19 September 2020
Home / Articole (page 17)

Articole

Greciei i-ar trebui un Ludwig Erhard, nu un Țeparis

Disputa pe marginea adoptării programului Troicii îmi amintește de cazul Planului Marshall implementat în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă facem doi pași în spate, astfel încât să observăm întreaga pădure, nu doar câțiva copaci, vedem câteva similitudinile dintre Planul Marshall și programul de asistență al Greciei: ambele programe pleaca de la premisa că problema fundamentală a țărilor pe care își propun să le ajute este lipsa resurselor financiare. creditorii își prezintă disponibilitatea de a dona/împrumuta în condiții ultra-avantajoase țările debitoare în schimb, cer guvernelor acestora să implementeze o serie de politici în bună măsură potrivnice dezvoltării economice ambele programe sunt considerate “de manual” la vremea lor, înțelepciune convențională, știință economică 100%. Concret, după război Comandamentul American a impus Germaniei creșterea taxelor cu 50% și păstrarea controlul prețurilor și al chiriilor. Astăzi, principalele măsuri pe care Troica le propune Greciei vizează consolidarea statului prin: creșterea TVA la 23%, …

Citeşte în continuare

Cum de rămân băncile fără bani?

La ora la care scriu acest articol (28 iunie) circulă informația că băncile din Thessalonik, al doilea oraș ca mărime al Greciei, au rămas deja fără bani. E aproape un fapt divers că, în condiții de criză, băncile trag cortina. Dar totuși de ce se întâmplă acest lucru? Știu, e banal, bancherii și autoritățile statului au spus în repetate rânduri: banii deponenților nu sunt păstrați în bancă. Ar însemna să stea degeaba. Ei sunt dați cu împrumut, „ca să circule”, și astfel să aducă un randament deponentului. Astfel, se pare că fragilitatea financiară este o problemă inerentă a sistemului bancar. Dar banii pot să circule și fără să creeze astfel de probleme. Cum ar arăta un sistem care să asigure canalizarea economisirilor către investiții, dar care să nu prezinte neajunsurile sistemului contemporan, care e gata-gata să crape la cea mai mică pierdere a credibilității? Ar fi bazat pe distincția dintre …

Citeşte în continuare

Grecia, care e problema ta de fapt?

Problema fundamentală a Greciei nu este datoria sa publică, nici neînțelegerile cu Troika asupra măsurilor de reformă. Da, Grecia datorează 324 mld. euro, dar costul cu serviciul datoriei este de 2,6% din PIB iar scadența medie a acesteia este de 16,5 ani, ceea ce înseamnă că țara se află într-o situație categoric mai bună decât multe alte țări ajunse falite în istorie. Da, au existat neînțelegeri cu Troika asupra magnitudinii ajustării bugetare pe care măsurile de reformă trebuie să o producă, dar aceste neînțelegeri s-au estompat în timp. În prezent, guvernul grec se mai ceartă cu creditorii săi doar asupra 0,5% din PIB – aceasta este diferența de excedent bugetar dintre propunerile UEM și cele ale Greciei. Și, din graficul de mai jos, se vede cine a cedat: FMI și Troika. Problema Greciei nu este nici lipsa solidarității europene, adaugă Daniel Lacalle, autorul articolului spre care am pus link la …

Citeşte în continuare

În sfârșit! Băncile grecești se închid

După lupte seculare care au durat câteva săptămâni s-a ajuns și la finalul telefonat, care era evident de pe 28 mai – ziua în care primul ministru al Greciei i-a acuzat pe politicienii vest-europeni că urmăresc – Doamne ferește! – “abolirea democrației în Europa”. Orice era admis, orice se putea spune: că austeritatea nu a funcționat, că bancherii fură, că inegalitate, corupție, moștenire istorică și alte bla-bla-uri. Dar să-i critici pe occidentali la democrație, tocmai pe ei care, vorba aceea, s-au născut democrați și respiră democrație ori de câte ori deschid gura – în rest mirosind a maoism și a chiulangeală – asta este prea de tot. Asta este aroganță grecească. Era clar în acel moment că negocierile pentru evitarea intrării în faliment sunt terminate. Ceea ce istoria a și constatat. Restul e doar poezie, pardon, propagandă pură. Ia uitați ce spunea Varoufakis cu doar 5 ore înainte să se …

