19 December 2018
Home / Articole (page 30)

Articole

Oltchim și capitalismul de bâlci

Stelian Tănase zice bine că România a depășit stadiul capitalismului de cumetrie. A ajuns la cel de capitalism de bâlci. Dovadă procesul de privatizare a Oltchim, care deocamdată dovedește foarte bine că statul român a urmărit (istoric vorbind) orice dar mai puțin privatizarea. Cum am ajuns la bâlciul de acum? În esență, datorită politicii sistematice de subminare a capitalismului și a pilonului său esențial, dreptul de proprietate privată. Privatizare înseamnă schimbarea regimului proprietății, adică trecerea resurselor din “proprietatea” statului în cea privată. Privatizarea înseamnă deposedarea statului de o sumedenie de roluri și atribuții, concomitent cu creșterea puterii proprietarilor. Acest lucru nu înseamnă preluarea unui caiet de sarcini, o semnătură pe o hârtie, “lăsarea pământului la poartă” sau alte inginerii politice. Privatizarea presupune schimbarea drastică și simplificarea legislației astfel încât dreptul de proprietate să nu rămână pe hârtie, degrevarea activității economice de impozite sau sarcini birocratice astfel încât statul să nu …

Citeşte în continuare

Impozitare fără manipulare

Primul ministru a denunțat manipularea la care recurg anumite instituții media postând pe pagina de facebook următoarea imagine: Din care eu înțeleg că, fără manipulare, povara fiscalității va crește, din moment ce este extrem de improbabil ca guvernul să colecteze mai mulți bani la buget fără inventarea altor taxe (precum cea pe piscine) și fără exproprieri suplimentare. Oricum, cu sau fără taxe noi/mai mari povara statului va crește. Dacă statul controlează o parte mai însemnată a PIB, înseamnă că cei care produc acest PIB dețin roadele muncii lor într-o măsură mai mică. Să ne bucurăm așadar, că am înțeles exact ce a vrut să ne spună.   [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Ați gustat mustul de anul ăsta? This Time is Different

În acest weekend m-am bucurat de polarizarea economică a României uitând pentru două zile de inflația în creștere. Am gustat mustul din struguri moldovenești, cumpărați de lângă Brașov cu 2 lei/kg. E foarte dulce, cam prea dulce pentru mine. Dacă mustul românesc e așa de dulce, mă întreb cum e cel din Basarabia. Apropos, mi-a sărit în ochi un grafic interesant despre componența costului vinului importat în Marea Britanie. Văd că celebra zicală retorică românească (“Câte accize sunt în benzină?”) se aplică foarte bine și la vin. Trăiască piața liberă!

Citeşte în continuare

Stânga sau Dreapta, tot un Centru

Zilele trecute am scris două articole despre situația politică. Pe ziare.com am publicat Pocnind din bici pe lângă Centru, care sună așa: Ultimul manifest politic (manifestul Aliantei de Centru-Dreapta) care a aparut pe piata consolideaza o situatie nefericita: cand vine vorba de mers la vot, romanii au de ales intre Centru si Centru. E adevarat ca o parte a clasei politice se declara de centru-stanga, in vreme ce cealalta propune “valorile” (care sunt alea?) de centru-dreapta. Consecventi cum ii stim, politicienii nostri rateaza aproape toate ocaziile de a dezbate diferentele ideologice dintre ei, pentru a ne lamuri mai bine de ce este nevoie la urma-urmei sa existe doua optiuni politice destul de asemanatoare. In practica guvernarii, confuzia este si mai mare: centrul-stanga liberalizeaza preturile, iar centrul-dreapta reduce ajutoarele sociale; si invers, centrul-stanga taie investitiile publice, iar centrul-dreapta creste impozitele. Banuiesc ca afirmatia unui celebru teolog american ar putea fi luata …

Citeşte în continuare

Un război civil mare cât o plictiseală intelectuală

I-am văzut pe unii politicieni și analiști prezicând că, dacă situația politică nu se va dezamorsa mai repede (în sensul dorit de dânșii, normal), atunci un război civil devine probabil. Prima mea reacție când am auzit această idee, din gura unor oameni situați pe poziții politice radical opuse a fost: “Ce să-i faci, geniile se ating!” Dar cred că opinia merită discutată un pic mai serios, totuși. Afirmațiile de acest tip spun ceva despre convingerile persoanei care le emite, despre modul în care aceasta receptează realitatea politică și interpretează consecințele diverselor acțiuni politice. În cazul de față cred că avem de-a face cu o supraestimare a importanței disputei politice, dacă nu chiar cu o supra-umflare a ego-ului politicianului în speță. Nu e prima dată când politicienii se cred buricul pământului și, într-un sens, nu e de mirare că se întâmplă asta. Derapajul către aroganță este caracteristic politicienilor, deoarece puterea corupe …

Citeşte în continuare

Șomajul în Europa, pe regiuni

Via Zerohedge, o hartă excelentă pentru a înțelege climatul economic din Europa. O atmosferă blândă în Europa centrală și fronturi de șomaj masiv în țările care se știu ele. Când văd acest grafic, singura idee care îmi vine în minte este că ar trebui să mă mut în Elveția, Austria, Cehia, poate Germania. În Norvegia e prea frig. Oare ce au în comun aceste țări în afară de o rată scăzută a șomajului? (întrebare retorică) Încă ceva, deși poate toată lumea știe. Nu vă uitați că România are o rată relativ redusă a șomajului. Noi ne pricepem să calculăm șomajul la fel ca cvorumul la referendum.

