5 April 2020
Home / Articole (page 13)

Articole

Remember: cum voia Dacian Cioloș să interzică olivierele în restaurante

Alegerea lui Dacian Cioloș ca prim-ministru este una normală. Este atât de normală, încât a fost telefonată din octombrie, dovadă că în spatele scenei se pregătea guvernul alternativă la Ponta. Nu știu dacă este o alegere mai bună decât Liviu Voinea, dar Dacian Cioloș pare să stăpânească mai bine tainele negocierilor și are o experiență politică mai mare. Judecați dvs. dacă aceste lucruri sunt un atu sau nu. Dar, văzând exaltarea formatorilor de opinie care mai au un pic și pică sub mese în fața înaltei somități a birocrației europene, cred că este bine ca, până una-alta, să fim un pic mai reținuți. Drept pentru care se cuvine să ne amintim bâlba cu prohibiția olivierelor din restaurante. Pe vremea când domnul Cioloș era comisar european pentru agricultură, birocrații de la Comisia Europeană au decis să interzică restaurantelor ca de la 1 ianuarie 2014 să mai țină pe mese tradiționalele oliviere, …

Citeşte în continuare

Un guvern de tehnocrați este de fapt un guvern politic

De ce? Fiindcă guvernul de tehnocrați nu face ce-i trece lui prin cap, ci are un mandat politic. Este pus acolo cu votul partidelor? Asta înseamnă că se află sub control politic. De fapt, nu există guvern independent politic, este o naivitate să-l considerăm așa. Ce va avea de făcut un guvern de tehnocrați? Să administreze țara până la alegeri? Adică să păstreze status-quo-ul. Dar păstrarea status-quo-ului este o decizie politică. Politicienii decid, practic, că nu are rost să propună proiecte mai ambițioase de guvernare, așa că pun România pe loc repaus. Ni se spune că guvernul trebuie să se ocupe de buget. Dar bugetul este un instrument politic. De asta se cheamă politica fiscal-bugetară așa cum se cheamă! Prin buget statul decide câți bani ia de la populație și care sunt sectoarele pe care le întreține. Eventuala decizie de a mai introduce o taxă sau de a amâna introducerea …

Citeşte în continuare

Eroarea străzii nr. 2: reducerea numărului de parlamentari

Știu, reducerea numărului de parlamentari de la 600 la 300 trebuia să se întâmple, dacă în România s-ar fi respectat legea. Dar nu vă emoționați, la cum sunt legile în România, dacă toată lumea le-ar respecta integral începând din acest moment, am ajunge înapoi în Evul Mediu. Cel mai banal exemplu care îmi vine în minte este limitarea vitezei pe drumurile publice, pe care probabil o încalcă 90% dintre șoferi de fiecare dată când pornesc la drum. Aici nu mă interesează clișeele găunoase, ci efectele pe termen scurt și lung ale reducerii numărului de parlamentari. Am abordat subiectul încă din anul 2009 și nu mi-am schimbat părerea. Din păcate, în acest domeniu ca și în altele, publicul se lasă hipnotizat de consecințele imediate ale acestei măsuri, pierzând din vedere efectele de durată. Pentru majoritatea oamenilor, reducerea numărului de parlamentari înseamnă doar tăierea cheltuielilor cu salariilor unor persoane care nu produc …

Citeşte în continuare

Să vină prietenii mei elefanții, pardon, tehnocrații!

Dacă am timp mă voi referi în aceste zile la fiecare din revendicările pieței, așa cum au fost ele preluate de formatorii de opinie (care, v-ați prins, de asta se cheamă așa, fiindcă ei doar preiau, nu formează absolut deloc opinia publică…). Aceste revendicări sunt în general de o uriașă inutilitate și nu vor duce la o viață mai bună în România. Astăzi vreau să vă spun despre revendicarea Înainte de a demola mitul tehnocratului, v-aș ruga să observați o eroare de logică în formularea revendicării. Faptul că “toate partidele fură prin rotație” nu duce deloc inevitabil la concluzia că România trebuie condusă de un tehnocrat. Nu văd de ce tehnocratul nu ar putea fura la rândul său, de ce specialistul apolitic nu poate fi mincinos. Nu, această idee nu ne împinge în direcția căutării unui nume nou care să dirijeze țara, ci în direcția evitării politicii. Dacă politica presupune furt …

