22 September 2020
Home / Articole (page 31)

Articole

Am demonstrat că se poate

Rămân sceptic în legătură Cu Nicușor Dan si nu voi merge la vot, ceea ce va sfătuiesc și pe voi. Dar îmi place mesajul de mai jos. Dacă egiptenii au demonstrat că pot ridica piramide acum câteva mii de ani, măcar să ne lăudăm și noi că putem construi un pod la suprapreț. Când vom ieși din criză, bănuiesc, o vom face și mai lată. Stați așa! Unii zic că o să ieșim din criză doar dacă o facem mai lată! Cat costa diverse lucruri pe care le platesti? Partea 1 from nicusordan on Vimeo.

Citeşte în continuare

Feriți-vă, românii și-au revenit: cred că mergem într-o direcție bună!

De la sociologul meu favorit Mirel Palada vine vestea că rezultatele la întrebarea deja binecunoscutǎ de pe acum “În general, consideraţi că România în momentul de faţă se îndreaptă într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită?” sînt dramatic diferite fațǎ de cele de acum cîteva luni. Într-o direcție bunǎ 41% Într-o direcție greșitǎ 45% NS / NR 13% Dintr-o datǎ, de la cǎderea guvernului MRU și venirea USL la putere prin intermediul guvernului Ponta, lucrurile s-au echilibrat. De unde pînǎ acum cîteva luni raportul era puternic dezechilibrat, de tipul 5:1 sau 4:1 sau 3:1, încet-încet lucrurile își revin spre zona de echilibru de 1:1 postulatǎ teoretic cît și identificatǎ de mǎsurǎtorile pe termen lung, care înseamnǎ grosso modo cǎ avem tot cam atîția mulțumiți cît și nemulțumiți de starea lucrurilor. Dacă este așa – și nu mă îndoiesc că este așa – atunci e bine să ne fim cu garda …

Citeşte în continuare

Pro și contra Nicușor Dan

PRO: Pentru că este un erou! 1. Pentru că nu e politician sau om de afaceri, ci un om ca mine și ca voi, care, în plus față de mine și de voi, e dispus să-și distrugă tinerețea, luptându-se cu sistemul din interior; 2. Pentru că, deși nu am stofă de erou, m-aș simți ultimul om dacă nu mi-aș exprima explicit sprijinul, respectul și admirația față de cineva care o are. Să te bagi în așa ceva, din punctul meu de vedere, e eroism pur; 3. Pentru că, dintre toți candidații, e singurul care merge cu metroul, cu autobuzul și cu picioarele proprii prin orașul ăsta, pe care șmecherii îl văd numai din limuzine de lux; 4. Pentru că, dintre toți candidații, a demonstrat deja că iubește pe bune Bucureștiul, salvând clădiri istorice de la demolare și parcuri de la betonare. 5. Pentru că SUNT CONVINSĂ că nu are alt …

Citeşte în continuare

Următorul la rând, la educație

Cum se știe, cartea e grea. Iar să conduci ministerul educației e un lucru dificil. Mai ales acum că stă presa cu ochii pe mapa ta profesională ca pe butelie și, cum vede un plagiat, pac cu el la gazetă! Sunt curios dacă până la urmă Victor Ponta va găsi un ministru care să se remarce și prin altceva decât prin abilitatea de a clona diplome sau operele altora. Umblă vorba prin târg că mai sunt candidați destui la titlul de plagiatorul anului. Acum, că tot avem soft-urile (sau mofturile) astea de verificare, eu propun ca titularul portofoliului educației să se facă de către calculator. Adică, să se lase înscrierea liberă și cel care are cel mai mic procentaj de rânduri copiate să fie nominalizat ministru. Nu, nu sunt sadic. Situația este însă sinistră.

Citeşte în continuare

PIB fără muncă

Adrian Vasilescu: Ceea ce s-a întâmplat arată cum merge PIB-ul. În ţara asta, prea puţini oameni muncesc. Avem cel mai mic număr de salariaţi, la mia de locuitori, care muncesc, din toată Uniunea Europeană. Munca nu dă roadele pe care le aşteptăm cu toţii. Până când munca nu se va schimba, până când munca nu se va regenera, ne vom plimba prin cifre din acestea de 0,1 – 0,2″ Asta este cu siguranță adevărat. Dar mă întreb: a fost oare bine că am muncit mai mult până în 2008, când PIB-ul creștea? Cred că nu, cred că am greșit fiindcă am muncit fără rost, irosindu-ne timpul și talentul în speculații imobiliare, investind în active supraevaluate și cumpărând bunuri de care nu aveam de fapt nevoie. Deci, munca este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru creșterea economică. Trebuie să muncim cu cap. Adică în mod responsabil. Dar câtâ vreme …

