19 December 2018
Home / Articole (page 20)

Articole

Cea mai democratică țară: Bush #1, Clinton#1, Bush #2… Clinton #2 vs. Bush #3

Cum vi se pare că țara considerată model de democrație numărul clanurilor care pretind puterea este atât de mic? Nu vă speriați, cuvântul „clanuri” e folosit de CNN, deci nu o să ne acuze nimeni de anti-americanism pe aici… Să recapitulăm: George H. W. Bush: 1989-1993 Bill Clinton: 1993-2001 George W. Bush: 2001-2009 (Barack Obama: 2009-2016) Și, cu voia dumneavoastră, lista președinților americani poate continua cu alte nume de sonoritate similară, la următoarele alegeri urmând să vedem o bătălie aprigă (mda…) între Jeb Bush și Hillary Clinton, care a fost un fel de vicepreședinte sub Obama, mai exact secretar de stat (2009-2013). Mie mi se pare că e o chestie eficientă. Dacă am avea mai multe clanuri politice, pardon, mai multe opțiuni am vrut să zic, atunci băieții deștepți ar avea reale probleme în a-și asigura controlul guvernării. Nu prea ar ști pe cine să sposorizeze mai întâi. Așa, cu …

Citeşte în continuare

Moara cu apă din Ohaba – sau cum proprietatea privată păstrează tradițiile

“Dar dacă nu ar fi statul, cine ar mai finanța muzeele” – poate să sune o întrebare naivă. Naivă pentru că muzeele de stat sunt finanțate tot din banii noștri, dar din bani luați cu forța prin impozite, asupra cărora nu mai veghează ochiul grijuliu al proprietarului. Din acest motiv multe vestigii istorice cad în uitare sau paragină, cea mai importantă menire a lor fiind aceea că oferă un job călduț unor funcționari plictisiți. Până ieri aveam la îndemână două exemple prin care puteam demonstra cum inițiativa privata funcționează în acest domeniu considerat prin excelență unul al “bunurilor publice” – adică unul în care doar acțiunea colectivă (a statului) aduce rezultate. Primul era Castelul Bran, care după retrocedare a continuat să funcționeze ca muzeu, aducând de patru ori mai multe profituri decât înainte. Al doilea era peștera Valea Cetății, care a fost conservată și amenajată pentru public abia după ce …

Citeşte în continuare

Vor trece ungurii și bulgarii granița pentru a-și cumpăra mâncare din România?

De câte ori ne-am stresat că mâncarea în România este la fel sau chiar mai scumpă ca în țările occidentale? Ceea ce aparent este greu explicabil, dat fiind că salariile forței de muncă, chiriile plătite de magazine, prețurile energiei etc. sunt mai mici decât în cea mai mare parte a Europei? Paradoxul se explică în bună măsură dacă ținem cont de nivelul impozitării (pe forța de muncă, pe mărfuri) și de alte bariere birocratice care împiedică ieftinirea alimentelor. O componenentă importantă a prețului alimentelor este taxa pe valoarea adăugată, care îl încarcă pe vânzător cu o povară de 24% din costul furnizării produselor. Această povară fiscală (alături de altele) descurajează oferta și are două efecte: duce la creșterea prețului, față de alte țări cu condiții de producție similare; duce la scăderea calității produselor pe acele segmente de piață unde vânzătorii nu pot transfera prea mult în prețuri povara taxei, dar …

Citeşte în continuare

Românii ar putea adopta euro mâine, nu la paștele cailor

BNR și-a mai construit un prilej pentru a „educa” publicul în privința faptului că aderarea României la euro trebuie amânată. Face asta de ceva vreme. Și o face cu dibăcie, nu doar prin prezentările și luările de poziție ale angajaților săi (așa-numita „Școală de la BNR”) , ci folosind și aripa economiștilor „independenți”. Cumva, pe fondul lipsei de reacție a guvernului și a breslei economiștilor, publicul capătă încet-încet impresia că asistăm la un consens al specialiștilor care, iată, toți zic că aderarea la zona euro trebuie amânată. Nu știu dacă mai este nevoie să amintim, toți tehnocrații care spun acest lucru lucrează de fapt în cârdășie cu BNR și fac parte din același grup de interese: sunt bancheri. Înainte de a lua la puricat argumentele grupului care susține amânarea aderării la euro, să amintim, pentru a n-șpea oară, ceea ce ascund acești economiști: faptul că publicul român ar putea avea …

Citeşte în continuare

Ce e mai greu în România, să înființezi o firmă sau să o duci mai departe?

