7 August 2020
Home / Articole (page 14)

Articole

Porcul de “capitalist”

Matei Păun a adus în discuție cazul unui antreprenor american care a devenit proprietar pe un medicament împotriva malariei și a diverselor infecții, Daraprim. Antreprenorul a mărit prețul medicamentului de 55 de ori, de la 13,5 dolari la – țineți-vă bine! – 750 dolari, ceea ce duce practic costul medicamentației pentru pacienții care îl folosesc la sute de mii de dolari anual. Evident, acțiunea sa a fost urmată de proteste sociale. Matei Păun consideră că acesta este un caz în care “piața liberă” își face de cap și că, evident un asemenea comportament abuziv în afaceri ar trebui împiedicat prin lege. Florin Cîțu a pus problema în context: Când afirmă “Unii spun chiar că nu poți să ai piețe libere fără moralitate” cred că se referă la mine, deoarece am scris acest comentariu în discuția de pe Facebook. Îmi voi apăra poziția, dar până una-alta observația lui Florin Cîțu este …

Citeşte în continuare

Cât merita Dinescu?

  Stelian Tanase: “Dinescu merita 10.000 de euro.” La asta se reduce decizia statului, a unui politician sau a unui funcționar numit politic. La părerea lui, la discreția lui, la interesul lui. Așa stau lucrurile și în cazul construcției de autostrăzi și în cazul stabilirii listei de medicamente compensate și în cazul primirii de refugiați. Nici să vrea, birocratul nu poate lua o decizie rațională deoarece este lipsit de mijlocul de a o face. El nu poate să calculeze “câți bani face Dinescu”. Adevărul este că doar pe piața liberă putem afla “cât merită Dinescu”. Câtă vreme TVR este susținută din bani publici, care ni se i-au forțat din buzunare și sunt deșertați în bugetul televiziunii, atunci Dinescu va merita oricât zice directorul instituției. Exact așa s-a întâmplat și cu Moise Guran… care nu a meritat! Adăugați la imposibilitatea calculului economic în domeniul public faptul că, de regulă, cei care …

Citeşte în continuare

Indicele inovației 2015: ce separă România de Germania?

Conform Global Innovation Index 2015, România ocupă locul 54 în clasamentul mondial, iar Germania locul 12. România este situată cel mai prost dintre țările ex-comuniste: Cehia ocupă locul 24 în lume, Ungaria este pe locul 35, Bulgaria este pe 39, Polonia pe 46. Până și Belarus (locul 53) este înaintea noastră. Ierarhia este stabilită în urma evaluării mai multor aspecte, grupate în 7 seturi de indicatori care se referă la calitatea instituțiilor, capitalului uman, infrastructurii, complexității pieței, structurii afacerilor, producției de tehnologie și producției creative. Primii cinci indicatori sunt considerați “de input”, iar ultimii doi “de output”. Prin împărțirea indicatorilor de output la indicatorii de input se obține rata eficienței inovației, adică randamentul cu care inputul este transformat în output. România este printre ultimele țări din blocul fost-comunist, inclusiv la eficiența inovației (Moldova stă în schimb, foarte bine!). Ocupăm poziția 58 în clasament, în vreme ce Cehia este pe locul …

Citeşte în continuare

Vreți armonie între confesiuni? Opriți amestecul statului în religie!

Este zguduitor să vezi cum intervenția statului creează discordie între oameni, oriunde se produce. Dar este firesc, pentru că, prin natura sa, statul folosește banii unora pentru a oferi un privilegiu altora. Exemplele curg cu nemiluita: bunăstarea cetățenilor simpli a fost jertfită pe altarul preaplinului funcționarilor parlamentari și al diplomaților, atunci când acciza la carburanți a fost menținută, dar au fost introduse pensiile speciale; mai trebuie să menționez salariul minim este crescut an de an, pentru a arăta bunăvoința guvernului față de clasa muncitoare, chit că rata șomajului în rândul tinerilor continuă să crească; suntem împiedicați să ne educăm copiii acasă sau să ne construim infrastructura de care avem nevoie, doar fiindcă statul le asigură sindicaliștilor din învățământ, respectiv constructorilor de drumuri și poduri, privilegiul de a fi clientela sa politică; cursul de schimb al leului nu este lăsat liber, deoarece s-ar putea supăra exportatorii sau bancherii, așa că merită …

