22 September 2020
Home / Articole (page 18)

Articole

România cu 2 taxe

Ce ține în loc România? De ce nu cresc mai repede economia, producția și salariile reale? De ce nu prindem din urmă Germania? Principalul motiv economic este povara fiscal-birocratică. O țară nu se poate dezvolta dacă are de plătit biruri îngrozitoare. România este apăsată de poveri fiscale enorme, de neconceput cu un secol în urmă, atunci când țările occidentale (dezvoltate) au decolat economic. Faptul că povara fiscală este uriașă în România este demonstrată de eficiența foarte redusă a taxării. Este de notorietate, de exemplu, faptul că statul adună în vistierie mai puțin de jumătate din TVA pe care ar putea teoretic să o colecteze, dacă agenții economici și-ar contabiliza oficial toate vânzările și ar plăti acest impozit. Evaziunea fiscală din TVA s-a cifrat în anul 2013 la peste 12% din PIB (potrivit Consiliului fiscal și SRI) – o sumă uriașă care, dacă ar fi strânsă, ar asigura de pildă dublarea tuturor …

Citeşte în continuare

Spirala deflației care nu există

Într-un foarte explicit infografic, Dan Popa explică ce este deflația și efectele acesteia. Totuși, așa cum se poate vedea din adăugirile mele (cu roșu), o ușoară schimbare în presupozițiile analizei – în sensul creșterii realismului acesteia – schimbă complet narațiunea. În primul rând, pentru a înțelege efectele deflației și cât de real este pericolul sugerat de expresia “spirala deflației” trebuie să ne întrebăm nu atât ce este deflația, ci cum/de ce apare ea. În fond, o definiție este o definiție, nu te învață nimic. De exemplu, definiția ploii – “precipitație atmosferică” – este extrem de puțin informativă; mult mai important este să cunoști legile fizicii și circuitul apei în natură – din care face parte și ploaia. Ce vreau să spun este că trebuie să vedem imaginea de ansamblu, the big picture. Așa,simplist, deflația înseamnă scăderea prețurilor. Dar nu putem înțelege efectele scăderii prețurilor decât dacă avem simultan o imagine asupra …

Citeşte în continuare

S-a scris finalul? Grecia la un pas mic de Grexit

Primul ministru al Greciei are un articol în Le Monde, care poate fi socotit actul de divorț dintre Grecia și zona euro. Acesta se încheie așa: “Concluzia mea este aceea că problema Greciei nu privește doar Grecia, ci este epicentrul unui conflict între două viziuni complet diferite referitoare la viitorul unificării europene. Prima strategie vizează să adâncească unificarea europeană… Susținătorii ei pleacă de la ipoteza că nu este admisibil ca guvernului grec să i se pretindă să urmeze politicile duse de guvernul dinaintea sa – care, să nu uităm, au eșuat lamentabil. Această ipoteză este esențială, deoarece altminteri ar trebui să desființăm alegerile în țările care fac subiectul unui acord de împrumut… Ar trebui să acceptăm că instituțiile europene sunt cele în măsură să numească aici miniștri și prim-miniștri, și că cetățenii simpli trebuie să renunțe la dreptul de a vota până la încheierea acordurilor de împrumut. Cu alte cuvinte, …

Citeşte în continuare

Dulce ca mierea este moneda patriei

Când nu au argumente pentru a ne convinge de justețea opiniilor exprimate, „formatorii de opinie” recurg la metafore, îmbârligături, divagații care mai de care mai caraghioase. Care, să recunoaștem, prind repede la o parte a publicului – mă refer la publicul cititor sau telespectator needucat, obișnuit să înghită pe nemestecate vorbele „analiștilor”, și să facă ochii mari în semn de apreciere: “Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.” Ca exemplu de vrăjeală, vă amintiți contraatacul lansat în 1990 împotriva partidelor istorice și a celor care au îmbătrânit peste graniță așteptând căderea comunismului? „Ei nu au mâncat salam cu soia”, așa s-a spus, iar stupid people a înțeles imediat că doar oamenii de bine, din partea locului și cu ceva experiență administrativă (ghici cine?) se califică pentru a participa la viața politică. Așa și cu adoptarea euro. Nu credeam că o să apuc …