Victoria Stoiciu și Sorin Cucerai, pe Facebook: “În România, înființarea unei firme este foarte costisitoare. Costul înființării reprezintă 75% din salariul minim, iar majoritatea salariaților sunt plătiți cu salariul minim – ceea ce înseamnă că majoritatea cetățenilor români adulți nu-și permit să înceapă o afacere chiar dacă ar vrea. Practic, dreptul la inițiativă economică, un drept fundamental, recunoscut ca atare în art. 45 din Constituția României, este limitat sever și abuziv. Chiar și în termeni absoluți, înființarea unei firme este mai costisitoare în România decât în Austria, în Danemarca, în Irlanda, în Marea Britanie sau în Noua Zeelandă, ceea ce e profund în neregulă. Costul de înființare a unei firme (% din Venitul Intern Brut pe cap de locuitor) – în UE (datele au fost culese în iunie 2014): Slovenia – 0,0; salariul minim lunar: 1.054 dolari Danemarca – 0,2; 125 dolari Austria – 0,3; 145 dolari; salariul minim lunar: …

Citeşte în continuare

Ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a leului și prețul alimentelor după scăderea TVA?

Evolutia pretului painii

Acesta este întrebarea care interesează majoritatea românilor: ce vor face prețurile de la 1 iunie, când TVA la alimente va fi de 9%. Foarte foarte pe scurt, răspunsul este: nimic; nu se va întâmpla nimic. Dar hai să o luăm sistematic și să analizăm problema așa cum ar trebui să o facă un economist. Vă propun să începem cu prețul pâinii, la care TVA a fost redus la 1 septembrie 2013, tot la de 24% la 9%. Ce s-a întâmplat cu prețul pâinii? A scăzut proporțional cu reducerea TVA și a rămas la un nivel permanent mai jos decât prețurile celorlalte bunuri. Altfel spus, scăderea TVA la pâine s-a văzut la raft, furnizorii de pâine nu s-au folosit de prilej pentru a-și crește marja de profit. Observația este încurajatoare. Dacă reducerea TVA într-un caz “a funcționat” – în sensul că a dus la ieftinirea produsului – atunci înseamnă că reducerea …

Citeşte în continuare

Încă un cec în alb, încă un pas spre război

Printre atatea arestari de rasunet orchestrate de DNA, una mai spectaculoasa ca alta, razbate in presa centrala o stire aparte: “România este dispusă să se implice, să găzduiască orice capabilităţi se decid la nivelul NATO. Mai mult de atât nu am voie să vă spun” a declarat premierul Ponta la finalul intilnirii din 31 martie cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul american Philip M. Breedlove. Tot premierul a precizat ca de anul viitor Romania va avea 12 avioane multirol. Daca e vorba de avioanele portugheze F16 second hand, putem sa stam linistiti, infringerea este a noastra. Cifra de 12 avioane este derizorie si tragi-comica in acelasi timp. Ca o mica comparatie, in data de 4 aprilie 1944, Bucurestiul a fost bombardat de un număr de 220 bombardiere B-17 (Flying Fortress) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) care au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Doar …

Citeşte în continuare

Scăderea TVA la alimente: și dacă drumul spre rai e pavat cu intenții proaste?

