17 February 2020
Home / Articole (page 12)

Articole

Justifică teoria salariului de eficiență salariul minim? Nici vorbă!

Tot aud de la diverși comentatori că salariul minim ar fi trebuit crescut fiindcă așa ne învață teoria salariului de eficiență. Fiindcă este bine să dai oamenilor mai mulți bani, astfel ei vor munci mai cu spor. Este încă o dovadă că mulți oameni vântură idei care li se par fancy, dar pe care nu le-au înțeles. Hai să îi lămurim. Teoria salariului de eficiență spune că în anumite piețe antreprenorii decid, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, să ofere angajaților un salariu mai mare decât cel justificat de productivitatea muncii lor deoarece: reduce neglijența angajaților, care vor lucra mai atent pentru a nu-și pierde locul de muncă; prelungește durata contractelor de muncă, economisind astfel bugetele firmelor pentru recrutări; sporește calitatea celor care aplică pentru o slujbă; ridică moralul și îmbunătățește climatul la locul de muncă. Semnificația acestor efecte variază, tocmai de aceea este la latitudinea antreprenorilor să decidă, de …

Citeşte în continuare

De ce primesc cultele bani de la buget

Deoarece neclaritățile din legea bugetului a declanșat iarăși o dispută privind finanțarea publică a Bisericii, context în care unii formatori de opinie fac apel la istorie, cred că este nimerit să punem față în față și o părere contrară. Vă invit să citiți articolul scris de Mihai-Andrei Aldea, voi reveni cu câteva precizări personale la final. *** Ce înseamnă să fii judecător nedrept? Nu cunoşti, nici nu te interesează să cunoşti, dar condamni, hotărăşti etc. Nu te interesează să asculţi mărturii, dovezi, documente. Pentru că tu ai hotărât dinainte. Dar dacă vrem să fim drepţi, trebuie să studiem înainte de a hotărî. În loc de a aplica principiul Inchiziţie “crede şi nu cerceta”, să respectăm principiul ortodox “cercetaţi toate, păstraţi ce este bun”. Deci, de ce se dau bani de la buget pentru culte? Din motive istorice şi politice. De unde vin aceşti bani? Banii de la buget provin, teoretic, …

Citeşte în continuare

Sunt subevaluate veniturile bugetare în proiectul de buget pe 2016?

Guvernul se așteaptă ca anul viitor PIB să crească cu 4,1%, iar consumul populației cu 4,4%. Vorbim în termeni reali, la fel ca atunci când spunem că salariile vor crește cu 6,6%. Și totuși: 1. Veniturile din TVA scad de la 57 la 52,3 mld. lei. Sigur, cota de TVA scade cu 4 p.p., dar ea a scăzut și în acest an (doar pentru circa o treime din produse, dar foarte abrupt, de la 24% la 9%) când veniturile din TVA nu doar că nu au scăzut, ci au crescut, de la 55,5 mld. lei în estimarea inițială la 57 mld. lei conform celei de-a doua rectificări bugetare. 2. Încasările din impozitul pe salarii și pe venit rămân constante. Dacă salariul mediu brut pe economie se așteaptă să crească cu 7,2%, atunci de unde această estimare pesimistă a încasărilor din impozite? Mai mult, încasările din contribuțiile sociale sunt prognozate să …

Citeşte în continuare

Este rău că vin roboții la Dacia? Nici vorbă!

Am văzut la Biziday că Moise Guran deplânge înlocuirea forței de muncă de către roboți la Dacia. Dar vestea este foarte bună! Robotizarea, adică înlocuirea procesului de producție actual cu unul mai intensiv în capital reprezintă evoluția normală într-o economie sănătoasă, dinamică. Pe scurt, este vorba de acumularea de capital. Creșterea cantității de capital investit pe lucrător crește productivitatea muncii – acum fabrica va putea produce tot atâtea automobile cu mai puțin salariați (sau, dacă există cerere, mai multe automobile cu aceeași forță de muncă) – și permite creșterea salariilor reale. Cantitatea de capital disponibil determină nivelul de trai, gradul de dezvoltare a unei economii. De fapt, nu te poți dezvolta decât într-un singur sens – în sens capitalist. “Dezvoltarea” înseamnă dezvoltarea structurii de producție, adică a structurii de capital (și uite așa îmi vine în minte o carte foarte bună citită demult. Să luăm câteva exemple: mașina de spălat. …