Citeşte în continuare

Cooperarea monetară între popoare vecine și prietene

Acoperind o plajă temporală de aproape două decenii, acest grafic demonstrează că principalele state ale lumii nu au cooperat nicicând mai bine decât o fac acum. “Băieții deștepti” de la butoane au produs criza din 2009 – doar toată lumea bună îi impută lui Greenspan creșterea dobânzilor care a provocat colapsul pieței imobiliare și, ulterior, propagarea crizei în sistemul financiar, nu-i așa? Dar tocmai faptul că bancherii centrali au orchestrat boom-ul imobiliar și că au ținut dobânzile prea mici prea mult timp a fost factorul determinant în declanșarea crizei. Și așa s-a întâmplat și în anii 1990 și mai înainte… și tot așa chiar și în anii 1920 când dobânzile extrem de mici și expansiunea creditului a produs distorsionarea gravă a economiei – în legătură cu acest ultim moment, e suficient să vă gândiți cum de a fost posibil să se ridice Manhattan-ul în anii 1920 și veți înțelege ce …

Citeşte în continuare

Ghici ce bancă centrală a tipărit euro-bancnota pe care o aveți în pușculiță!

Banca centrală care a comandat tipărirea bancnotei (nu are legătură cu locul unde a fost tipărită propriu-zis) este indicată prin prima literă dintr-un cod numeric afișat pe bancnotă. Exemplul oferit de Banca Centrală Europeană pe website-ul său se referă la o bancnotă emisă de Banca Italiei. Lista cu codurile de țară este mai jos: Tocmai mi-am verificat bancnota de 100 de euro pe care o dețin, codul începe tot cu litera S, deci este produsă tot de Banca Italiei. Și acum, că e duminică, să ne relaxăm cu o glumă bună pe seama grecilor: “În ceea ce-i privește pe atenienii care s-au dus recent la bancomate, ar fi bine să-și verifice banii. Dacă codul numeric începe cu “Y”, asta înseamnă că bancnota a fost emisă de Banca Greciei și că, probabil, ar fi bine să o păstreze neapărat fiindcă, în curând, s-ar putea să o vândă la suprapreț unui muzeu.” …

Citeşte în continuare

Hai să mai construim România o tură și astăzi, că nu se supără

Știu că sunteți supărați pe faptul că parlamentarii și-au mărit pensiile. Dar nu din cauza asta majoritatea românilor sunt săraci, ci din cauza risipei fenomenale pe care o produc “investițiile” publice. Iar am ieșit cu mașina din țară, prilej pentru a experimenta tronsoanele de autostradă din vestul țării. Câteva poze mai jos, ca să înțelegeți “valoarea adăugată” fenomenală pe care o aduc aceste betonări. Drum bun România! Modelul nord-coreean nu e departe. Dacă nu aveți încredere în aceste poze, atunci comparați harta traficului din România cu harta traficului din Cehia, ca să vedeți diferența. Și nu uitați această mărturisire: “Dacă lumea ar ști cum se cheltuiesc banii, ne-ar împușca ca pe câini.” Miliardele de euro risipite pe autostrăzi, înseamnă tot atâtea miliarde sustrase de la producția unor bunuri de capital cu adevărat necesare publicului larg. Înseamnă mai puține frigidere, televizoare, mobilă și tot ce vreți. Dacă ar fi să gândesc …

