21 February 2017
Știri pe scurt
Home / Articole

Articole

Un stat de drept nu poate fi decât minimal

“Vrem stat de drept!” – se aude în aceste zile foarte des. Dar hai să lămurim: ce este statul de drept? Statul de drept înseamnă domnia legii (the rule of law), adică “principiul că o națiune ar trebui guvernată de lege, nu de deciziile arbitrare ale oficialilor guvernamentali”. (Wikipedia) Discuția este foarte veche însă putem merge înapoi în timp măcar până la liberalii clasici. Iată ce spune Frederic Bastiat în La Loi (1850): “Ce este deci legea? Legea este organizarea colectivă a dreptului individual la legitimă apărare. Fiecare dintre noi are un drept natural, de la Creator, de a-şi apăra persoana, libertatea, proprietatea, pentru că acestea sunt cele trei elemente care formează sau păstrează, elemente care se completează unele pe altele şi care nu se pot înţelege unele fără altele. Căci ce sunt facultăţile noastre, dacă nu o prelungire a personalităţii, şi ce este proprietatea, dacă nu o prelungire a …

Citeşte în continuare

Economia pe înțelesul tuturor – curs complet de inițiere

N-are sens să ne ascundem după deget: acesta este cel mai performant, amuzant, erudit și intensiv curs de inițiere în economie! Serios vorbind acum, Bogdan Glăvan și Vlad Topan sunt profesorii alături de care vă veți bucura să descoperiți tainele economiei. Deși cursul se adresează în principal celor care nu au studii economice, “nici cei care au impresia că știu destule nu se vor plictisi. Garantăm surprize chiar și pentru avansați.” Planul celor 8 întâlniri (pe scurt): Misterul prețurilor. Sau despre fundamentele economiei și despre faptul că discuția trebuie începută de undeva Sistemele economice. Sau despre unde-i mai bine, până la urmă, să trăiești: în capitalism, în intervenționism sau în socialism? Despre oamenii de afaceri, adevărați și falși. Și despre corporații. Și, vrând-nevrând, despre politicieni. Economia sectorului public (I). Sau dacă e adevărat că la stat mai mult se stă… Economia sectorului public (II). Inevitabil, câte ceva despre taxe și impozite …

Citeşte în continuare

Legea lui Trump pentru reducerea birocrației

Iată un model pentru România: dacă statul vrea să mai introducă o reglementare, atunci să facă bine să scoată mai întâi altele două. Fiindcă România pute de birocrație. REDUCEREA REGLEMENTĂRILOR ȘI LIMITAREA COSTURILOR BIROCRAȚIEI În calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii și pe baza Constituției și a legilor în vigoare, inclusiv pe baza Legii bugetului și a contabilității din 1921, cu amendamentele ulterioare, și a Codului de Legi ale SUA, am decis următoarele Secțiunea 1. Scopul. Administrația poartă răspunderea cheltuirii cu prudență a banului public. Pe lângă gestionarea cheltuirii banilor încasați de la contribuabili prin politica bugetară, este esențial să administrăm costurile private legate de implementarea reglementărilor federale. În acest sens, este important ca pentru fiecare nouă reglementare emisă, cel puțin două reglementări aflate deja in vigoare să fie eliminate, iar costul reglementărilor planificate să fie gestionat cu prudență. Secțiunea 2. Plafon de reglementare pentru anul fiscal 2017 …

Citeşte în continuare

Abuzul în serviciu, din socialism în capitalismul de cumetrie

“Obiectul juridic al infracţiunilor de serviciu îl constituie acele relaţii sociale care privesc normala desfăşurare a activităţii aparatului de stat şi a tuturor unităţilor socialiste… Preocuparea, atît de asiduă, îndreptată către găsirea celor mai eficiente mijloace pentru apărarea avutului obştesc — preocupare legată organic de însăşi structura economiei socialiste — ar rămîne trunchiată şi parţial infruc- tuoasă, dacă ea nu s-ar îndrepta şi către considerarea infracţiunilor de serviciu şi mai ales a legăturii organice ce există între aceste infracţiuni şi o mare parte dintre atingerile aduse patrimoniului socialist. În această privinţă, chiar textele de incriminare a celor mai caracteristice f infracţiuni de serviciu — abuzul de serviciu şi neglijenţa în serviciu — se referă la paguba cauzată în mod direct avutului obştesc şi prevăd o pedeapsă deose- bită pentru ipoteza cînd s-a produs acest rezultat. Dar, chiar cînd nu s-a cauzat în mod direct o pagubă avutului obştesc, cînd — …

