24 April 2019
Home / Articole / Costel Stavarache

Costel Stavarache

Aspecte machiavelice la Machiavelli

Machiavelli este machiavelic atunci când recomandă dictatura în situații de urgență. Însă la el termenul „dictatură” nu are sensul de control total al societății de către stat. Dictatura machiavelică este delegată și este pe termen scurt[1]. Calitatea de dictator nu e dată pe viață, ci este strict pentru acea situație de urgență pentru care ai fost numit[2]. Într-adevăr dictatorul poate lua decizii fără consultare și poate pedepsi fără recurs[3]. Însă nu poate face orice. De exemplu, nu poate introduce instituții noi, nu poate priva senatul și oamenii de privilegiile lor[4]. Este nevoie de un dictator pentru că există riscul întârzierii în luarea deciziilor, pentru reconcilierea diferențelor între mai mulți decidenți, în situațiile de urgență[5]. În opinia sa, se vor prăbuși acele republici care în situații de pericol nu apelează la un dictator sau ceva asemănător[6]. Machiavelli spune că printre instituțiile Romei, dictatura merită admirația noastră specială[7]. Dictatorii par o sursă …

Citeşte în continuare

Reglementarea voodoo

Chiar dacă voodoo nu este o practică obișnuită în România, românii fiind un popor pașnic, primitor și ospitalier, nu avem certitudinea că lucrurile vor fi mereu așa. Economia românească fiind o economie dominată de importuri și în care noi nu producem nimic, este de la sine înțeles că la un moment dat se va importa și voodoo, așa cum au fost importate portocalele și computerele. Există diverse motive clare pentru care voodoo ar trebui reglementat. Protecția persoanelor, prima datorie a statului (the first duty of government), poate fi o astfel de motivație. Dacă o practică voodoo afectează integritatea fizică a cuiva, este normal ca această practică să fie contracarată prin legislație. Ori un scop popular al voodoo, cel puțin așa cum vedem în filme, este tocmai răzbunarea prin vătămarea fizica a cuiva. Voodoo este o confruntare indirectă cu un adversar puternic. O vrajă (ouanga) afectează indirect starea victimei prin magie[1]. …

Citeşte în continuare

Ministerul Micilor Proiecte

Este un minister contraintuitiv, guvernul central ocupându-se în general de lucruri mari, faraonice și strategice. Statul este făcut doar pentru proiecte mari, pentru think big. Însă un astfel de minister ar trebui să facă parte din orice administrație modernă, cel puțin de dragul diversității. Nu putem avea un minister al Marilor Proiecte fără unul al Micilor Proiecte. Sunt noțiuni corelative ca binele și răul, adevărul și falsul. În plus, relația între cele două poate fi una de sinergie. Cu un astfel de Minister al Proiectelor Mici nu va fi prezentă angoasa alegerii unei strategii complicate de dezvoltare, pentru că aceste minister se va ocupa exclusiv cu ciurucuri. Un proiect e mic prin 3 lucruri: mărime, timp și spațiu. Exemple de proiecte mici pot fi cumpăratul unui lacăt la o școală, reparația unei porțiuni mici de drum etc. Despre ministerele fictive Ministerul Adevărului sau al Dreptății se poate presupune că sunt …

Citeşte în continuare

Reforma statului în V for Vendetta

Există două sensuri ale termenului „revoluție”: schimbare fundamentală, structurală de sistem; răsturnare violentă de sistem; Primul este despre scopul, rezultatul obținut și opusul revoluției ar fi reforma. Aici revoluționar se opune lui gradual, schimbărilor mici, pas cu pas, piecemeal. Revoluția se pune ajustărilor. Toate îmbunătățirile graduale, toate policy-urile sunt reforme. Începerea școlii de la 8 ani este o reformă, privatizarea educației este revoluționară. Se schimbă complet forma de proprietate, se trece de la gestiunea la comun la proprietate privată. Starea de lucruri obținută este radical diferită de cea de dinainte. Al doilea sens este despre mijloace, în particular despre folosirea de mijloace violente. De exemplu, sensul marxist, de confiscare violentă a averii a burghezilor de către muncitori este unul revoluționar. Marx este sceptic că burghezia va ceda de bună voie mijloacele de producție și recomandă o confiscare violentă a averii lor de către muncitori. Tot amenințător Lenin va spune ceva …