Citeşte în continuare

2 pagini pe care ministrul Borc ar trebui să le citească înainte de a vorbi de birocrație

Ministrul economiei a vorbit la Digi 24 despre cum administrația birocratică din sectorul public este mai puțin performantă decât administrația companiilor private, eșuând însă în a identifica diferența esențială dintre birocrația statului și birocrația corporațiilor: Astfel, problema funcționărimii nu este de natură salarială, nu ține de faptul că este prost instruită, leneșă sau coruptă – și, logic, nici nu poate fi remediată prin creșterea salariilor, a unor noi training-uri sau prin DNA. Domnul ministru nu face diferența dintre managementul pentru profit și managementul birocratic. Pentru a-i veni în ajutor am selectat câteva pasaje, mai puțin de două pagini, din cartea  lui Ludwig von Mises, Birocrația, publicată în 1944: “Birocraţia, în esenţa ei, nu este nici bună, nici rea. Este o metodă de management ce poate fi aplicată în diferite sfere ale activităţii umane. Există un sector, şi anume conducerea aparatului de guvernământ, în care metodele birocratice sunt neapărat necesare. Ceea …

Citeşte în continuare

Excedent bugetar record, atenție, să prăvale bugetul!

Asta e stimați economiști, excedent bugetar de aproape 1,3% din PIB la finalul lunii octombrie. Cauzat de – trebuie spus răspicat – sau poate chiar urlat!  – ca să priceapă toți analiștii: creșterea veniturilor cu aproape 8% (din care creșterea veniturilor fiscale cu 10,5%), în comparație cu o creștere a cheltuielilor bugetare doar 4%. Excedentul este de 9 mld. lei. Cheltuielile de capital au scăzut față de 2014 cu 1,5 mld. lei. Așadar, reducerea investițiilor statului reprezintă doar 16% din rezultatul execuției bugetare, să nu mai plângem degeaba. Sau mai degrabă să plângem, dar nu pentru autostrăzile inexistente – care nu au existat nici când statul avea deficit – ci pentru soarta mediului privat care a fost asuprit mai abitir decât anii trecuți prin controalele ANAF. Avem excedent bugetar în ciuda reducerilor de taxe, în ciuda avertismentelor că se prăvale bugetul. Ce mai merită adăugat? Florin Cîțu a spus esențialul: …

Citeşte în continuare

Debitor cu răspundere limitată (despre legea dării în plată)

După legea insolvenței persoanelor fizice, iaca se apropie și legea privind darea în plată a imobilelor cumpărate pe credit. Detalii aveți aici: Care e părerea mea? Am spus mai demult că legea falimentului este un instrument intervenționist cu consecințe dubioase. Legea dării în plată se înscrie în aceeași logică. Paradoxul este că nici inițiatorii săi nu par conștienți de efectele pe termen lung ale acestei legi. Să fie clar, nu cred că sindicatul (sau patronatul) bancar a rostit vreo idee valoroasă. Dar e suficient să te gândești: ce se poate întâmpla atunci când cineva care ia un împrumut dobândește un mijloc legal de a scăpa de datorie fără să o achite? Căci asta este întrebarea, restul sunt detalii. Comportamentul prădător al băncilor este un detaliu. “Obligația” statului de a asigura un trai decent este un detaliu. “Nevoile poporului” sunt un detaliu. Profitul băncilor este un detaliu. Trebuie să ne concentrăm …

Citeşte în continuare

Cu ce ar trebui să înceapă reforma educației?