Citeşte în continuare

Impactul bugetar al programului de guvernare, pe termen scurt și lung

Potrivit Consiliului Fiscal, acesta arată așa: De remarcat diferențe importante între estimările din programul de guvernare și estimările Consiliului Fiscal, care includ doar efectul de runda I: în cazul creșterii salariului minim, guvernul spune că statul ar câștiga 1 miliard, CF spune că pe termen scurt doar 470 mil. lei. De remarcat, oricum, cât de mulți bani câștigă statul când… vrea să facă bine săracilor, v-ați prins! creșterea cu 20% a salariilor din administrație sporește cheltuielile publice pe termen scurt cu 910 mil. lei, dar doar cu 487 mil. lei pe termen lung; creșterea pensiilor sporește cheltuielile statului cu 2,615 mld. lei pe termen scurt, dar doar cu 1,7 mld. lei pe termen lung; dublarea burselor studențești crește cheltuielile cu 477 mil. lei conform CF, însă doar cu 145 mil. lei conform guvernului modificarea impozitului pentru microîntreprinderi lasă statul fără 955 mil. lei pe termen scurt, însă conform guvernului pe …

Citeşte în continuare

Școala de la Gherghina, tehnocrația și estimările bugetare politruce

Ce face croitorul priceput? înainte de a tăia odată? Măsoară de 3 ori. Ce face omul gospodar? Vara își face sanie și iarna car. Dar ce face un politician? Iaca, vinde pielea ursului din pădure. Mai concret, statul a tăiat TVA de la 24 la 20%, printre alte măsuri de scădere a fiscalității. Ce te aștepți să se întâmple după așa ceva? Păi, dacă nu ai trecut ca gâsca prin apă prin școală, atunci te aștepți ca pe termen scurt să ai o scădere de venituri colectate la buget. De ce? Fiindcă economia nu țâșnește ca din pușcă, așa instantaneu, doar fiindcă ai scăzut tu taxele, astfel încât să-ți intre mai mulți bani la buget. Dacă ești un om cumpătat, atunci mergi pe scenariul realist-pesimist, în care bugetezi venituri fiscale mai mici. Dacă ești un exaltat, atunci mizezi pe venituri mai mari. Politicienii sunt întotdeauna exaltați, măcar așa aparent, de …

Citeşte în continuare

Cei 36 000 cei mai bogați români ar fi trebuit să susțină un think tank liberal

De ani de zile susținătorii libertății economice fac voluntariat pentru a răspândi în țară vești vechi de sute de ani: dezvoltarea este direct proporțională cu libertatea economică nu cheltuielile publice sunt cele care generează creșterea economiei, ci acumularea privată de capital incertitudinea legislativă și aparatul birocratic imens distrug stimulentele antreprenoriale Poate cel mai important, s-a spus că școlile de stat sunt ca CAP-urile comuniste și că, prin urmare, schimbarea directorilor este frecție la picior de lemn; s-a spus că monopolul statului în educație și sănătate distruge vieți și capital uman și că mentalitatea paternalistă determină o veritabilă capcană a sărăciei. S-au organizat conferințe, școli de vară, concursuri de economie, s-au împărțit burse pentru elevi, am celebrat Ziua Libertății Fiscale ș.a. Cu ce resurse? Practic cu zero resurse de la donatori români, în general exclusiv pe baza unor sponsorizări mici venite din SUA. Vi se pare normal ca un Centru universitar din …