Citeşte în continuare

Fondul clasei

Fondul clasei apare de obicei în instituții de stat preuniversitare gratuite. Întrebarea e dacă e bun sau rău sau dacă e dincolo de bine și rău. Pe legea actuală natura bunului și a colectorului sunt decisive pentru a spune că fondului clasei este bun sau rău. De exemplu, dacă bunul finanțat prin fondul clasei este un protocol pentru capacitate sau bac, atunci fondul clasei e rău și e interzis[i]. La fel ar fi dacă prin fondul clasei s-ar deconta copiuțe, o copiuță fiind o chestiune imorală. Fondul clasei are și o funcție epistemică, pedagogică. Acesta învață lumea, în special profesorii, că educația costă. Principalul mesaj transmis de fondul clasei este raritatea resurselor, faptul că ceea ce este puțin nu se ajunge. Un dezavantaj al homeschooling-ului este că nu are fondul clasei. Fondul clasei poate fi tot o formă de învățătură, însă una de minte. Fondul clasei este diferit de fondul …

Citeşte în continuare

Decența ultimului drum

Dacă prin Constituția României  se asigură dreptul la o viață decentă [i], prin legea [ii]102/2014 privind serviciile funerare și recenta HG 741/2016[iii] tehnocrată se asigură dreptul la o moarte decentă. Sunt texte care reglementează ultimul drum. Sensul în care valoarea demnității umane este folosit de dreapta contemporană, în special de creștin-democrați este ceva de genul să nu tratezi ființa umană ca pe un obiect, ci ca pe un subiect. Așa se opuneau totalitarismului, care tratează ființa umană ca pe un obiect, nu ca pe un subiect pentru că dictatorul ignoră preferințele supușilor. În legislația mortuară prezervarea demnității umane este corelată, de exemplu, direct, explicit cu interzicerea fotografierii mortului[i] . Ar fi nedemn ca răposatul să fie fotografiat. Interzicerea publicității funerare în spitale[ii] continuă această direcție. La fel, este interzisă publicitatea în cimitire în alte locuri decât în cele special amenajate[iii]. Cum ar fi dacă am avea o situație de tip …

Citeşte în continuare

Fiscalizarea nunților

Romanul „Nuntă în cer” de Mircea Eliade nu pomenește nimic despre fiscalizarea nunților, botezurilor sau a maneliștilor. Dacă etatismul este o chestiune din leagăn până în mormânt („from cradle to grave”), evident că statul nu putea rata o temă esențială precum nunta. În România, ideea impozitării nunților revine la intervale regulate, cam la 5 ani (2004, 2010, 2015). Țintele predilecte ale susținătorilor fiscalizării nunților sunt restaurantele și maneliștii (Business24, 2010; Libertatea, 2015). De regulă, este evitată ideea impozitării darurilor către miri, ori de câte ori se pune în discuție fiscalizarea nunților, chiar dacă ideea nu dispare complet din cadru. Există deputați care spun că din darul de nuntă statul nu câştigă absolut nimic, lucru care nu este corect (Fanatik, 2010; RomâniaTV, 2015). În principiu unii politicieni sunt deschiși față de politica de impozitare a nunților, pe ideea că orice venit trebuie impozitat. Însă cred că românii au o problemă de …