Citeşte în continuare

Cum se vede România din vacanță

Hai că e vacanță, s-o mai lăsăm cu economia și să trecem la lucruri serioase. • Gura bate fundul Vorba lui Valentin Gros, asta înseamnă că în capitalism ca și în socialism dacă vrei să-ți meargă bine trebuie să taci cât mai mult. Ceea ce mă face să comentez așa: nu despre vorbe e vorba aici, ci despre fapte. Faptele bat fundul, nu gura. Dar guvernatorul este un bun politician, de asta a ales o formulare mai plastică. • Lucian Isar a plecat din guvern. Sincer, îmi pare rău, Lucian deține capacitatea intelectuală de a servi oricând România din postura de ministru. Spre deosebire de alții, mulți alții care dețin această funcție. Pe de altă parte însă, sper că Lucian nu și-a imaginat că poate domni acolo prea multă vreme. Dacă ești peste măsură de flexibil ca să intri în guvern, atunci ar fi bine să ai în vedere că …

Citeşte în continuare

Cum de am ajuns aici?

Bunaoara, daca presedintele incalca prerogativele prim-ministrului anuntand nu taieri de salarii, ci reduceri de impozite, credeti oare ca se mai ajungea la vreun referendum de suspendare? Daca in loc de impovararea natiunii cu o dubioasa “centura de siguranta” in valoare de zeci de miliarde de euro, presedintele anunta ca bancherii, speculantii imobiliari si “baronii” afacerilor construite pe datorie (un soi de schema Ponzi) sau gratie privilegiilor oferite de stat vor da faliment, credeti ca se ajungea la referendum? Azi, ziare.com mi-a publicat un articolul “Cum am ajuns la referendum din cauza politicilor economice gresite”, din care am redat paragraful esențial mai sus. Am considerat necesar să clarific un pic problema, fiindcă în iureșul “loviturii de stat”, al acuzațiilor reciproce de-a dreptul penale, lumea tinde să uite de unde a plecat totul; miza; fundamentul; terenul fertil pe care au încolțit disputele politice actuale. Anume, politica de austeritate, o politică total greșită, …

Citeşte în continuare

Ce trebuie să declarăm ca să nu se mai deprecieze leul?

Crin Antonescu: Am avut de altfel în prima zi a acestui scurt mandat interimar o întâlnire, printre alţii, şi cu guvernatorul BNR. Nu am avut-o, aşa, ca să fac pe preşedintele. Am avut-o pur şi simplu – pentru că eram în mijlocul unei crize politice – să înţeleg foarte bine, pe de o parte, care e raportul între aceste întâmplări politice din România şi cursul valutar. Şi doi: ce trebuie să evităm, chiar şi la nivel de declaraţii, sau ce trebuie să declarăm noi, cei care avem anumite poziţii în stat, pentru a influenţa benefic toate aceste evoluţii Nu mă gândeam că secretul deprecierii leului stă în vorbe. Din câte îmi amintesc modificarea cursului de schimb este o chestiune de cerere și ofertă. În cazul de față cererea pentru leu a scăzut deoarece piața a receptat negativ evoluția politică de la București și, mai ales, urmările acesteia în planul măsurilor …

Citeşte în continuare

Morișca energiei private

Citesc: Dacă în urmă cu nici trei ani, România făcea primii pași timizi în sectorul energiei eoliene, cu 18 MW instalați, Puterea instalată a turbinelor eoliene în România s-a apropiat de 1.000 de megawaţi la sfârşitul anului trecut, adică mai mult decât un reactor de la Cernavodă. Anul trecut, companiile energetice au inaugurat în România turbine de 520 de megawaţi, în creştere faţă de 448 de megawaţi în 2010, potrivit statisticilor Asociaţiei Europene a Energiei Eoliene. România ocupă, astfel, primul loc în Europa centrală şi de est şi poziţia a 7-a în Uniunea Europeană după puterea instalată a fermelor de vânt deschise anul trecut. Printre cele mai importante companii străine care au investit deja în parcurile eoliene din România se numără CEZ din Cehia, cu 600 de megawati instalați în Dobrogea, în cel mai mare proiect eolian on shore din Europa, dar și Enel Green Power, Iberdrola și Energias de …

