22 September 2020
Home / Articole (page 29)

Articole

Urmările votării: există speranţă după Jalalabad?

Ieri la urne s-a întâmplat ceea ce oamenii normali au prezis de mult – Jalalabad, vorba lui Dan Şelaru. Graţie erorilor şi manierei de guvernare, partidele de dreapta – mă rog, mai mult partide decât dreapta – nu doar că au pierdut categoric, dar au reuşit şi contraperformanţa de a lăsa moştenire României un parlament dominat categoric de o formaţiune politică. Această formaţiune care va deţine un procentaj în preajma a două treimi din locurile din parlament nu va avea nici o problemă în a-şi impune toate acţiunile politice. Să nu uităm! Ieri majoritatea românilor nu a decis câştigătorul, ieri majoritatea românilor a decis că pierde dacă merge la vot aşa că a stat acasă. Având în vedere acest lucru alianţa politică ce va conduce România reprezintă aproximativ o treime din preferinţele românilor. Şi uite aşa, tirania majorităţii – aşa cum a fost denumită democraţia nelimitată – devine foarte uşor …

Citeşte în continuare

Exact aşa a decurs campania electorala (video)

Ca să rezumăm într-un minut, că suntem oameni ocupaţi şi nu avem prea mult timp, campania electorala a fost extrem de deschisă iar competitorii s-au făcut praf şi pulbere. V-aţi prins? Exact ca în acest filmuleţ. A mai trecut o campanie fără poziţii ideologice (praful doctrinar folosit pentru make-up nu se pune), fără afişarea unor valori, fără trântă de argumente, fără dezbateri pe problemele de interes naţional. Din această campanie sper că aţi înţeles ce trebuie şi mâine o să vă comportaţi în consecinţă.

Citeşte în continuare

Link-uri despre mituri

• Mitul 1 vine din California, unde se pare că creşterea impozitării a adus mai puţini bani la buget. Şoc! Pentru că studiile academice arătau că miliardarilor şi antreprenorilor le pasă mai mult de colegii de şcoală ai copiilor lor decât de nivelul impozitelor. • Mitul 2 vine tot din SUA, unde se pare că lumea se trezeşte din visul că studiile universitare îţi aduc bani. De fapt, te îngroapă în datorii. Un exemplu simplu, neacademic, de pe Facebook, ca să înţeleagă tineretul: If you pay full tuition at a private college, you are paying over $100 an hour to sit in a lecture. Thus, in a lecture hall of 200 students, the university takes in $20,000 per hour. Could anyone seriously believe that is the natural market price for education? • Mitul 3, nu este „ex” ci cât se poate de actual – Moş Crăciun vine de la Târgu …

Citeşte în continuare

De ce vând politicienii gogoşi?

Ieri am trecut prin zona magazinului Unirea şi am văzut de cât talent dau dovadă echipele de campanie electorală: Şi mi-a venit din nou în minte întrebarea: “Oare de ce vând politicienii gogoşi?” Motiv pentru care vreau să să reamintesc câteva lucruri simple, pe care nu doar orice economist dar orice cetăţean ar trebui să le ştie. Ei bine, unul dintre ele este acela că politica este o afacere. Nu de ieri de azi. De multă vreme. E adevărat că pe vremea democraţiei ateniene lucrurile stăteau poate altfel, dar în democraţia contemporană politica e o afacere. În Grecia antică sclavii erau puşi să administreze afacerile şi activitatea bancară. Azi băncile şi marile corporaţii conduc de fapt lumea prin faptul că ele sunt principalii contributori ai campaniilor electorale. În Grecia antică cetăţeanul care vota era înţeleptul comunităţii. Astăzi, filozofii naţiunii se zbat în sărăcie sau au fost cumpăraţi cu subvenţii de …

Citeşte în continuare

Regia, băgaţi acum o inflaţie mai mareeeee!

Dacă acest jurnalist ar fi fost economist al guvernului, atunci el probabil ar fi strigat crizat către BNR: “Regia, băgaţi acum o inflaţie mai mareeee!” Apropos, azi domnul Adrian Vasilescu a afirmat că o rată a inflaţiei de 5% este mică pentru România. Afirmaţia vine după ce BNR ratează oficial ţinta de inflaţie – desigur, un fapt banal în istoria ţintirii inflaţiei la noi. Ceea ce, pe o logică elementară ne duce la concluzia că ţinta de 3% este exagerată pentru România, dar nimeni nu a admis oficial acest fapt. În 2010, când ţinteam iarăşi pe lângă inflaţie, domnul Vasilescu spunea că nu BNR a ratat inflaţia, ci România. Cum România nu-şi poate da demisia din funcţie după un aşa eşec, nu ne rămâne decât să consemnăm acest fapt şi să ţintim în continuare. La acel moment, s-a reclamat faptul că românii mănâncă prea multă pâine şi fumează în neştire: …

Citeşte în continuare

Aurul şi masa monetară – corelaţie deplină?

