planificate central în Orientul Îndepărtat. Iar profesorii ne tot repetau că și România ar trebui să implementeze modelul ăsta. Țin minte că un coleg cu simțul observației și al umorului a replicat la un moment dat: “Bine, bine, dar România tot implementează modelul asiatic de 50 de ani!” Criza asiatică din 1997 a picat la fix, iar toate excesele din spatele “orientărilor strategice” au fost brusc dezvăluite: de la nomenclatura risipitoare din jurul lui Suharto în Indonezia la proiectele megalomanice din Malaezia până la extinderea irațională a chaebol-urilor coreene. Pentru un economist criza asiatică era un eveniment colosal, genul de întâmplare de care aveam …

Citeşte în continuare

O ofertă de refuzat

Ministerul Finanțelor a mai eșuat ieri o dată în încercarea de a se împrumuta pe termen mai lung (3 ani e termen lung în cazul României), refuzând oferta de creditare a băncilor din pricina dobânzii ridicate. Pe piața secundară obligațiunile de stat se tranzacționează acum cu aproape 7,5%, după ce la ultima atragere de fonduri – din 1 aprilie (păcăleală pentru bănci?) – guvernul s-a angajat să plătească 6,8%. Probabil guvernul mizează pe scăderea pretențiilor băncilor după votarea măsurilor de austeritate și, între timp, se împrumută pe termen ultra-scurt. (Zero Hedge comentează ironic că guvernul României se crede guvernul Greciei și strâmbă din nas în fața banilor scumpi.) Ca să înțelegeți situația trebuie să vă amintesc că cea mai bună rată a dobânzii la depozitele bancare este de 7%.

Citeşte în continuare

Deficitul bugetar: se poate mai jos de atât?

Ministerul Finanțelor a publicat în sfârșit execuția bugetară pe primele 4 luni. Acum înțeleg panica. Avem un deficit mai mare decât cel de anul trecut, adică de 2,25% din PIB. În 2009 deficitul de pe primele 4 luni a reprezentat un sfert din deficitul de la sfârșitul anului. Iată că extrapolarea la care am recurs în trecut, când am susținut că vom avea un deficit uriaș în acest an, este validată de prognoza FMI, care a preconizat pentru sfârșitul anului un deficit de 2,25 x 4 = 9% din PIB. Astfel, ținta de deficit convenită inițial FMI a fost definitiv compromisă, așa cum am anticipat luna trecută. Oficialii știau aceste date cu mult înainte de a le face publice. Cât de sinistru sună, retrospectiv, afirmația guvernului de luna trecută, că „pe primul trimestru am respectat deficitul convenit cu FMI”! Enjoy the show.

Citeşte în continuare

Criza și articolul 53 din Constituție

Reducerea salariilor și a pensiilor se bazează pe articolul 53 din Constituție. Acest articol este foarte scurt: ARTICOLUL 53 (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Acum, întrebarea cheie este unde se încadrează criza economică în prevederile de la punctul (1). Cum nu are ceva de-a face cu securitatea națională – nu văd, de exemplu, cum simpla declarare a falimentului suveran ar …

Citeşte în continuare

Ce v-am zis? 30, 50, 62, 67… % din PIB

Nu râd de voi, stați liniștiți. Dar am impresia că după ce spun o cifră ea ajunge să fie confirmată de autorități și a cam ajuns să-mi fie teamă să mai spun vreo cifră. Aseară președintele Băsescu a zis că datoria publică ar putea ajunge în 2012 la 67% din PIB. Nici nu s-au uscat bine pixelii de când v-am spus că ne paște o datorie de 70% din PIB. Asta după ce în primăvară am avertizat că vom avea o datorie de 60% din PIB, nivel recunoscut ulterior de primul-ministru. Deja nu mai e o întâmplare. A ajuns să fie suficient de fascinant pentru a realiza graficul de mai jos. Aici puteți vedea cum au evoluat predicțiile oficialităților în privința datoriei României: în doar câteva luni, trecând prin creșteri succesive, datoria s-a dublat. Vă vine să credeți că avem sute de oameni care cercetează, colectează statistici, emit prognoze – …

Citeşte în continuare

Și dacă datoria externă va ajunge în 2012 la 70% din PIB?