Citeşte în continuare

De ce contribuie întreprinderile mai puțin decât salariații la buget: contra Adrian Vasilescu

Din impozitul pe profit statul a adunat anul trecut 12,2 mld. lei, adică 5,7% din totalul veniturilor bugetare. Din impozitul pe salarii și pe venit statul a colectat practic dublu, adică 11,1% din totalul veniturilor bugetare. Pe primele 7 luni din acest an dinamica încasărilor și importanța relativă a celor două impozite este foarte asemănătoare cu cea de anul trecut. Adrian Vasilescu apreciază că acest fapt se datorează lipsei de rentabilitate a companiilor românești: “De aici pornesc multe dintre necazurile economiei noastre: de la prea puţin însemnata contribuţie a impozitului pe profit la veniturile bugetare. Companiile româneşti cheltuiesc mult, consumă mult, în acelaşi timp cifrele de afaceri sunt mici, din această combinaţie neputând rezulta altceva decât o valoare adăugată prea mică pentru nevoile atât de mari ale ţării… Economia nu-i capabilă, încă, să alimenteze bugetul la nivelul nevoilor. Fiindcă, la noi, cele mai multe companii se menţin pe linia de …

Citeşte în continuare

Judecător vs. medic vs. profesor: e normal așa?

Conform Legii salarizării bugetarilor, salariul unui procuror stagiar va fi de 7272 lei, în vreme ce un medic rezident va câștiga pentru început 5636 lei, iar un preparator universitar 1971 lei. După mulți ani și parcurgerea treptelor ierarhice: procurorul sau judecătorul cu rang de judecătorie va ajunge după 20 de ani vechime să câștige 14301 lei; medicul primar  va ajunge la 14195 lei, dar atenție! – doar în specializarea anatomie patologică; altminteri mult mai puțin; relevant este poate salariul unui manager de spital: 9905 lei; profesorul universitar poate ajunge, după 40 de ani vechime, la maxim 7868 lei. Sau dacă preferați: un grefier debutant va câștiga aproape cât un preparator universitar; la fel un referent debutant la Registrul Comerțului; un expert criminalist gradul IV (cel mai mic) va câștiga la debut mai mult decât un conferențiar universitar; un judecător sau procuror stagiar va câștiga cât un profesor universitar cu vechime …

Citeşte în continuare

Prostia fiscală păgubește națiunea: scurt calcul contrafactual

România înregistrează cel mai mare decalaj din Europa între TVA pe care ar trebui să o colecteze teoretic și TVA pe care o adună practic: 41% din TVA nu ajunge la buget (sursa). Această diferență, care se mai cheamă și evaziune, se înregistrează din două motive: povara fiscală mare, absurdă pentru o economie în dezvoltare, și corupția administrației publice. Nu este prima dată când spun că România are un sistem fiscal barbar, foarte împovărător și ineficient – ceea ce înseamnă că guvernului îi trebuie foarte multe taxe pentru a aduna ceva bani la buget, ceea ce înseamnă mai departe că (paradoxal!) relaxarea fiscală nu este doar binevenită, ci și relativ ușor de făcut prin prisma impactului bugetar. Fiindcă dacă oricum statul nu poate să colecteze taxele, atunci nu pierde mare brânză dacă le scade! Rețeta schimbării sistemului constă în ducerea a două politici, SIMULTAN: reducerea masivă a fiscalității și îmbunătățirea …

Citeşte în continuare

Când este un antreprenor bun să conducă statul?