Şi iată ceea ce n-o să vă spună orice expert în politică monetară: You can see the trends are very similar. In fact, the correlation coefficient is an incredible +0.94. Since the Fed has declared “QEternity,” it’s logical to conclude that this expansion of the monetary base will continue. If it grows at the same pace through January 2014, there is a high likelihood the gold price will reach $2,300 at that point. That’s roughly a 30% rise within 15 months. And by year-end 2014, gold could easily be averaging $2,500 an ounce. That’s 41% above current prices. Some may argue that there’s no law saying this correlation must continue. That’s true. And maybe the Fed doesn’t print till 2014. That’s possible. Am văzut această corelaţie şi în trecut. Bine zicea Bernanke, oamenii cumpără aur ca să se protejeze împotriva riscului. Ce a uitat să meţioneze este că riscul îl …

Citeşte în continuare

Nu mai adoptăm euro, dar încă mai avem timp să renunţăm la leu!

Vestea asta cu neintrarea în zona euro a venit cam brusc. Nu-mi amintesc ca posibilitatea amânării aderării să fi fost luată serios în calcul, să se fi discutat pe la vreo şedinţă de guvern sau măcar pe la un talkshow. Acum aflăm brusc că adoptarea euro în 2015 “nu mai intră în discuţie”. Desigur, toată lumea ştia neoficial ceea ce autorităţile au negat mereu, anume că nu prea avem cum să îndeplinim criteriile şi că nu vom fi primiţi în UEM. Pesimiştii au fost ridiculizaţi de cei care astăzi trebuie să explice cum de au fost ei – caut o expresie favorită etatiştilor, gata, am găsit! – iraţional de optimişti. Dar mă îndoiesc că vom avea parte de prea multe explicaţii. Cred că clasa politică se împarte în două: (1) cei care habar n-au ce presupune aderarea la zona euro (ba mai mult, eu ştiu pe cineva care habar n-are …

Citeşte în continuare

Plagiator da’ procuror

Fără îndoială, vestea zilei: Sase dintre cei zece procurori care vizau sefia Parchetului general sau a DNA au plagiat, inclusiv din Mona Pivniceru – raportul Comisiei care a evaluat proiectele Propun să decriminalizăm plagiatul. Şi să-i expulzăm pe inadaptaţii social care se îndârjesc să compună ceva din capul lor. Apropos, e musai să eliminăm compunerile din şcoala primară, altfel distrugem viitorul copiilor. Coroniţă să ia cei care copiază cel mai atent. Iar pe profesorii care încă mai dau 1 sau 4 pentru copiere propun să-i trimitem la cursuri de formare profesională, pe banii Europei desigur, că oricum preşedintele Parlamentului European era drojdie la şcoală . Şi dacă nu-şi bagă minţile în cap să dea numai 10 şi coroniţă la plagiatori, propun să-i dăm pe mâna procurorilor.

Citeşte în continuare

Staţi liniştiţi la locurile voastre, sistemul bancar este OK

Surprize-suprize, după Cristian Sima despre care, apropos, nu am mai citit nimic (O fi murit, aşa cum promitea?!) acum s-au descoperit fraude la vârf în sistemul bancar. O reţea destul de stufoasă, peste dimensiunile unui clan, mai degrabă un trib de potenţiali infractori care a ciugulit 22 de milioane graţie infiltrării până la ultimul etaj al… “instituţiilor statului” – băncile y compris pentru că ele sunt în bună măsură simple agenţii de creditare ale statului. M-a trezit un telefon la ora 7,13 dimineaţă, un post de televiziune îmi solicita un comentariu. La acel moment nu ştiam absolut nimic despre eveniment. Am spus un lucru simplu: într-un sistem în care selecţia resursei umane a fost deficitară, datorită politicii de expansiune a creditului girată de BNR, care a creat o cerere anormală de angajare în sistemul bancar, într-un sistem în care goana după profit în orice condiţii este principalul criteriu de promovare …

Citeşte în continuare

Ce mi-a plăcut să citesc azi

• Prima femeie pe bancnota românească: Coana Miţa biciclista De ce nu am lua in calcul si faptul ca figura Coanei s-ar potrivi fantastic pe o moneda mizerabila cum este leul romanesc. Caragiale priveste prea ironic de pe hartia de 100. In schimb, Mita ar arata toata grandoarea calpa, feminist-inflationista, cocotata pe bicicleta. • După atâta austeritate şi bailout repetat, datoria Greciei ca procent din PIB a crescut. La începutul lunii se previziona că va atinge 180% din PIB. După rectificări, ştersături, corecturi şi adăugiri, la finalul lui octombrie guvernul grec crede că datoria va ajunge la aproximativ 190% din PIB. Oricum ar fi – şi, să fim sinceri, probabil realitatea va bate prognozele guvernului, în rău – nivelul datoriei publice este cu câteva zeci de procente mai mare decât era la începutul crizei şi tot cu câteva zeci de procente mai mare decât nivelul prognozat pentru 2013 la vremea …