Citeşte în continuare

Grexit-ul este dorit de socialiștii greci? Bogații știu de ce

“Grecii înstăriți nu vor să plătească taxe. Cei mai mulți dintre ei nu au făcut-o niciodată. Recent, au fost pentru prima dată forțați să plătească un impozit pe proprietate (pe avere), care a fost întâmpinat cu o rezistență acerbă. Majoritatea lor au votat pentru Syriza. În ciuda retoricii sale de stânga, guvernul vrea să elimine (mai nou vorbește doar despre reducerea) impozitului pe proprietate și să-l înlocuiască cu creșterea TVA, ceea ce va lovi în familiile sărace. Din acest motiv, Grexit-ul ar simplifica lucrurile pentru grecii bogați și, bineînțeles, pentru guvernul Syriza. Așa cum s-a întâmplat de atâtea ori înainte ca Grecia să intre în zona euro, dacă ar deține puterea de a tipări bani statul ar inunda piața cu monedă inflaționistă. Impozitarea prin inflație este un cadou pentru cei înstăriți, în special pentru cei care își păstrează averea în bănci străine. Așa că doar familiile sărace din țară vor …

Citeşte în continuare

Isărescu vs. Piperea: politica optimă este undeva la mijloc

Avocatul Gheorghe Piperea a inițiat un proiect de lege care permite debitorilor intrați în insolvență să paseze băncii imobilul ipotecat și să scape astfel de povara datoriei. Ideea se practică peste ocean. Iată justificarea: Ieri, guvernatorul BNR s-a arătat nemulțumit de acest proiect, replicând: Acestea fiind zise, să stăm calmi și să judecăm. Cum am zis, legislația privind insolvența are, în general, efecte perverse, care nu sunt chiar așa de greu de înțeles la nivel de principiu: dacă cineva (o instituție a statului) ușurează viața debitorilor, atunci va apărea hazardul moral – publicul va fi mai tentat să contracteze datorii fiindcă, la urma-urmei, în caz de neplată nu mai este nevoit să strângă la maxim cureaua sau să ajungă la închisoarea datornicilor, ca pe vremea lui Pazvante, ci scapă mult mai ușor; potrivit legii românești la lichidarea de active se ajunge în cazul debitorului persoană fizică a cărui “situație financiară …

Citeşte în continuare

Noul primar socialist al Barcelonei către turiști: Bine ați venit, dar mai bine rămâneați la voi acasă

Ada Colau, genul de activist Occupy, a fost aleasă primar al Barcelonei. Ce a făgăduit ea publicului elector? 1. Că va stopa turismul, deoarece acesta distruge orașul! “Turismul este scăpat de sub control”, zice, ceea ce a dus la creșterea chiriilor și, implicit, la îngreunarea vieții spaniolilor. “Orice oraș care se sacrifică pe altarul turismului de masă va fi abandonat de locuitori în momentul în care aceștia nu-și vor mai putea permite costul locuinței, al mâncării și al acoperirii nevoilor de zi cu zi”. Bine, îi scapă faptul că tocmai influxul de turiști creează locuri de muncă și oferă salarii multor localnici. Ea are o problemă cu chiriile, iar soluția nu poate fi decât restricționarea numărului de turiști: că îi va ridiculiza în spațiul public pe proprietarii care îi evacuează pe chiriașii care nu-și permit să achite chiriile. Un fel de “La țepe, în Piața Victoriei!”, cu mari șanse de a …

Citeşte în continuare

Vedem în Mad Max sfârșitul libertății?