Citeşte în continuare

Impozitarea bacșișului

Bacșișul înseamnă câțiva dolari în plus, pentru că nu face parte din prețul bunului comercializat. Există două mari explicații pentru care oamenii dau bacșiș. Prima relaționează bacșișul cu calitatea serviciului, a doua cu norme culturale. În oricare din scenarii, impozitarea bacșișului nu este justificată. Prima explicație ține de calitatea serviciului. Bacșișul motivează chelnerii să ofere servicii mai bune. Un argument standard pentru bacșiș este că e un stimulent pentru îmbunătățirea performanței (Slavov, 2016). Etimologia termenului englezesc „tip” surprinde această motivație a îmbunătățirii serviciului. „Tip” abreviază „to insure promptness”, folosită în sec. XVIII în cafenele din Anglia pe niște cutii pe care se puneau monezile (Belsky, 2009, 15; Lynn, 1993, 479). În românește termenul „bacșiș” provine din persană și a fost preluat via turci, din forma „bahșiș” (Adevărul, 2015) și are sensul de răsplătirea unui serviciu. Pentru unii autori bacșișul este o cale de a rezolva probleme legate de cunoaștere dispersată, …

Citeşte în continuare

5 avantaje ale teoriilor conspirației

Motto: „The truth is out there” (X Files)   Teoriile conspirației nu au o imagine prea bună, în ciuda popularității lor. Nu de puține ori când cineva vrea să discrediteze o explicație este să spună condescendent „hai că asta e deja conspirație”!, sugerând cumva o interpretare exagerată. Uneori, termenul „paranoia” desemnează un delir cronic de interpretare, sistematizat, cu o conservare aparentă a clarității logicii și gândirii (Dex). 1. Individualismul metodologic este un prim avantaj al teoriilor conspirației. În aceste teorii conspiră indivizi, nu entități agregate ca voința neamului, cererea agregată, spiritul național etc. Actorii sunt indivizi concreți, cu nume și prenume, chiar dacă de cele mai multe ori sunt invocate organizații: Illuminati, Masoneria etc. Etimologic termenul „conspirație” vine din latină și sugerează ideea de grup: con-spirare = a respira cu, con = cu, spirare = a respira (Coady, 2006, 1). Conspirația nu este ceva autist. În teoriile conspirației forțele malefice …

Citeşte în continuare

Cartofii prăjiți

Cartofii prăjiți pot fi prăjiți de firme mari, de corporații, dar și acasă în tigaia proprie. Cartoful prăjit este de obicei o legumă interzisă în diete, mai puțin în dieta cu cartofi prăjiți și chiar și acolo nu apare atât de mult. Încă se duce lupta între francezi și belgieni privind paternitatea cartofilor prăjiți. Ambele țări sunt egal invocate ca origine a cartofilor prăjiți în forma în care-i știm azi, începând din secolul XIX (Williams, 2011, 8). Termenul englezesc „french fries” nu ne ajută să tranșăm polemica pentru că și belgienii vorbesc franceza. Cartofii au fost aduși de conchistadorii spanioli din America Latină, în Peru fiind cultivați de milenii. Încep să fie acceptați în Europa prin secolul XVIII, având suporteri vedetă precum Maria Antoaneta (Williams, 2011, 8). Ideologic, cartofii prăjiți sunt asociați cu McDonald’s. Compania este un simbol al schimbării de regim, al trecerii de la comunism la capitalism și …

Citeşte în continuare

Neo și neoliberalismul

În „Matrix”, eroul civilizator este un programator, nu un cioban, ca în balada „Miorița”. Întrebarea principală este dacă Neo, al cărui nume este anagrama la „One” (Heritage, 2013), este un neoliberal sau mai degrabă de centru-stânga. Un efect al neoliberalismului în educație este și că nu știm întotdeauna ce înseamnă termenul  „neoliberal”. Știm vag că „neoliberalismul” este ceva cu banii, băncile, FMI și Pinochet. Sunt lucruri care nu apar în film, situație care face dificilă includerea filmului în categoria celor neoliberale. Socialismul nefiind subvenționat suficient prin școlile de stat sau fondurile europene, nu se știe întotdeauna când cineva este neoliberal sau când încetează să mai fie neoliberal. În plus, în film sunt lucruri nonideologice, ca metafora trezirii, a cunoașterii, lucruri care pot fi folosite sau anexate de orice ideologie (inclusiv de fascism) sau sistem de gândire, nefiind strict legate de socialism sau neoliberalism. Există mai multe argumente că Neo nu …