Citeşte în continuare

Soluția pentru Grecia: doar 2 taxe

Cohorte de economiști se chinuie să descopere cum să iasă Grecia din criză. Dar soluția politică este simplă ca apa de ploaie: liberalizarea economiei. O economie liberă, scăpată de sub povara birurilor și din chingile birocrației, crește repede. Mai concret, ce trebuie făcut? Reducerea drastică a impozitării: “Hong Kong are un impozit pe venit de 15%, nu are TVA, nu are taxe pe muncă, nici taxe pe câștigurile de capital, dividende sau moșteniri. Cu toate acestea, guvernul este în măsură să ofere toate serviciile cu care suntem obișnuiți în lumea dezvoltată, inclusiv un sistem public de sănătate, de asistență socială, de căi ferate și de educație. Guvernul nu are datorii, ci o lungă istorie de excedente bugetare. Poate că o reformă atât de radicală este prea mult de făcut dintr-un foc în Grecia. Din acest motiv, cred că Grecia ar fi bine să rămână cu un impozit pe venit de …

Citeşte în continuare

Știți, alcoolismul național chiar e o problemă

Când Moise Guran a spus că creșterea nediscriminatorie a alocațiilor pentru copii va sponsoriza alcoolismul național, multă lume l-a criticat. Că n-are suflet. Că e rece și cinic. În vreme ce ei, socialiștii, chiar iubesc săracii – de asta primesc granturi generoase de la miliardari și de la stat. Dar România chiar are o problemă cu consumul de alcool. Potrivit celui mai recent raport al Organizației Mondiale a Sănătății, disponibil pe Wikipedia, România este pe locul 5 în lume la consumul de alcool pe locuitor. Problema consumului excesiv de alcool pare să afecteze în special tinerii: 37% din tinerii cu vârsta între 15-19 ani au comis o beție în ultimele 30 de zile. Potrivit INS, în România bugetul de consum al unei gospodării arată așa: cheltuielile pentru achiziția de alcool și țigări ocupă locul al treilea ca importanță, cu o pondere de 7,7% în cheltuielile totale. Potrivit Eurostat, structura cheltuielilor unei …

Citeşte în continuare

Dosarul Ponta: ce știm, ce am vrea să știm, ce nu vom afla

1. Latura penală Dosarul Ponta se referă la relațiile comerciale avute de societatea de avocați a lui Șova cu Ponta, în calitate de avocat individual (freelancer/pfa). În perioada 2006-2011, firma lui Șova a avut contracte cu industria energetică din Gorj, în diverse litigii cu alte firme de stat, inclusiv Electrica S.A., valoarea contractelor ridicându-se la aproximativ 2 milioane EUR, DNA susținând că a avut loc fraudarea licitațiilor de atribuire a contractelor respective[1]. Din 2004, Ponta este deputat de Gorj[2]. Șova este senator de Olt din 2008[5][6]. Conform comunicatului DNA din 5 iunie[3], Ponta, în calitate de avocat individual, a încheiat un contract cu societatea lui Șova pe perioada august 2007-decembrie 2008, fiind plătit cu 2-3 mii EUR pe lună. Suma totală a fost de 41 de mii EUR (181 mii RON). Asta reprezintă 2% din valoarea contractelor lui Șova din Gorj (calcul pe baza info de la [1]) și 20-25% din …

Citeşte în continuare

Stabilitatea financiară nu este bună în sine

Cred că fetișizăm stabilitatea financiară. România și Cehia au avut stabilitate financiară 50 de ani sub comuniști. Până acum câțiva ani Zimbabwe a fost practic uniune monetară (o singură monedă circula pe teritoriul său), uniune bancară (banca centrală era monopolist în reglementare) și avea și o singură autoritate fiscală (guvernul). Și asta nu a împiedicat ca țara să se prăbușească în hiperinflație. Este clar, deci, că stabilitatea financiară nu este un bun în sine. Nu pe asigurarea stabilității financiare ar trebui să ne concentrăm, ci pe calitatea sistemului financiar, pe sănătatea acestuia. Că tot vorbim de stabilitate financiară, este interesant că ne preocupă acest aspect doar când vine vorba de bănci. Stabilitatea financiară nu pare să fie o condiție pentru funcționarea normală a altor sectoare ale economiei. De exemplu, nimeni nu vorbește de stabilitatea financiară a industriei berii; nimeni nu s-ar supăra dacă o fabrică de bere ar da faliment. …