Discutăm despre cel mai mare șoc fiscal pozitiv administrat economiei din ultimul deceniu. Cifrele stau dovadă, și aici vă propun să lăsăm pe colțul mesei cifrele oficiale ale guvernului și să facem propriile calcule, folosind imbatabila regulă de trei simplă (!), urmând să mai aruncăm un ochi pe cifrele guvernului doar pentru a observa dacă între rezultatul nostru și cel oficial sunt diferențe notabile. Statul a colectat anul trecut din TVA 50,8 mld. lei. Să simplificăm și să pornim de la ipoteza că încasările din TVA rămân constante în 2015. Cât din TVA-ul adunat de guvern provine din achiziții de alimente? Cel mai potrivit indiciu de la care ne putem încumeta să plecăm în descoperirea unui răspuns este ponderea cheltuielilor cu alimentele în coșul de consum al populației: 37%. Proporțional, TVA de 24% aferent achizițiilor de alimente ar trebui să reprezinte 18,8 mld. lei. Acum cota scade la 9%, aceasta înseamnă …

Citeşte în continuare

Controalele ANAF și Codul fiscal duc la creșterea inegalității

Inegalitatea de avuție este mare în România, dar totuși statul nu ratează nici un moment pentru a o adânci și mai mult. Intensificarea combaterii evaziunii fiscale prin controlul bonurilor fiscale, aparent o politică nediscriminatorie, are ca rezultat înfundarea cu predilecție a micilor antreprenori. Motivul ține de asimetria situației în care se află marile afaceri în comparație cu cele mici. Pe de o parte, marile afaceri, în special corporațiile multinaționale, afacerile în franchiză, lanțurile de retail ș.a. sunt relativ mai bine echipate pentru a face față presiunii fiscale. Ele au însemnate economii de scară, decurgând din poziția dominantă pe piață, care le permit să-și fiscalizeze vânzările. Însăși poziția dominantă le oferă posibilitatea intrării în înțelegeri de tip cartel, ceea ce le permite să urce prețul până la nivelul maxim suportabil al clientului, exploatând astfel ceea ce se numește surplusul consumatorului. Mărimea și prestigiul le face clientela preferată a statului; astfel, își obțin …

Citeşte în continuare

Creșterea salariului minim stimulează consumul… pe datorie

Încă un studiu care încearcă să demonstreze că creșterea salariului minim, în ciuda subminării locurilor de muncă pentru cele mai defavorizate categorii sociale, are totuși un oarecare efect net pozitiv. De data aceasta, cea mai amuzantă parte nu este concluzia în sine, ci maniera în care se ajunge la ea. Autorii studiului analizează corelația dintre evoluția salariului minim și consumul pe datorie. “Pentru a estima răspunsul consumului la o creștere a salariului minim, folosim datele oferite de Consumer Expenditure Survey. În anul care urmează unei creșteri cu 1 dolar a salariului minim, am descoperit că cheltuielile gospodăriilor care includ persoane salarizate cu salariul minim cresc în medie cu aproximativ 700 de dolari pe trimestru… Practic, toată creșterea cheltuielilor este destinată achiziției de bunuri durabile. Concret, cheltuielile pentru cumpărarea de noi automobile cresc cu 500 de dolari pe trimestru, majoritatea lor fiind finanțate prin contractarea de credite… Figura 2 arată dinamica …

Citeşte în continuare

PewResearch: populația și religiile lumii până în 2050

Populatia si religiile lumii

“În următoarele patru decenii creștinii vor rămâne cei mai numeroși, dar religia islamică va crește mai repede decât orice alt curent religios. Dacă actualele tendințe se păstrează, atunci: Numărul total al musulmanilor aproape îl va egala pe cel al creștinilor. Ateii, agnosticii și alte personae neafiliate vreunei religii – deși se înmulțesc în țări precum Statele Unite sau Franța – vor avea o pondere mai mică în populația totală a planetei. Populația budistă își va păstra mărimea, în vreme ce populațiile hindusă și evreiască vor fi mai mari decât în prezent. În Europa musulmanii vor reprezenta 10% din populație. India își va păstra majoritatea hindusă, dar va avea de asemenea cel mai mare număr de musulmani comparative cu orice altă țară, depășind Indonezia. În SUA creștinii vor scădea de la peste trei sferturi din populație, cât erau în 2010, la două treimi în 2050, iudaismul nu va mai fi cea mai mare …

Citeşte în continuare

Va abandona Islanda sistemul bancar cu rezerve fracționare?