Citeşte în continuare

Pâinea feliată

Este o invenție care succede cu mult apariția apei calde. Pâinea feliată apare abia în secolul XX, în 1928, în America, fiind inventată de un imigrant neamț, Otto Frederick Rohwedder (Latson, 2015). Bine, aparatul de feliat e inventat încă din 1917 (Historia), dar intră în producție abia în 1928. Pâinea feliată e interzisă în 1943, în timpul războiului, în cea mai neoliberală dintre democrații, America, din rațiuni de economisire a materialului din care erau făcute mașinile de feliat (Latson, 2015). Restricția e însă temporară (două luni) datorită opoziției populației (Latson, 2015). Pâinea comunistă, cartelată, raționată, tăiată în porții mai mici de o jumătate sau 3 sferturi nu e pâine feliată. Numărul de felii de pâine într-un sandwich are implicații instituționale. De exemplu, un lider politic important ca senatoarea Hillary Clinton atrage atenția că sunt agenții de stat diferite care reglementează sandwichuri diferite. Astfel, sandwich-ul format dintr-o singură felie plus șuncă …

Citeşte în continuare

Berea artizanală

Gustul berii artizanale pare multora inefabil, chiar dacă unii îl exprimă: “E ca atunci când mănânci o pâine caldă coaptă de bunica în sobă faţă de o pâine cu aditivi uitată cu zilele pe raftul supermarketului. E aromată. Iar alcoolul, chiar şi la berea de 8%, se simte de-abia după ce o bei. E atât de bine pătrunsă cu gustul şi cu aroma, că tăria nu i-o simţi. O bei ca pe-o bere normală şi de-abia după aceea îşi face efectul” (Gândul, 2009). Potrivit codului fiscal, ceva este bere dacă este bere sau dacă conține bere, având în ambele cazuri o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum (CF, 349:1). Cum diferă berea artizanală de cea normală, industrială? Diferențele par tehnologice și de cantitate. Berea artizanală nu e pasteurizată și filtrată și nu conține aditivi (Sikaru). Filtrarea berii îi îmbunătățește aspectul, îi crește limpezimea, îndepărtează majoritatea drojdiilor și a …

Citeşte în continuare

Tatuaje și piercinguri

Leviticul pare să se pronunțe negativ asupra ambelor pe legea veche și în același verset: „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. (Leviticul, 19:28)”. Teoretic, problema tatuajelor nu pare să fie mult diferită de cea a libertății de exprimare, doar că mesajul aici este scris pe piele, nu pe hârtie, asfalt sau publicat online. Un limbaj nu e însă scutit de reglementare. Și sistemul de prețuri e un limbaj și cu toate astea vine Concurența să te învețe prețul corect și nu ești lăsat mereu să te exprimi în acest limbaj. Similar ai controlul prețurilor în tot felul de sectoare, adică ai corespondența codului bunelor maniere pe prețuri. În genere, restricțiile tatuajelor vin pe două cărări: -medicale. Aici vorbim de restricții privind tatuarea persoanelor cu anumite boli, restricții de vârstă, clientul să nu fie băut etc. -de  mesaj, …

Citeşte în continuare

6 din 49

Motto:„This Time Is Different” Jocul de cărți Popa Prostu’ combină o probabilitate de clasă cu una de caz. Știi toate combinațiile de cărți posibile luate câte 4, dar nu știi ce carte vei primi. Similar la 6 din 49 știi probabilitatea de clasă, șansele (1 la 14 milioane), dar nu o știi pe cea de caz, individuală, nu știi varianta cu numerele câștigătoare. La fel când arunci o monedă. Știi probababilitatea de clasă. Avem o colecție formată din două evenimente, cap și pajură, fiecare cu probabilitate de 50%. Dar nu știi probabilitatea de caz, ce va pica realmente, pajură sau cap. Eroarea jucătorului de noroc (gambler falacy) ar fi să confunzi cele două tipuri de probabilități. Așa se întâmplă când după ce apare roșu de 10 ori la rând, mergi a 11 oară pe negru, pe ideea că trebuie să mai vină și negru, probabilitatea de clasă fiind 50%, deși …

Citeşte în continuare