Ministrul Vlădescu a spus astăzi că “Pe deficitul de 6,8% din PIB convenit cu FMI statul trebuie să împrumute bani noi, fără rostogolirea obligaţiilor curente angajate, de 7,5-8 miliarde euro, ceea ce va urca datoria publică la 36-37% din PIB anul acesta şi la 40% anul viitor”. E bine de știut. Tot domnia sa ne informează că în absența austerității bugetare, deficitele bugetare mai mari ar antrena creșterea mai puternică a necesarului de finanțare și, deci, a datoriei publice: 11 miliarde anul acesta și încă 9 miliarde anul viitor. “Astfel, în doi ani am fi avut 20 miliarde euro bani la datoria publică. În doi ani, datoria publică se ducea de la aproximativ 30% din PIB la peste 50% din PIB. În luna martie guvernul trimitea la Bruxelles Programul de convergență care conținea acest tabel, potrivit căruia datoria publică a României va fi în 2010 de 28,3% din PIB. Am …

Citeşte în continuare

Scurtă observație

Nu miră pe nimeni că România nu îndeplinește condițiile de convergență pentru admiterea în zona euro. Am observat totuși ceva interesant în Raportul Comisiei Europene, anume proiecția deficitului bugetar în 2011. Aceasta este în flagrantă contradicție cu cifra trimisă de guvern la Bruxelles acum două luni. Asta spune totul despre credibilitatea guvernanților. Ca fapt divers, asta îmi aduce aminte de ministrul Pogea, care spunea că o să avem în anul 2009 deficit de 2%! Să ne amintim cum amenința cu austeritatea, mai-mai să producă sindicaliștilor atac de cord: “Stiu ca va fi o corectie majora. Avem doua lucruri de facut pentru a obtine asta: ajustarea veniturilor din sectoarele economice cu potential de crestere, aducerea la lumina a veniturilor din economia subterana si amendarea codului fiscal in primul trimestru”.

Citeşte în continuare

Benzina, focul, banii și bursa

Decizia guvernelor europene de a constitui un cartel financiar prin care să centralizeze circa 700 de miliarde de euro va rămâne în istorie. Trecând dincolo de orice prevederi ale tratatelor sau strategiilor europene – pentru că nu-i așa, în momente extraordinare se impun măsuri extraordinare – guvernele occidentale au agreat să se împrumute reciproc și să dea undă verde băncii centrale europene pentru a cumpăra titlurile de stat (ale acelor state falimentare, se înțelege). Cu alte cuvinte, au agreat să tipărească bani pentru a repera onoarea știrbită a PIIGS. În ultimele zile ale săptămânii trecute piața internațională a creditului se blocase, la fel cum s-a blocat la începutul crizei americane. Era nevoie de o decizie politică clară, altfel prăbușirea era iminentă. V-am spus care sunt opțiunile. Știați și care este nevoia de finanțare a statelor eșuate de la marginea Mediteranei. Decizia oficialilor europeni nu a surprins pe nimeni, nu vă …

Citeşte în continuare

PIIGS – repudierea/ștergerea datoriei sau inflație?

Practic, aceasta este întrebarea. Grecia nu are cum să-și plătească datoriile, lucru evident dacă ne gândim că alte țări înaintea ei cu datorii mai mici au recurs la default. Într-un fel sau altul datoria Greciei este ca și pierdută, iar randamentul obligațiunilor grecești (12,6%) arată că piața e convinsă că măcar o parte a acestei datorii este irecuperabilă. Nimeni nu mai e dispus să finanțeze statul elen, altfel decât ca strategie de profit într-un joc piramidal care este sortit să se prăbușească. Datoria Greciei depășește semnificativ 100% din PIB astfel încât refinanțarea ei presupune un serviciu al datoriei care depășește cu mult 12,6% din PIB. Așa ceva este pur și simplu imposibil, nu s-a mai întâmplat în istorie și nici nu are cum să se întâmple: un stat nu are de unde să aloce o treime din buget pentu plata dobânzilor! Nici măcar recentul bail-out nu a rezolvat problema și …

Citeşte în continuare