Citeşte în continuare

Vremea protestelor a trecut

“Puterea nu da nimic fara o preliminara revendicare. Nu a facut-o si nu o va face niciodata. Limitele tiranilor sint fixate de capacitatea de indurare a celor pe care-i oprima” – Frederick Douglass Vinerea trecuta, una din bombele cu ceas ale coruptiei s-a activat sub forma incendiului mistuitor din clubul Colective. Numele clubului nu e relevant, putea fi oricare altul, in aceeasi situatie se aflau mai toate cluburile din Bucuresti si din tara. Unii patroni de astfel de cluburi decid ca au avut noroc destul timp si isi inchid pravaliile. Din pacate tragedia asta a evidentiat limitele foarte mici ale sistemului medical din Bucuresti, unde cit de cit mai misca lucrurile pentru ca in tara se moare cu zile oricum din cauza a nenumarate lipsuri incepind cu personalul medical, trecind prin instrumentarul medical de baza plus medicamente si terminind cu lipsa aparaturii perfomante care fie lipseste cu desavirsire, fie putrezeste …

Citeşte în continuare

“Și acum ce cerem?” Știu și eu… poate un model de țară?

O adunare politică nu ar trebui să se comporte ca mulțimea strânsă la un meci de fotbal. Pe stadion are sens să arunci cu “Huo arbitru!”, “Dă-l afară pe ăla!”, “Bagă-l pe ălălalt”, “Demisia!” etc. Are sens să cânți, să faci valuri, să urli cu goarna. Dar o adunare politică ar trebui să aibă un scop mai elevat și, deci, alte maniere. La noi nu e nici o diferență între cele două tipuri de manifestații, de asta vedeți în piață protestatari de profesie care mână turma precum șeful de galerie, de asta chiar sunt prezente acolo galeriile echipelor de fotbal. La manifestația politică totul se rezumă la “Jos ăla!” Bun, și după ce ăla își dă demisia, ce? Stăm și ne scărpinăm invers întrebând: Mulți din cei cu care m-am întâlnit azi m-au întrebat: “Și acum ce facem?” A fost întrebarea zilei. Răspunsul? Trebuie să face ceea ce trebuia să …

Citeşte în continuare

Tragedia din “Colectiv”: și o perspectivă economică

Oficial, această tragedie nu trebuia să se întâmple. Pentru că avem legi și reglementări privind securitatea. Dacă aceste reglementări ar fi fost respectate atunci clubul cu pricina ar fi avut, spune un arhitect pe blogul Biziday, 6 uși de acces, instalație de ventilare, instalație anti-incendiu în tavan. Plus că ar fi trebuit să monteze un anumit tip de burete de antifonare, ignifug – evident, mai scump. Și totuși s-a întâmplat. Pentru că, în practică, reglementările nu au fost respectate. Din această perspectivă soluția este simplă și clară. Așa cum spune Cristi Dănileț, “Pe cat pariem ca urmeaza controale in zeci de cluburi si amenzi de mii de lei? Ca, deh, noi stim doar sa combatem, nu sa prevenim. Nu, nene: nu ai autorizatie? Amenda si inchis localul, fara drept ca tu sa mai deschizi in viata ta asa ceva. Ai vandut alcool minorilor? Amenda si inchis localul. Se fumeaza in local …

Citeşte în continuare

Câtă viziune! Guvernul a sporit în secret salariile finanțiștilor cu 62,5%

Ce replică mai bună i se poate oferi lui Valentin Lazea, care deplânge viziunea îngustă, “parohială”, a mediului de afaceri – dată fiind pretenția nesăbuită a acestuia ca statul să reducă povara fiscală – decât să-i arăți de ce sunt în stare macroeconomiștii: iată, guvernul a decis să crească peste noapte salariile angajaților din ministerul de finanțe cu 62,5%! Dacă nici asta nu este o mostră de gândire europeană, pe termen lung, atunci pe bune că nu știu ce ar putea fi… Domnul Lazea își făurește o falsă problemă, deturnând atenția de la adevărata problemă. Nu există opoziție între antreprenori și analiștii macroeconomici. Dacă este să ne referim doar la lungimea orizontului analitic al celor două categorii, atunci cu siguranță nu se poate spune că antreprenorii sunt lipsiți de viziune; cineva care investește milioane, cineva care își pune pielea la saramură pentru a dezvolta o afacere, cu siguranță nu gândește …