Citeşte în continuare

Aspecte machiavelice la Machiavelli

Machiavelli este machiavelic atunci când recomandă dictatura în situații de urgență. Însă la el termenul „dictatură” nu are sensul de control total al societății de către stat. Dictatura machiavelică este delegată și este pe termen scurt[1]. Calitatea de dictator nu e dată pe viață, ci este strict pentru acea situație de urgență pentru care ai fost numit[2]. Într-adevăr dictatorul poate lua decizii fără consultare și poate pedepsi fără recurs[3]. Însă nu poate face orice. De exemplu, nu poate introduce instituții noi, nu poate priva senatul și oamenii de privilegiile lor[4]. Este nevoie de un dictator pentru că există riscul întârzierii în luarea deciziilor, pentru reconcilierea diferențelor între mai mulți decidenți, în situațiile de urgență[5]. În opinia sa, se vor prăbuși acele republici care în situații de pericol nu apelează la un dictator sau ceva asemănător[6]. Machiavelli spune că printre instituțiile Romei, dictatura merită admirația noastră specială[7]. Dictatorii par o sursă …

Citeşte în continuare

27 de miliarde euro păpați – 0 efect asupra bunăstării generale

Mai râdem, mai glumim, dar azi vă solicit atenția asupra unui subiect extrem de serios: mitul că fondurile europene contribuie la dezvoltarea României. Articolul de față nu este tocmai o analiză macroeconomică serioasă, din lipsă de timp și de informații complete, însă am convingerea că chiar și așa, “pe scurtătură”, cititorul atent și cu discernământ va înțelege gravitatea situației. În cei 10 ani de când România este membră UE au intrat în țară, net, 27 mld. euro. O sumă colosală, după orice standard. O sumă din care s-ar fi putut construi, la un standard de cost mediu de 5 mil euro/km așa cum stabilea guvernul Boc, fix 5400 de km de autostradă. Adică am fi realizat nu doar absolut tot ce promitea Dan Șova… ci de două ori mai mult. Și tot ne-ar mai fi rămas mărunțiș pentru încă vreo 1000 de km de drumuri expres, adică genul de șosea …

Citeşte în continuare

Reglementarea voodoo

Chiar dacă voodoo nu este o practică obișnuită în România, românii fiind un popor pașnic, primitor și ospitalier, nu avem certitudinea că lucrurile vor fi mereu așa. Economia românească fiind o economie dominată de importuri și în care noi nu producem nimic, este de la sine înțeles că la un moment dat se va importa și voodoo, așa cum au fost importate portocalele și computerele. Există diverse motive clare pentru care voodoo ar trebui reglementat. Protecția persoanelor, prima datorie a statului (the first duty of government), poate fi o astfel de motivație. Dacă o practică voodoo afectează integritatea fizică a cuiva, este normal ca această practică să fie contracarată prin legislație. Ori un scop popular al voodoo, cel puțin așa cum vedem în filme, este tocmai răzbunarea prin vătămarea fizica a cuiva. Voodoo este o confruntare indirectă cu un adversar puternic. O vrajă (ouanga) afectează indirect starea victimei prin magie[1]. …

Citeşte în continuare

Cosmin Marinescu despre impozitul pe profit

Cosmin Marinescu, consilierul prezidențial pe probleme economice, și-a lansat propria pagină web – un demers foarte util pentru toți cei care vor să dobândească acces la cunoștințe și analize economice de calitate. Mă folosesc de acest prilej de ocazie pentru a vă atrage atenția asupra unui articol scris de acest autor în februarie 2013 despre chestiunea impozitului pe profit, chestiune pe care am abordat-o și eu în repetate rânduri. Ce știm despre impozitul pe profit? Că este cel mai ineficient impozit din România, colectarea sa realizându-se doar în proporție de 22% (în anul 2015; în anii anteriori s-a colectat și mai puțin). Cu alte cuvinte, este un impozit ridicol, echivalentul unei rate de impozitare de doar 3,5%. Sau să zicem altfel: în Bulgaria, unde impozitul pe profit este de 10%, gradul de conformare mult mai mare și indicele de eficiență al impozitului este dublu față de situația din România! Anul …

Citeşte în continuare

De ce este mică, Mitică, remunerarea forței de muncă în PIB?