În Islanda, țară cu 300 000 de locuitori, unde democrația chiar funcționează, se duc discuții legate de reformarea sistemului monetar-bancar. Încă de anul atrecut a fost depusă în Parlament o moțiune care cerea evaluarea beneficiilor adopotării unui sistem cu rezerve de 100%. Acum, la cererea primului ministru, avem în sfârșit un raport care pune bazele reformei monetare prin care băncile își vor pierde puterea de a crea bani. Dacă acest proiect ar fi pus în practică, el ar marca un pas uriaș pentru înlocuirea actualului sistem bancar insolvabil prin definiție cu unul sănătos.   Dar ce spune proiectul? “Economiștii cunosc de multă vreme natura problematică a sistemului rezervelor fracționare și au propus diverse reforme. Un program de reformă a fost cel avansat de Fisher în 1939, proiect care a primit suportul a 235 de economiști de la 157 de universități, dar nu a fost implementat… De decenii, băncile comerciale din …

Citeşte în continuare

Gâlceava keynesienilor: Consiliul fiscal vs. guvern în problema reducerii taxelor

Consiliul fiscal opinează că preconizata reducere de taxe este exagerată și ar pune în pericol echilibrul bugetar. Mai exact, Consiliul spune că predicțiile guvernului privind efectul pozitiv al scăderii taxelor asupra PIB și a viitoarelor venituri bugetare sunt prea optimiste. În mijlocul gâlcevei se află problema “multiplicatorului”, Consiliul fiscal insistând că acesta este de doar 0,4. Ni se explică așa: “Literatura de specialitate indică în general că dimensiunea „normală” a multiplicatorilor fiscali de impact este cuprinsă între 0 și 1, cei asociați veniturilor bugetare tinzând să fie inferiori celor aferenți cheltuielilor bugetare (consum guvernamental și investiții publice) – teoria keynesistă standard explică acest din urmă fenomen prin faptul că gospodăriile economisesc parte din venitul disponibil suplimentar apărut în urma reducerii nivelului impozitării.” Dar de ce ar trebui să ne pese de ce zice teoria keynesistă?! Keynesianismul în general este o filosofie economică profund dubioasă, un cod de conduită care a …

Citeşte în continuare

Deficitul bugetar pe primul trimestru și Codul fiscal

Deficitul bugetar pe primul trimestru

Statul a încheiat primele două luni cu un excedent de 2,3 mld. lei, adică 0,33% din PIB. Situația este semnificativ mai bună decât cea din anii precedenți, după cum se poate vedea din graficul alăturat. Mai exact, în perioada ianuarie-februarie, din 2012 până în 2014, bugetul public a avut deficit. Acum avem excedent. În plus, Victor Ponta a anunțat că datele estimate pe primul trimestru indică un surplus de 1,5 mld. lei (circa 0,2% din PIB), în scădere dar totuși un surplus – față de situația din anii precedenți când am avut deficit. De unde acest excedent? Statistica de la sfârșitul lunii februarie arată că atât din cauza creșterii veniturilor bugetare (cu 11%), cât și a scăderii cheltuielilor (cu 6%). Pe partea de venituri impresionantă este creșterea colectării TVA, cu 19,5%, și a impozitului pe venit, cu 11,4%. Situația este diametral opusă celei înregistrate în iarna-primăvara anului trecut, când colectarea …

Citeşte în continuare

(P) Contabilitatea – de la efortul stereotipic la analiza creativă

Numele care apare cel mai des în perioada de început a contabilității este Luca Pacioli, care în 1494 a creat primul sistem de intrări duble pentru păstrarea înregistrărilor comerciale ale negustorilor venețieni. Desigur, guvernele înregistrau informații legate de afaceri cu mult înainte de apariția sistemului lui Pacioli, dar el a fost primul care a explicat sistemul de debit și credit, acesta fiind baza contabilității de astăzi. Revoluția industrială a creat nevoia unor sisteme de contabilitate mai avansate, iar dezvoltarea corporațiilor a adus cu sine mult mai multe posibilități de finanțare externă din partea unor entități care nu fac parte din managementul firmei dar care pot avea un interes în rezultatele pe care aceasta le obține. În prezent, contabilii nu își rezumă activitatea doar la actualizarea dosarelor cu veniturile și cheltuielile unei companii. Domeniul lor a devenit din ce în ce mai complex, ei ocupându-se și de audit, managementul riscului, planificare …

Citeşte în continuare