Citeşte în continuare

BNR, ministrul de finanțe și ideile care ne conduc chiar acum

• Lui Florin Cîțu îi pasă de independența BNR, fiind îngrijorat de nominalizarea lui Florin Georgescu în guvern: Who cares about the NBR’s independence? Dar de ce n-ar fi întrebarea mai bună alta: Cui îi pasă de independența guvernului României? Vreau să zic, serios, oare cine pe cine conduce? • Că veni vorba de BNR, îmi amintesc o discuție foarte interesantă din care vă redau aici un singur moment: ” – Cine plăteşte, în final, pentru neperformanţa celor peste 700.000 de credite devenite neperformante?” – “Păi, trebuie să plătească cineva?” • Întorcându-mă la noul ministru de finanțe, ni se spune oficial că noul guvern va respecta angajamentele de privatizare convenite cu FMI. Eu am aflat din piață (piața de mere) ceva cu totul diferit, anume că domnul Georgescu se opune că tărie acestor privatizări și că discuțiile cu FMI au fost de-a dreptul încinse. Nu cred că adevărul este undeva …

Citeşte în continuare

În căutarea partidului care privește pe termen lung

Nu știu de ce nici un partid din România nu vizează măsuri fundamentale de reformă care să dinamizeze economia și să ducă la înflorirea societății. De fapt, știu. Aceste măsuri nu pot fi inspirate decât de o viziune, de un model societal realizabil pe termen lung. Dar pe termen lung suntem toți morți – a spus cândva un economist, apostol al etatismului, pe cât de iubitor al politicii pe atât de disprețuitor al tradiției și vechilor valori morale. Iar sloganul său a ajuns principiul de temelie al aproape oricărei construcții politice. În România cel puțin. Să luăm cazul USL. În opinia mea USL nu a avut nici măcar prudența, răbdarea (ziceți cum vreți) să rămână în opoziție până la alegeri, pentru a guverna apoi cu o (probabilă) majoritate confortabilă. A intrat acum la guvernare, aproape de mijlocul anului electoral. Iar măsurile politice telefonate care se anunță, precum creșterea salariilor bugetarilor, …

Citeşte în continuare

Prima sau ultima problemă a noului guvern

Imediat ce Victor Ponta a fost desemnat prim-ministru au început speculațiile în legătură cu numele persoanelor care vor forma viitorul cabinet. Zvonurile arată discuții aprinse. Interesant, parlamentari ai opoziției pe care i-am văzut aseară dând declarații au negat vehement că ar fi avut loc deja o negociere privind împărțirea posturilor. Ceea ce dă bine. Sau rău. Pentru că dacă partidele din opoziție nu au ajuns până acum la un consens privind cine va conduce ce, atunci ce au făcut în toți acești ani?! Declarația conform căreia negocierile privind împărțirea posturilor reprezintă o știre falsă arată slăbiciune, nu tărie. Știu că mulți români ar vrea să nu mai audă că politicienii luptă pentru fotolii. Dar dacă nu luptă pentru asta, atunci pentru ce? Partidul reprezintă o întreprindere (politică, nu productivă). Scopul oricărui partid este să ajungă la putere. Iar scopul oricărui politician este să ajungă să ocupe o funcție cât mai …

Citeşte în continuare

Despre recentele “privatizări”, dincolo de problema președintelui-investitor

Notă: Acest articol a fost publicat în Finanțiștii, pe 12 aprilie. În ultima vreme e discută intens despre privatizarea exploatării aurului și cuprului. În poll-position-ul ideilor vehiculate se află cea potrivit căreia ar trebui ca statul să fie mai grijuliu cu avuția națiunii; ca el să selecteze mai atent investitorii cărora le vinde dreptul de exploatare a resurselor subsolului (cazul Petrom este, de asemenea, amintit mai mereu); ca eventual, să nu mai vândă nimic, pentru că, nu-i așa, conjunctura pieței este de așa natură încât am putea încasa noi profitul rezultat din exploatare în loc să-l înstrăinăm. În această dezbatere președintele apare și dă indicații agențiilor statului despre cui să vândă și cât de repede. Ceea ce toarnă gaz pe foc și înfierbântă mai mult discuția, până la punctul în care nu prea mai reușim să vedem care este de fapt miza politicii publice. Înainte de a mă referi la …

Citeşte în continuare

Un calcul simplu care arată cum este penalizată economisirea

E făcut de Ziarul Financiar: Spre exemplu, la un depozit de 500 de euro pe un an la o rată medie de 3,5% dobânda brută acumulată este de 17,5 euro. După plata impozitului pe venit rămâne o dobândă netă de 14,5 euro. Dacă adăugăm şi un comision de 12 euro pe an, clientul mai rămâne cu 2,5 euro peste suma depusă iniţial, care este echivalentul comisionului de retragere numerar dacă respectivul client nu ajunge să-şi ridice banii de la bancă în ziua scadenţei. Rezultă astfel că pentru sume mai mici de 500 de euro plasamentul într-un depozit devine nerentabil. Dacă luăm în calcul și rata inflației la euro și ținem cont de preferința de timp a indivizilor (la scară istorică arată un randament real de 4%-5%), probabil nici un depozit de 1000 de euro nu se justifică.