Casey Mulligan (University of Chicago) zice că oamenii de afaceri nu sunt foarte potriviți să conducă o țară – apropo-ul la ascensiunea fulminantă alui Trump este cât se poate de transparent. Nu sunt neapărat de acord cu ce spune el, dar cea mai mare parte a articolului este de pus în ramă: “În mediul lor obișnuit, oamenii de afaceri interacționează cu investitori,clienți și angajați pentru a crea valoare. Fiecare din aceste relații este voluntară, însemnând că investitorul nu este forțat să aducă bani, clientul nu este forțat să cumpere produsele fabricate de firmă, angajatul nu este forțat să muncească mai mult decât ar face-o dacă ar alege alt job. Finanțarea guvernului este însă unică, prin faptul că guvernul poate – și în principal chiar asta face – să-i oblige pe oameni să-i dea resurse. În consecință, cei asupra cărora planează riscul impozitării sau al confiscării își schimbă comportamentul pentru a-și …

Citeşte în continuare

Să scumpești motorina, asta înseamnă să fii stat mafiot

Circulă pe Facebook următoarea poză (textul cu rosu e adăugat de mine):   Hai să vedem cine este mafiotul. În primul rând, dezinformăm lumea dacă spunem că prețul petrolului era 140 de dolari barilul în 2008. Prețul s-a prăbușit efectiv pe parcursul acelui an, din cauza crizei economice. Coincidență! – prețul barilului a ajuns la sfârșitul lui 2008 practic egal cu cel de astăzi:   În decembrie 2008 prețul motorinei era 3,2 lei (sursa), ultima dată am alimentat cu 5,2 lei . Consumatorul scoate din buzunar 2 lei în plus pentru fiecare litru de carburant pe care îl cumpără? Unde se duc banii? Scurt, din prima, este vorba de taxe, de accize mai precis (mulțumesc Energy Report pentru datele furnizate): În iulie 2008, acciza la motorină era 283,92 euro/1000 l, adică 1022 lei/1000 l, adică 1216 lei /1000 l cu TVA aferent; În 2015, acciza la motorină este 1.897 lei/1000 l, adică …

Citeşte în continuare

Libera imigrație, aproape o asimilare forțată?

Liberalul este umanist. Își dorește ca instituțiile sociale să permită dezvoltarea și afirmarea individului, înțelegând că doar prin respectarea proprietății private se creează condiții propice pentru o civilizație înfloritoare și pentru creșterea prosperității generale. De aceea liberalul promovează toleranța și comerțul neîngrădit, opunându-se cenzurii și oricăror forme de asuprire și exploatare. Din această perspectivă, dreptul la liberă migrație pare de la sine înțeles. Apreciem libera migrație deoarece, cumva, o opunem lagărului și politicilor totalitare. Dar oare chiar așa stau lucrurile sau mai încap nuanțe, elemente de care trebuie să ținem cont pentru a emite o judecată rezonabilă pe problema imigrației contemporane? Concret, aprobăm politica UE în domeniul imigrației sau simpatizăm mai degrabă cu reacția Ungariei care a ridicat un gard împotriva imigranților? Observația fundamentală care, cred, merită făcută, este aceea că există o diferență între libertatea comerțului și libertatea de mișcare a oamenilor: diferența constă în aceea că oamenii poartă …

Citeşte în continuare

Este o așa tragedie că au scăzut investițiile?

Curs de Guvernare arată că rata investițiilor a ajuns la minimul ultimilor 10 ani. Dar eu nu împărtășesc pesimismul care emană din această constatare. Hai să ne uităm mai atent pe cifrele Eurostat (mulțumită articolului citat am putut să observ că Eurostat a revizuit masiv datele pentru România pe care le știam!). Formarea brută de capital fix a ajuns în anul 2014 la 22% din PIB. În Polonia, despre care am mai vorbit într-o analiză comparativă pe această temă, rata investițiilor s-a cifrat la 19,5% din PIB. Media europeană a fost de 19,3% din PIB. Scăderea investițiilor a fost pusă de mulți analiști pe seama reducerii investițiilor publice. Bănuiesc că ați auzit teza: “Guvernul are excedent bugetar fiindcă a tăiat banii de investiții” ș.a.m.d. Dar hai să punem în context european această prăbușire a investițiilor publice, ce vedem? Cu investiții reprezentând 4,3% din PIB România nu este nici prima nici …

Citeşte în continuare

Cât ar trebui să fie randamentul investițiilor publice?