Citeşte în continuare

Mărul otrăvit numit TPP

Să presupunem că aveți un acord comercial care elimină complet 18 000 de taxe vamale existente  între 12 țări care, de altfel, se intimidează reciproc prin impunerea barierelor comerciale. Pentru o persoană inteligentă, acest lucru sună uimitor. Dacă nu ești luddit, ai toate motivele să o susții. Comerțul este bun. Comerțul global este bun. Este bine să avem mai puține bariere comerciale. Dar să spunem că același tratat obligă toate cele 12 națiuni semnatare la legiferarea unor privilegii guvernamentale extraordinare pentru corporații reacționare care plătesc pentru a-și păstra cartelurile. Este vorba aici despre mass-media, marea industrie muzicală, și industria farmaceutică.  Singurul lor scop este să-și păstreze „proprietatea intelectuală” și să zdrobească tot ceea ce ele numesc „piraterie”, care reprezintă de fapt concurența de piață liberă. Ce se întâmplă dacă acest tratat privind comerțul este doar un instrument pentru extinderea monopolurilor corporatiste? Ce se întâmplă dacă ideea acestui tratat a fost …

Citeşte în continuare

De la terenuri de fotbal la autostrăzi. Inutilele dileme tip “oul sau găina”

Un primar construiește un teren de fotbal. Acesta nu este de folos nici pasionaților de fotbal (în zonă nu există echipă de fotbal), nici elevilor (orele de sport nu se desfășoară acolo), nimănui. Pur și simplu nimeni nu intră pe terenul construit aiurea de primărie, care nu corespunde nici unei nevoi locale… cu excepția probabil a nevoii unora de a captura ceva bani de la buget. Și, pentru a adăuga sare pe rană, primăria a mai demarat construcția unui teren asemănător, cu gazon și nocturnă. Motivul invocat de primar: comuna nu are echipă de fotbal, dar este nevoie mai întâi de teren ca să ai echipă de fotbal. Argumentul reprezintă o sfidare a inteligenței oricărui cititor, dar primarul știe el ce știe. A mai auzit el pe undeva argumentul ăsta modern, cum că dacă nu ai infrastructură, atunci nu poți să derulezi vreo activitate specifică. Întâi e oul; pe urmă …

Citeşte în continuare

De ce deține BNR atât de multe rezerve valutare?

Azi vă propun să lăsăm deoparte chestiunile banale dezbătute zilnic, de genul “Cum am ajuns să risipim o căruță de bani pe autostrăzi”, unde răspunsul este la fel de simplu – “Fiindcă politicienii sunt niște populiști corupți” – și să ne întoarcem la un subiect mai greu, unde puțină lume se dă expertă. Am parcurs prezentarea guvernatorului BNR oferită ambasadorilor țărilor UE și, dincolo de eterna nelămurire “De ce nu intrăm în zona euro dacă îndeplinim toate criteriile și economia este atât de solidă?”, mi-a revenit în minte problema rezervelor valutare. În visteria BNR se află 32,5 mld. euro, cu aur cu tot. Rezerva este atât de mare încât la actualul curs de schimb ar putea asigura convertirea în euro a întregii mase monetare M1 – adică a tuturor banilor cash pe care populația și firmele îi au în buzunare/casierii plus toate conturile curente din bănci. M1 se cifra în …

Citeşte în continuare

Cât este salariul median în România? Ca să știm cât de absurd este salariul minim