Citeşte în continuare

Eu vara nu pariez pe leu

Nici vara asta, nici vara viitoare. Și nu am pariat nici în trecut. Cred că nota de fundamentare am scris-o aici: România 1989-2009: două decenii de inflaţie, hiperinflaţie, desinflaţie, reflaţie şi stagflaţie – extindeți dumneavoastră perioada. Vara asta, totuși, este specială. Ea oferă cel mai elementar motiv pentru care nu pariez pe leu. Anume fiindcă nu pariez pe clasa politică. Schimbările politice recente au avut o singură consecință economică imediată: deprecierea leului. Sunt convins însă că, dacă politica românească a inițiat efecte valutare, constrângerile financiare vor avea ultimul cuvânt și vor opri vâltoarea politică. Cu cât instabilitatea politică durează mai mult cu atât leul cade mai jos. Ceea ce-i arde la buzunar pe cetățeni (în calitatea lor de consumatori și producători), adică pe votanți. Instabilitatea se va încheia atunci când anticiparea căderii leului va deveni prohibitivă. Poate că a devenit deja. Să nu uităm nici o secundă că România este …

Citeşte în continuare

După Bac, rata de creștere a PIB potențial este negativă

Acum câteva zile mă amuzam auzind de la Lucian Isar că România are cel mai mare potențial de creștere economică din Europa, pe la 5% pe an, “pentru un număr semnificativ de ani”. În loc de argumente ministrul pentru mediul de afaceri invoca 2-3 clisee: că România este o economie mare, că nu suntem constrânși de moneda unică europeană s.a. Povești. Petru a înțelege cum stă treaba cu potențialul de creștere al României trebuie să plecăm de la realitate, nu de la idei abstracte sau de la modele matematice în care acțiunea umană (cu nevoile, constrângerile, stimulentele și dezideratele ei) este exclusă. Poate că România este o economie mare, dar e mare și proastă. Și nu devine eficientă de la sine, doar oamenii o pot eficientiza. Să nu credem așadar că PIB-ul cade din cer, după niște ecuații pe care tehnocrații se pricep bine să le inventeze. Nici vorbă. PIB-ul …

Citeşte în continuare

Va aduce austeritatea războiul civil? Imagini din Spania

În vreme ce la București suntem anunțați că s-a sfârșit cu statul minimal (!!!) și că de acum încolo o să aibă guvernul grijă de tot, în Spania protestele capătă amploare iar țara riscă să se imite tot mai mult modelul grec, sub toate aspectele (social, economic, politic). Imaginile de mai jos sunt de luna trecută, dar ce să-i faci, în era globalizării știrile circulă mai greu atunci când e vorba de lupte serioase cu establishment-ul. Din câte știu, protestul minerilor din Cinera nu este stins nici acum, dar nu am reușit să găsesc o informație foarte recentă. Evident, s-a ajuns la această situație din cauza politicii de austeritate inepte dusă de guverne: reducerea subvențiilor și a cheltuielilor sociale FĂRĂ reducerea rolului (poverii) statului în economie. Nu avem nicăieri în lume o veritabilă reformă a statului, ci doar o politică de amputare socială, prin care masa bogată a dulăilor este …

Citeşte în continuare

Dorele, mai plagiem și noi ceva? Că trece timpul…

Întâmplarea face că în dimineața asta mă distrez cu două rapoarte de evaluare primite de la o prestigioasă revistă americană (cotată ISI) pentru un articol pe care împreună cu o colegă l-am trimis spre publicare pe la începutul anului. A durat cam mult procesul de recenzare, aproape jumătate de an. Dar mi s-a întâmplat și mai rău, să public un articol după 2 ani de la data trimiterii lui. Asta este, revistele importante sunt asaltate de autori, concurența pentru un loc în paginile revistei este foarte mare și trebuie să aștepți mult ca să afli verdictul sau ca să ți se publice o lucrare. Cât aștepți, te uiți în jur și vezi ce se întâmplă în România. Anul acesta plouă cu acuzații de plagiat în toate direcțiile. Și nu toate sunt publice, credeți-mă. Sistematic primesc prin poștă acuzații de plagiat aduse unora și altora. Nu le-am verificat, doar m-am distrat. …

Citeşte în continuare

Mica speculație a românilor: depunerea economiilor în băncile grecești

La modă este să-ți depui banii într-o bancă grecească. Primești dobânzi de 8% pe an, în vreme ce restul sectorului bancar oferă 4%-5%. Este vreo problemă? – m-am trezit întrebat. Aparent și la modul nițel superficial, nu. Câtă vreme ai statul (Fondul de Garantare) care îți apără depozitele oriunde ar fi ele, nu e nici o problemă. Lumea judecă așa: dacă statul îmi garantează depunerile oriunde, atunci de ce să nu mă duc să pun banii la banca unde rata dobânzii este cea mai mare? Corect. Doar că este corect speculativ vorbind. La modul fundamental, băncile grecești au o problemă. Grecia toată are o problemă. Grecii scot banii din bănci, speriați de perspectiva ieșirii țării din zona euro. Știți ce ce va întâmpla dacă Grecia nu mai capătă susținerea (adică banii) Germaniei? Nu mai are cum să-și plătească datoriile și obligațiile financiare curente, adică pensii și salarii. decât dacă tipărește …

Citeşte în continuare