Scenele de deșert, filmate în Australia, îmi amintesc de ”Lawrence al Arabiei”. Atât de calm, la început. Apoi, în prima scenă, Mad Max, care este forțat să trăiască izolat pe o insulă, manâncă o șopârlă crudă, fără să o gătească. Acest moment creează atmosfera unei sărăcii severe, care domină întregul film. Absența posesiunilor materiale face ca toate personajele să se comporte în moduri ieșite din comun. Apoi, începe acțiunea. Aceasta ne aduce mașini uriașe care arată nebunesc, motociclete, camioane care consumă cantități imense de benzină (oare cine le produce pe toate?), care se întrec prin deșert distrugându-se reciproc. Există băieți răi, muncitori cu față de zombie, țărani dezgustător de murdari, femei războinice, un dictator scârbos, o economie ciudată care pare că supraviețuiește datorită unor transfuzii de sânge și a laptelui matern, o neobosită trupă de heavy-metal cu un chitarist ce aruncă flăcări în timp ce se plimbă într-un camion și …

Citeşte în continuare

Scoaterea hipermarketurilor în afara orașelor – o măsură aberantă, împotriva săracilor

Nu trece săptămâna fără ca parlamentarii să mai vină cu o trăsnaie. De data aceasta, ei susțin interzicerea înființării în orașe a supermarketurilor cu suprafață mai mare de 800 mp. (vezi documentul) Măsura, care ar putea da înapoi comerțul cu 15-20 de ani (primul magazin de mari dimensiuni din București a fost Billa Titan, în 1999; facem sau nu abstracție de Metro Otopeni deschis în 1996?!) este profund antisocială. De ce? Deoarece hipermarketurile aduc importante economii consumatorilor. Datorită exploatării economiilor de scară (operării unui magazine de mari dimensiuni) și faptului că oferă cumpărătorului posibilitatea de a-și procura din același loc o gamă vastă de bunuri de consum, hipermarketurile determină scăderea prețurilor. Cine are cel mai mult de câștigat din ieftinirea alimentelor și a produselor de larg consum? În special populația cu venituri mici, care cheltuie o mare parte din salarii sau pensii pe achiziționarea bunurilor cu care își susține traiul …

Citeşte în continuare

Balcerowicz are dreptate: scăderea TVA nu este o relaxare fiscală optimă

Leszek Balcerowicz este de părere că România trebuia să reducă mai degrabă taxele pe muncă decât TVA: Are dreptate. Da, scăderea TVA este benefică pentru economie, dar nu este cea mai benefică măsură de relaxare fiscală. Pentru a descoperi  unde trebuie țintită scăderea fiscalității astfel încât impactul asupra creșterii economice să fie maxim, trebuie să ne gândim care sunt factorii fundamentali care condiționează creșterea economică. Aceștia sunt acumularea de capital, investiția sănătoasă, activitatea antreprenorială, inovația. Este adevărat că orice scădere de impozite încurajează până la urmă acumularea de capital, dar este important de văzut dacă acest efect este atins direct sau pe ocolite, mai repede sau mai lent. Dacă vrem ca reducerea poverii fiscale să se traducă rapid în încurajarea inițiativei antreprenoriale – motorul capitalismului, atunci ar trebui să scădem acele impozite care taie cheful oamenilor de a face afaceri și investiții. Care sunt acelea? În primul rând, impozitul pe …

Citeşte în continuare

Despre cireșe și forța de muncă. Cazul legii “Primul loc de muncă”

Mai mulți parlamentari doresc ca statul să devină un angajator încă și mai mare în economie și să își asume plata salariilor în cazul tinerilor aflați la primul loc de muncă. Concret, ei propun ca statul să subvenționeze integral costul cu forța de muncă pentru antreprenorii care angajează tineri, timp de 1 an și jumătate, dacă întreprinzătorii își asumă obligația să suporte și ei acest cost și să păstreze respectivele locuri de muncă pentru încă 1 an și jumătate. Ideea ca statul să facă fifty-fifty costul muncii cu angajatorii vorbește de la sine despre fundătura în care a ajuns România datorită politicilor care au sporit artificial costul muncii. Iată de câtă candoare dau dovadă parlamentarii (citește tot documentul): Chipurile, ceea ce îi împiedică pe tineri să își găsească un loc de muncă – de fapt, ceea ce împiedică firmele să le ofere joburi – este lipsa experienței; o calitate insuficientă …

Citeşte în continuare

Creșterea alocației pentru copii = eliminarea accizei la carburanți, populiștilor!