Citeşte în continuare

Atentat la deflator

Ultimul articol al lui Florin Cîțu se intitulează Recesiunea nu poate fi evitată în 2012. În opinia mea, articolul nu reușește și nici nu cred că își propune cu adevărat să arate de ce recesiunea este inevitabilă anul acesta. În schimb este o demonstrație strălucită a lipsei de realism din spatele previziunilor economice oficiale. Ideea este următoarea. Oficial avem un PIB nominal previzionat de 609 mld. lei. Nu mă întrebați cum este el obținut, nu mă interesează. Lucrăm cu materialul clientului. Pentru a afla PIB-ul real trebuie să deflatăm PIB-ul nominal, adică să-l împărțim la indicele prețurilor. Deflatorul PIB măsoară dinamica tuturor prețurilor din economie – spre deosebire de IPC, care măsoară evoluția prețurilor bunurilor de consum. Deflatorul previzionat este de 103,4, adică se preconizează că prețurile tuturor bunurilor vor crește cu 3,4% anul acesta. Aici Florin Cîțu vine și spune că este total nerealist să presupunem așa ceva, deoarece …

Citeşte în continuare

Link-uri diverse

• În care parte a Europei se va sparge următorul bubble imobiliar? În țările care nu și-au lăsat monedele să se aprecieze în fața influxului de bani ieftini, bineînțeles, ci au validat expansiunea monetară globală cu propria expansiune a creditului. • Întreprinzătorii pot și… nu pot anticipa criza: There are profits to be made from exploiting temporary situations. . . . Though entrepreneurs understand [the macro-aspects of a cycle] they cannot predict the exact features of the next cyclical expansion and contraction. . . . They lack the ability to make micro-predictions, even though they can predict the general sequence of events that will occur. These entrepreneurs have no reason to foreswear the temporary profits to be garnered in an inflationary episode. . . . From an individual perspective, then, an entrepreneur fully informed of the Austrian theory of economic cycles will face essentially the same uncertain world he always …

Citeşte în continuare

Noul program de guvernare îți repetă ce poate face statul pentru tine

Am citit programul de guvernare al cabinetului Ungureanu. Am descoperit încă un program centrat pe a spune lumii cât de bun, eficient și just este statul – misiunea principala a noului guvern fiind aceea de a șlefui în continuare aceste calități. În contextul în care excrescența socialistoidă a capitalismului modern – așa-zisul welfare state – își dă sau se pregătește să-și dea obștescul sfârșit oriunde în lume, de la un guvern foarte tânăr – de la care te-ai aștepta să vină ceva nou (în retorică și în idei) – iată că primim același mesaj paternalist care a adormit națiunile timp de decenii și cu ajutorul căruia clasa conducătoare a extras rente peste rente oferind în schimb maselor populare visul dulceag cu para mălăiață. Căci dacă statul extrage resursele societății, atunci Nătăfleață nu poate decât să piardă, chiar dacă stă cu gura deschisă. Ei bine, cum îi păcălește în continuare guvernul …

Citeşte în continuare

CriticAtac deconspiră “atelierele sleirii”, ceea ce mă face să distrug locuri de muncă

În România se muncește mult, știați? După ce povestește detaliat cum funcționează exploatarea clasei muncitoare la emag, articolul se încheie cu următoare mărturisire: VB: Atunci – te-ar putea întreba cineva – de ce nu pleci în altă parte? AE: Pentru că, pur şi simplu, n-am avut timp să-mi caut altceva, tocmai din cauza programului de muncă prea încărcat. Plus că nu avem acces la telefoanele noastre cât stăm acolo, cu excepţia a trei pauze de câte zece minute şi a pauzei de masă, care durează o jumătate de oră. Cum să-ţi cauţi de muncă, mai ales când te mai cheamă la muncă şi în weekend? Oricum, pentru ei nu e mare pierdere dacă pleci, că pot oricând să găsească pe altcineva ca să facă munca ta. Te pot înlocui în secunda doi. În schimb, ţie ţi-e mai greu să găseşti alt loc de muncă. De-asta încă sunt aici. Două observații. …

Citeşte în continuare

O veste bună: iarna asta vom depăși producția de aer pe țeava de gaze

Semnalele care îmi parvin din teritoriu arată scăderea drastică a temperaturii din locuințe simultan cu creșterea consumului de gaze. Fenomenul este sezonier, mai precis poate fi observat în toate iernile în care principalul furnizor de gaze al României reduce livrările. Cine a trăit pe timpul comunismului, mai ales în provincie, își poate aminti cum populația urmărea cu înfrigurare (la propriu) cum pâlpâia flacăra la cuptorul aragazului. Dacă mai pâlpâia. Tradiția s-a păstrat și în vremurile democratice global încălzite. Doar că acum Bucureștiul este mai ferit. Să salutăm așadar creșterea PIB-ului ca urmare a sporirii livrărilor de aer. Apropos, nu vi se pare că schema asta este asemănătoare cu expansiunea masei monetare care, chipurile, întotdeauna este declanșată doar ca o reacție le cererea de bani?! Căci dacă n-ar fi cerere de credite, nici băncile nu ar avea cui să dea?! Corect. Dacă nu ar fi robinetul deschis nici aerul de pe …

Citeşte în continuare