Citeşte în continuare

De la speculatii financiare la speculatii sentimentale. Circoteca continua

Circoteca Cristian Sima continua. Investitorul ex-destept ne desfata acum cu scrisorele, in mare parte fara noima, din care tot ce am putut afla este ceea ce stiam: ca a pierdut banii. Si care e problema? Daca pierderea potentiala era asumata de investitori din capul locului, atunci care este tragedia? Probabil fiindca nu era asumata, fiindca lumea a trait cu impresia ca nu poate decat sa castige fara sa riste si fara sa piarda. Deh, ce vreti, ati vazut ce investitori sofisticati isi incredintau capitalul domnului Sima: personalitati din lumea muzicii, a show-urilor tv, a modei. Plus un ex-ministru de finante – sau poate un ministru de ex-finante?! Situatia existenta arata ca investitorii domnului Sima sunt oarecum stanjeniti de situatie. Nimeni nu vrea sa se afle cat a pierdut si mai ales ca a pierdut. Dar probabil vor fi deconspirati de istorie. In afara de telenovela cu care ne intretine domnul …

Citeşte în continuare

Moș Acciză sau Sfânta Devalorizare

Ieri am dat câteva declarații pe tema deprecierii leului și a stabilirii accizei la carburanti, dar îmi e imposibil să le găsesc pe internet, așa că o să spun mai răspicat acum. Ieri a fost sărbătoare națională. Am sărbătorit Moș Acciză. Sau Sfânta Devalorizare, pentru cei mai credincioși dintre noi. Cum nu știați? Înseamnă că nu ați băgat de seamă că an de an, de 1 octombrie (și cu ceva timp înaintea acestei zile) cursul de schimb o ia la vale. De deștept ce e înțelege și el că guvernul are nevoie de mai mulți bani la anul (și la anul la fel), așa că prin devalorizare se rezolvă problema. “E un fenomen de piață” – mă așteptam să zică unii, dar a fost tăcere. E ceva interesant cu piața asta, cum simte ea an de an exact momentul când BNR nu va interveni pentru proptirea leului. Preluând o invenție …

Citeşte în continuare

Uniunea bancară – ultimul stadiu al socialismului monetar

E timpul să ne amintim vorba lui Lenin: imperialismul este ultimul stadiu al capitalismului. Altă, epocă, aceeași viziune deterministă. Sau mai bine zis, a damnării. Cu referire la uniunea bancară guvernatorul BNR a afirmat: Credem ca procesul este inevitabil si rapid, si trebuie sa ne inscriem in el Că e rapid, înțeleg. Dar că e inevitabil? De ce este inevitabil? Este adevărat că centralizarea monetară fără centralizare bugetară este o schemă sortită eșecului. Asta s-a spus de la bun început din anii 1990, dar “băieții deștepți” de la cârma unificării europene ai făcut pe niznaii. Dar criza financiară – care era inevitabilă în sens autentic, adică în logica sistemului proprietății comune asupra banilor dar nu și asupra cheltuielilor – poate să ducă la două rezultate: fie la continuarea centralizării, fie la recunoaștere falimentului intervenționismului monetar. Soluția este politică și ea reflectă ideologia dominantă. Nimic inevitabil aici. Și de ce trebuie …

Citeşte în continuare

Noi ne facem că privatizăm, ei se fac că plătesc

Citiți istoria pe înțelesul tuturor a Oltchim. Partea care mă interesează astăzi este asta: Dacă ne uităm la tot județul, avem Oltchim, cu problemele de mai sus, și care e o gaură neagră. Dar mai există, cum bine zice gu¬vernul, o puzderie de firme, cu an¬gajați, cifră de afaceri, im¬po¬zite, contribuție la PIB, care de¬pind într-o formă sau alta de Olt¬chim. Problema e că o bună par¬te din această economie locală e probabil căpușărimea Oltchim-ului, care ar da oricum faliment, imediat ce Oltchim ar începe să funcționeze ca o companie normală, interesată de profit; căpușe care nu lasă, în schimb, să se dezvolte economia sănătoasă, cea care ar putea trăi fără favoritisme de la stat. În alte cuvinte, Oltchim e o dublă problemă: o companie falită care are nevoie de subvenție, ștergerea datoriilor sau păsuire din partea furnizorilor; și un factor de distorsiune a întregii economii locale, care se dezvoltă …

Citeşte în continuare