În fabuloasa lume a tehnocraților echidistanți ideologic, părerile sunt împărțite: unii ar vrea în primul rând rescrierea manualelor, alții ar dori schimbarea planurilor de învățământ; unii ar începe cu modificarea grilei de salarizare, alții – cu procentul din PIB alocat educației. Și tot așa, câte minți crețe, atâtea păreri. Ceva îi unește totuși pe opinologi: ei toți au un plan pentru educație, chiar dacă fiecare vine cu propriul plan. Adevărul este că sistemul de educație se află la nivelul anului 1990 din punctul de vedere al reformei. Așa cum în 1990 doar pe ici pe colo vedeai câte o consignație sau o tarabă particulară – în rest economia era etatizată și se baza pe fabricile de stat, care așteptau să le vină planul de la minister (asta dacă nu cumva directorii lor începuseră deja să le devalizeze) – tot așa este și sistemul actual de educație. Este un imens CAP, …

Citeşte în continuare

Paying taxes 2016: România regresează 3 poziții

România ocupă locul 55 în lume conform ultimului raport al Băncii Mondiale și PwC, față de locul 52 pe care se situa în raportul din 2015. Studiul se referă la date colectate până în anul 2014, deci reducerea CAS din toamna anului trecut este prinsă dar scăderea TVA încă nu. Este interesant că România regresează chiar și după reducerea CAS cu 5 p.p. și, așa cum arată graficul de mai jos, se situează sub media europeană. Acest lucru se explică prin faptul că, în general, povara fiscală în lume s-a redus de la un an la altul astfel încât, dacă România vrea să facă vreo brânză în materie de relaxare fiscală, atunci trebuie să opereze o diminuare/reformă substanțială în acest domeniu. Măsurile luate în 2015 și cele din noul Cod fiscal vor fi luate în considerare în anii următori, deci să fim optimiști. Să sperăm că scăderea fiscalității nu va …

Citeşte în continuare

România cu 2 taxe: ce arată noile cifre ale Consiliului fiscal

Voi continua să susțin că, la gradul de haos care domnește în administrația publică și la ineficiența impozitării (pentru stat), România se poate transforma rapid într-un paradis fiscal. În prezent statul funcționează cu 4 mari impozite: impozitul pe venit, TVA, impozitul pe profit și CAS (da, este un impozit în sens economic). Am propus eliminarea ultimelor două astfel încât să rămânem doar cu impozitul pe venit și TVA. Ultimul raport al Consiliului fiscal arată clar meritul acestei propuneri. Pe baza datelor prezentate se poate spune că: TVA se colectează în proporție de 52%. Extrem de mică. Cu această rată de colectare ANAF adună totuși la buget bani reprezentând 7,5% din PIB. Dacă am colecta perfect am aduna 14,5%, adică +7 p.p. Indicele de eficiență al impozitului pe profit este 0,20, adică ridicol. Statul colectează din acest impozit doar 1,8% din PIB. Indicele de eficiență al impozitului pe venit este bun, 0,87. Dacă …

Citeşte în continuare

Ce nevoie avem de ANOFM

ANOFM se laudă că prin programele de stimulare a ocupării pe care le derulează a sprijinit angajarea a 371 363 persoane doar anul trecut. În contextul în care Curtea de Conturi a descoperit nereguli în utilizarea banilor publici de către această instituție, a venit poate vremea să cerem un audit economic (nu contabil) al activității ANOFM. Mai precis, să aflăm câți dintre șomerii care au beneficiat de programele instituției și-au găsit loc de muncă datorită acestor programe și exact în domeniul în care au absolvit cursuri de formare/(re)calificare. Pentru că o corelație nu înseamnă cauzalitate. Este momentul să evaluăm mai exact eficiența economică a acestei instituții. Costurile administrative asociate cu plata ajutoarelor de șomaj nu sunt deloc mici. Dacă ne uităm în bugetul ANOFM vedem că asistența socială propriu-zisă reprezintă doar 2/3 din cheltuielile instituției, restul de 1/3 fiind bani plimbați între instituțiile statului (contribuții sociale), salariile angajaților, cheltuieli cu …