Că salariul minim se află la cote foarte înalte în România și că acest lucru afectează negativ costurile de producție și perspectivele de angajare ale persoanelor fără calificări superioare, v-am tot povestit în ultimii ani: Creșterea salariului minim înseamnă creșterea impozitării Fascismul economic continuă. Salariul minim crește la 1050 de lei Cine plătește pentru “salariul minim”? Este salariul minim doar o formă de inginerie socială? Replică la Victoria Stoiciu. În această dimineață am descoperit acest grafic, care confirmă afirmația de mai sus, prin intermediul unei comparații internaționale. Din păcate nu am putut accesa sursa astfel încât să văd care este anul aferent datelor statistice. Ultimele date publicate de Eurostat se referă la anul 2010, când raportul dintre salariul minim și cel median era de 42%. Pe Curs de guvernare am găsit că în 2011 acest raport a fost de aproape 48%. Dar de atunci încoace nu am mai găsit informații …

Citeşte în continuare

Dieselizarea Europei și recolta perversă a intervenționismului

Când am ajuns la New York am înțeles exact – am respirat, s-ar putea spune – diferența dintre benzină și motorină. Imaginați-vă un un oraș cu blocuri uriașe, de 10 ori mai înalte decât clădirile din centrul Bucureștiului, cu străzi care par mai degrabă șanțuri înguste și adânci săpate într-o mare de zgârie-nori, de te întrebi dacă vei apuca cumva să vezi soarele. Un oraș în care aprovizionarea la McDonald’s se face cu tirul. Cu ambuteiaje la fel de supărătoare ca cele din București, doar că acolo nu vezi cozi de mașini compacte, ci legiuni de Mercedesuri clasa S și SUV-uri extra-large. Și – acum devine interesant – un oraș în care aerul dimineții mi s-a părut incomparabil mai curat ca cel inhalat în București. Sună a aroganță maximă, dar trebuie să mergi la New York ca să înțelegi diferența dintre benzină și motorină. Și efectele socialismului-corporatist imbecil din Europa. …

Citeşte în continuare

Este șeful Volkswagen un erou?

În cartea sa În apărarea indezirabililor Walter Block duce o pledoarie remarcabilă în favoarea unei vaste categorii de agenți economici care sunt inculpați de societate pentru vina de a încălca legile. Printre ei se numără: prostituata, peștele, traficantul de droguri, șantajistul, șoferul de taxi pirat, speculantul, cămătarul, spărgătorul de grevă, patronul care angajează minori și alții. Murray Rothbard explică de ce: căutând să-şi maximizeze profiturile şi să-şi minimizeze pierderile, oamenii de afaceri sunt împinşi să satisfacă cererile consumatorilor în cel mai eficient mod. Economiştii au arătat de multă vreme aceste lucruri la modul abstract… Dar cercetările economiştilor s-au rezumat, cu o sobră pedanterie, la ramurile „respectabile”: la activităţi cum sunt agricultura, gazele naturale, locuinţele, liniile aeriene şi aşa mai departe. Până la această carte, nici un economist nu a avut curajul profesorului Walter Block de a aborda frontal statutul moral şi economic al zecilor de profesii şi ocupaţii acuzate, dispreţuite …

Citeşte în continuare

Cât timp ar trăi în România imigrantii, cu banii de la UE?

Potrivit unei hotărâri de guvern costurile anuale cu un solicitant de azil sunt următoarele: 4967 cheltuieli de hrană și îmbrăcăminte; 1500 lei alocație de hrană suplimentară; 5875 lei costuri de cazare (dintre care chirie 450 lei/lună x 10 luni). În total statul român plănuiește să aloce anual suma de 12342 lei pentru traiul unui solicitant de azil. Care în euro înseamnă 2743. UE va oferi României 6000 de euro pentru fiecare imigrant staționat. Ceea ce înseamnă că traiul unui imigrant ar putea fi asigurat timp de 2 ani și 2 luni. Vă propun însă să analizăm un scenariu alternativ, să ne imaginăm că acești bani ar fi ar fi alocați direct, cash, imigranților și să ne raportăm la venitul mediu înregistrat în România. Conform INS, în 2014 venitul mediu lunar pe familie a fost de 2500 lei. Venitul mediu pe individ a fost de 938 lei. Suma de 6000 de euro, …

Citeşte în continuare