Se tot spune că avem o problemă de distribuție a veniturilor în România, că forța de muncă primește prea puțin, iar capitalul prea mult. Ziariști care vor să arunce bomba, economiști afiliați politic sau oengiști (adică activiști) plătiți să susțină o agendă – cu toții subliniază că este necesară redistribuția veniturilor pentru a echilibra cumva balanța. Înainte de toate, hai să facem o distincție, pentru a nu ne arunca chiombește în lupta de clasă. Să facem diferența dintre salariați și forța de muncă. Forța de muncă este un concept, se referă la factorul de producție specific uman, care se combină cu ceilalți factori de producție (capitalul, natura) pentru a produce bunuri și servicii. Salariații sunt o ipostază în care se pot afla (sau nu) oamenii; unii pot fi doar salariați; alții pot fi doar proprietari de capital; mulți sunt și una și alta, adică, în limbaj marxist, și proletari și …

Citeşte în continuare

“Spune mă, de ce vrei să vinzi Portul Constanța?!”

Înțeleg că momentul nu a fost ratat, primul ministru a fost întrebat de ce vrea să vândă portul Constanța, iar replica sa a fost cel mai prost răspuns cu putință: Cand am vandut vreo bucata din port?… In mintea oamenilor a ramas ca Ciolos vrea sa vanda portul Constanta. Nu e adevarat.  A fost vorba despre punerea pe piata… Daca ati fi prezentat informatia corect, lumea ar fi stiut despre ce este vorba…. Ministrul nu avea cum sa spuna ca vinde portul Constanta pentru ca nu a fost nicio discutie in guvern despre asta. Nu a fost in nicio clipa vorba de schimbarea capitatului majoritar al Portului Constanta. A fost vorba despre listarea unuipachet mai mic de actiuni. Or nici asta nu s-a intamplat.” Adică ceva de genul “Vai, dar mi-ar fi rușine să vând portul Constanța!” Ei bine, îmi pare foarte bine că premierul a fost pus în defensivă. Aceasta este soarta …

Citeşte în continuare

Ministerul Micilor Proiecte

Este un minister contraintuitiv, guvernul central ocupându-se în general de lucruri mari, faraonice și strategice. Statul este făcut doar pentru proiecte mari, pentru think big. Însă un astfel de minister ar trebui să facă parte din orice administrație modernă, cel puțin de dragul diversității. Nu putem avea un minister al Marilor Proiecte fără unul al Micilor Proiecte. Sunt noțiuni corelative ca binele și răul, adevărul și falsul. În plus, relația între cele două poate fi una de sinergie. Cu un astfel de Minister al Proiectelor Mici nu va fi prezentă angoasa alegerii unei strategii complicate de dezvoltare, pentru că aceste minister se va ocupa exclusiv cu ciurucuri. Un proiect e mic prin 3 lucruri: mărime, timp și spațiu. Exemple de proiecte mici pot fi cumpăratul unui lacăt la o școală, reparația unei porțiuni mici de drum etc. Despre ministerele fictive Ministerul Adevărului sau al Dreptății se poate presupune că sunt …

Citeşte în continuare

Cuba: de la sclavia din feudalism la sclavia din socialism

Înainte de acapararea puterii politice de către socialiști (1959), Cuba era o țară relativ dezvoltată în America Latină, pe locul doi în clasament după Venezela. Numărul americanilor care trăiau în Cuba era mai mare decât numărul cubanezilor care trăiau în SUA. Până în 1953 73% din populație știa să citească, ceea ce situa Cuba pe locul patru în clasament, după Argentina (86%), Chile (79,5%) și Costa Rica (79,4%). Țara conducea în clasamentul: numărului de televizoare raportat la populație (1 la 25 de locuitori) numărului de telefoane (1 la 38 de locuitori) numărului de ziare (1 la 8 locuitori) numărului de vehicule (1 la 40) densității căilor ferate (1 milă de cale ferată/1 milă pătrată) Havana era considerată unul din cele mai scumpe orașe din lume, un fel de Las Vegas. În 1954 în Havana se înregistrau cele mai multe mașini Cadillac relativ la populație din întreaga lume. Venitul pe cap …

Citeşte în continuare