Citeşte în continuare

Despre programul de guvernare, numai de bine…

Programul de guvernare are 13 pagini. Subțire rău în comparație cu alte programe de acest gen pe care le-am văzut sau la care mi-a fost dat să lucrez, dar toată lumea știe că nu mărimea contează în primul și primul rând. Dacă programul este doldora de principii, nu de detalii, atunci 13 pagini pot fi suficiente. Din păcate, din această perspectivă, programul de guvernare este înclinat puternic către consolidarea etatismului, evident în dauna libertății economice, iar acest lucru nu poate decât să afecteze negativ creșterea economică. Printre erorile conținute în acest document, am remarcat: 1. “Renegocierea MTO-ului cu menținerea unui nivel sustenabil al datoriei publice în raport cu PIB-ul”. Este o greșeală. România nu are nevoie de deficite bugetare mai mari. Deficitul bugetar este sinonim cu furatul căciulii. Cine plătește pentru un deficit mai mare? Tot noi, atât în prezent prin sacrificarea sectorului privat (din moment ce statul se întinde …

Citeşte în continuare

În România ar trebui să avem alegeri lunar, nu la 5 ani!

Culmea retardului politic: după ce guvernul Ponta a fost dat jos datorită unui protest popular survenit la 2 ani și 10 luni de la data înscăunării (iar majoritatea politică a renunțat să mai guverneze), noii lideri tehnocrați vor acum creșterea mandatului parlamentarilor la 5 ani – chipurile, pentru că aceasta este voința “Pieței”! Cu alte cuvinte, deși experiența României arată că este foarte greu ca un guvern să reziste 4 ani, sau că majoritatea politică emanată de alegeri nu prea își poate menține puterea în acest interval, presiunile sociale ducând la schimbarea frecventă a guvernanților, clasa conducătoare a României vrea mandat pentru 5 ani. Pe baza realității și a lipsei de încredere a cetățenilor în politicieni logic ar fi să reducem durata mandatului parlamentarilor, nu să o creștem. Unde suntem în prezent? România are o democrație nefuncțională. Conform clasamentului Democracy Index 2014, realizat de The Economist Intelligence Unit România este lanterna …

Citeşte în continuare

Fără “liberte” și “egalite”, adio “fraternite”

Nu mai avem “fraternite”, clivajele din interiorul societății moderne provoacă tragedii. Lumi distincte își urmează cursul în cadrul societății multiculturale. Fricțiunile dintre diversele grupuri și tradiții culturale artificial aduse în contact unele cu celelalte printr-un proces de asimilare forțată numit propagandistic “liberă imigrație” au încins în așa hal viața socială încât violențele se pot aprinde în orice moment. Dar chiar lăsând la o parte această problemă, nu este de mirare că nu avem “fraternite” deoarece nu avem nici “liberte” și nici “egalite”, cel puțin nu în adevăratul sens al cuvântului. Ce-i drept, dacă unii se arată încă preocupați de (in)egalitate, absența libertății trece complet neobservată. Aproape nimeni nu ar îndrăzni să spună că libertățile noastre nu se situează la un maxim istoric. Și totuși nu suntem atât de liberi pe cât credem. Discuția pleacă de la “drepturi”. Pentru liberalul clasic, era clar: fiecare om este stăpân pe el și pe …

Citeşte în continuare

Ucenicia, o altă reușită a Elveției și un exemplu pentru România

Pentru unii Elveția este doar un paradis fiscal, un refugiu pentru cei care fug de impozite. Dar Elveția este de fapt o țară industrială. Contrar stereotipurilor, sectorul financiar elvețian reprezintă mai puțin de 15% din PIB. Industria (doar producția de bunuri, nu de servicii) include peste 20% din forța de muncă. Elveția nu este doar un paradis fiscal. Aproximativ 140 000 francezi lucrează în industrie și în sectorul serviciilor din Elveția, în special în zonele de frontieră. Ei se alăture în fiecare zi celor 150 000 de francezi stabiliți permanent în Elveția. Cel mai mare contribuitor la PIB este sectorul MEM (metalurgie, energie, construcții de mașini). În aceste domeniu sunt angajați cei mai mumlți salariați, circa 338 000 de oameni. Sectorul industrial este înfloritore datorită, desigur, unui sistem de impozitare prietenos cu mediul de afaceri (impozitul pe profit variază între 14,5% și 25%, în funcție de canton, față de 33% …

Citeşte în continuare