Citeşte în continuare

Cel mai bun motiv pentru minimizarea statului

De ce avem nevoie de un stat mic-mic, cât mai mic? De ce merită să ne opunem impozitării, paternalismului politic, intervenționismului, etatismului? Iată de ce: Fiindcă, așa cum spunea Friedrich Hayek, “cei mai răi ajung sus”. Nu contează ce vrem sau ce sperăm noi, contează rezultatul, contează unde ajungem la final. Nu contează iluziile pe care unii și le fac în legătură cu calitatea morală a decidenților politici, contează doar faptul că cei care intră în politică o fac doar pentru că stau mai prost la alte capitole (duh…!). O fac pentru că se simt inferiori.  O fac pentru că nu sunt în stare să producă nimic valoros. O fac pentru că excelează la alte “calități”: sunt campioni la baliverne și stăpânesc bine arta de a-și înșela semenii. “Acum vedem care sunt calitățile manifestate de practic toți politicienii: nevoia constantă de a fi recunoscuți și de a se bucura de …

Citeşte în continuare

Câtă tristețe, să facturezi comisionul de prim-ministru pe persoana fizică

Firma lui Victor Ponta încheie un contract cu Firma lui Șova. Nu contează pentru ce, ideea e că firma lui Șova avea bani de dat, iar firma lui Ponta bani de luat. Pentru consultanță, să zicem. Ce consultanță? Nu știu, să zicem genul acela de consultanță pe care a prestat-o și președintele Băsescu când – vă amintiți? – s-a dus în Parlament și a declarat: “Bună ziua. Constituția îmi cere să vă consult. Ei bine, iată, v-am consultat. Bună ziua!” Nu contează ce consultanță. Dacă eu, mare patron de firmă, mă întâlnesc cu voi și vă pun la dispoziție angajații mei pentru a face o “conlucrare”, se cheamă că v-am creat o uriașă oportunitate, o ocazie rară, și nimic pe lume nu mă împiedică să vă cer 181 439,89 lei. Care e problema? Acolo în contract au trecut așa: “La data de 30.08.2007, între SCA „Șova și Asociații” reprezentată de …

Citeşte în continuare

Euro ca Uber-monedă. Vrem să o interzicem?

Statul pune bețe în roate aplicației Uber, fără să înțeleagă că serviciul de călătorie în comun (ridesharing) nu poate fi scos în afara legii. Și că da, poți legifera un monopol al taximetriștilor, dar nu poți interzice oamenilor să facă echipă atunci când merg cu mașina. Și da, poți reglementa foarte strict prețurile, dar nu poți interzice cadourile. Gâgă nu înțelege că pasagerul preluat de mine de la Gara de Nord și transportat până la Piața Romană are tot dreptul să îmi facă un cadou, dacă vrea. Dacă cel care stă la “Ia-mă nene!” (varianta arhaică de ridesharing) vrea să îmi lase un pachet de țigări sau 20 de lei, statul nu-i poate interzice acest lucru. Birocrații sunt prea lenți ca să priceapă că societatea (comunitatea) se poate organiza spontan, că forme asociative (între șoferi și pasageri) apar natural și că piața – pe care ei vor să o interzică …

Citeşte în continuare

Ce întrebări pun economiștii buni?

Charlie Goetz, reputatul economist din cadrul Universității Virginia, a spus în repetate rânduri (eu însumi l-am auzit pe vremea când eram student acolo, în urmă cu mulți ani) că economiștii buni se disting de cei slabi (și de non-economiști) prin faptul că întreabă mereu ”În comparație cu ce?”. Este o întrebare simplă, dar fundamentală. Așa cum spuneam într-o postare trecută, a fi un bun economist înseamnă să fii capabil să pui întrebările potrivite. Economistul bun este o sursă nesecată de întrebări; el nu este nici orbit, nici amorțit, de popularitatea sau familiaritatea clișeelor care circulă în spațiul public și nu le acceptă necondiționat. Chiar dacă nu există un răspuns concret la una din întrebările sale, întrebarea în sine ajută la demolarea bazei slabe a presupunerilor sau a raționamentelor lipsite de argumente și de logică, care pun în discuție modul în care funcționează economia sau efectele intervenționismului. Iată un bun exemplu …

Citeşte în continuare