Există două moduri de a aborda acest subiect. Primul ar fi să recunoaștem că statul nu poate calcula economic și că orice încercare de a pune în balanță costurile și beneficiile investițiilor publice comportă a doză mai mică sau mai mare de ridicol. A doua, poate mai potrivită în discuțiile cu persoanele a căror gândire este încă impregnată de mentalitatea socialistă, este să mergem pe linia deschisă de economiștii mainstream și de unele țări dezvoltate care încearcă să introducă un minim criteriu de raționalitate în cheltuielile publice. Este de bun simț pentru oricine că o investiție trebuie să aducă profit, adică trebuie să aibă un randament pozitiv, mai mare decât costul capitalului – altminteri înseamnă că risipim capitalul acumulat anterior prin sacrificarea consumului. Dacă pornești o afacere exclusiv cu bani împrumutați atunci costul capitalului este rata dobânzii și va trebui să te străduiești ca profitul obținut să fie măcar mai …

Citeşte în continuare

Vreți creșterea salariilor? Cereți scăderea impozitelor!

Ce reprezintă salariul? Vă rog să nu vă gândiți la definiția legală a termenului (“contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”), pentru că nici salariatul nu gândește în termeni juridici atunci când se așează la masă să mănânce, după o zi de muncă. Interesantă este natura salariului, semnificația lui economică. Salariul reprezintă valoarea producției realizate de angajat. Antreprenorul nu-i poate plăti acestuia mai mulți bani decât suma pe care firma o câștigă datorită serviciilor respectivului angajat. Dar nu-i poate plăti nici mai puțini bani, deoarece dacă productivitatea salariatului este mai ridicată, atunci alt antreprenor se va arăta interesat să-l angajeze. Salariile depind de productivitate. Cu cât suntem mai productivi, adică cu cât suntem mai capabili să realizăm o cantitate mai mare (sau una superioară calitativ) de bunuri și servicii utile societății, cu atât producția pe angajat crește, deci cu atât salariul mediu este mai mare. Nu …

Citeşte în continuare

Mintea de pe urmă a economiștilor și capitalul băncilor

Ups. S-a răzgândit Greenspan: “Dacă în 2008 capitalul băncilor ar fi reprezentat 20 sau chiar 30% din activele acestora (în loc de 10-11% așa cum este acum), atunci seria de falimente nu s-ar fi declanșat niciodată… Principala obiecție împotriva impunerii unui capital minim de 20% sau mai mult este că acesta va afecta profitabilitatea băncii și va diminua creditarea. Dar istoria ne arată contrariul.” John Cochrane comentează aprobator: “În urmă cu cea timp nu puteai să aduci în discuție ideea unei rate a capitalului de 20-30% pentru că erai catalogat drept nebun.” Absolut corect. Pe vremuri băncile erau foarte bine capitalizate și nu erau probleme. La fel de nebuni sunt considerați cei care vor desființarea regimului rezervelor fracționare, adică separarea operațiunilor bancare în două categorii distincte: de depozitare (cu rezerve de 100%) și de economisire/creditare. Și la fel ne spun experții actuali: că ar rezulta un dezastru, nu ar mai …

Citeşte în continuare

Salariile medicilor și falimentul tehnocrației luminate

În postura lor de înțelepți imparțiali, preocupați de macrostabilitatea și binele României, tehnocrații care au criticat reducerea taxelor au omis totuși ceva în calculele lor meșteșugite: reacția guvernului în fața acestei opoziții. Nici președintele României, nici Școala de la BNR, nici restul politicienilor nu au văzut că, dacă dau șah guvernului în legătură cu Codul fiscal, acesta va face mat economia prin creșterea cheltuielilor publice. Abia acum disperarea care a împins guvernul să reducă TVA se traduce în populism deșănțat! Lipsa de viziune politică a tehnocraților este tragicomică. În cazul în care ei chiar au crezut că reducerea taxelor tinde să stimuleze prea mult consumul și să supraîncălzească economia (ceea ce este fals), ei bine, acum au ocazia să-și vadă temerile îndeplinite tocmai din cauza propriilor acțiuni. Care este eroarea strategică majoră pe care au comis-o? Aceea de a crede (sau nu) și de a perpetua în rândul opiniei publice …

Citeşte în continuare