Cine ar fi crezut… în loc ca opoziția liberală să concureze guvernul la scăderi de taxe, a venit cu surprinzătoarea propunere a creșterii asistenței sociale. Care asistență e un fel de drog pe termen scurt, fiindcă – nu uitați! – cea mai solidă formă de asistență socială este creșterea veniturilor reale ale populației, adică creșterea economică rapidă și sănătoasă. Asta este, în ultima vreme atât guvernul cât și opoziția au gafat grav: guvernul cu impozitarea bacșișului, punându-se în situația penibil-hilară a unui guvern de stânga care lovește fix în cei mai prost remunerați salariați din economie; iar opoziția “de dreapta” cu creșterea cheltuielilor publice. Care cheltuieli (impactul bugetar al creșterii alocației) aflăm că se cifrează la aproape 2 miliarde lei. De cum am auzit prima dată această cifră, mi s-a părut familiară. Acum mi-am dat și seama unde am mai auzit-o: la Ioana Petrescu, atunci când estima veniturile bugetare obținute …

Citeşte în continuare

Live text – Free Market Road Show

Octavian Badescu: Dat fiind ca antreprenorii presteaza servicii sociale, ma consider si eu socialist! Pentru ca sistemul sa se reformeze trebuie sa-i taiem finantarea. Fiindca altfel banii alimenteaza un sistem canceros, la fel cum sangele si nutrientii dezvolta celulele canceroase din corpul uman. Datoria publica ar trebui comparata cu veniturile bugetare, nu cu PIB, altfel nu are sens. Statisticile care vorbesc de avutia celor 1% din populatie sunt un nonsens. Eu am pornit de jos, din grupul celor cu venituri foarte mici, si am urcat in grupul celor cu venituri mari. Intr-un timp foarte scurt. Si mai am timp sa cobor si sa urc de cateva ori! John Fund: Am intrebat in Coreea de Sud, cum se face ca intr-o tara condusa fara rule of law, multe decenii o dictatur militara, institutiile sunt atat de crexibile si lumea afacerilor a creat succese precum Samsung? Si mi s-a spus ca increderea …

Citeşte în continuare

Cum funcționa Moldova cu taxe letale la 1770

Că bine zice poetul arvunit de ANAF, “Toate acestea sunt posibile datorită taxelor pe care tu le plătești… Când tu îți achiți obligațiile fiscale corect, sunt bani pentru toate; ești un bun român!” După cum se vede, o mulțime de lucruri erau posibile datorită taxelor plătite de moldoveni la 1770: bunăoară era posibil să trimiți cadouri Hanului tătarilor și Marelui Vizir; sau să dai caftanuri la boieri; sau să sponsorizezi alegerea Domnului. Lucruri bune, numai unul și unul, se făceau din birurile puse pe cârca norodului. Cam atât pentru propaganda stăpânirii, care se crede mai șmecheră decât domnii feudali sau fanarioți. Birurile colectate de la talpa țării nu fac decât să umfle buzunarele elitei politice. Măcar mai devreme în istorie baronii și regii erau ceva mai onești; știau că doar dacă inspiră teamă pot forța oamenii de rând să cotizeze la visteria domnească. Guvernanții de astăzi sunt însă machiavelici: ei vor …

Citeşte în continuare

Economia face boom… și încă nici n-a scăzut TVA-ul!

În urmă cu vreo săptămână afirmam într-o conversație cu presa că ANAF-ul colectează mai mulți bani și datorită faptului că economia merge din ce în ce mai bine, că ne aflăm în stadiul incipient al unui boom economic. Afirmația mea a stârnit mirarea interlocutoarei, dar datele statistice oferite azi de INS o confirmă: creșterea PIB de peste 4% în primul trimestru din acest an față de trimestrul similar din 2014. Eu am o dovada simplă a creșterii economice: traficul intens din București. De exemplu, după ce a trecut Paștele mi-am dat seama că nici nu se cunoaște că… a trecut Paștele, Bucureștiul este plin de mașini la orice oră și este neobișnuit de dificil să ajungi dintr-o parte în alta a orașului. De ani buni de zile nu am mai avut parte de o asemenea aglomerație. Anyway, pentru pretențioșii care vor “dovezi științifice”, nu vorbe goale, uitați evoluția PIB și …

Citeşte în continuare