19 December 2018
Home / Aberaţia de intervenţie (page 5)

Aberaţia de intervenţie

Va fi naţionalizată opera lui Kafka?

Interesant acest articol al lui Alvaro Vargas Llosa (citiţi şi un material mai amplu din Haaretz), despre soarta unei părţi din manuscrisele lui Kafka. Pe scurt, deşi, scriitorul ceh de originea evreiască a cerut ca după moartea sa lucrările sale să fie distruse, cel căruia i-a împărtăşit această dorinţă şi totodată executorul său testamentar, Max Brod, i-a ignorat voinţa şi a i-a publicat opera. În 1939 Brod a părăsit Cehia sub ameninţarea naziştilor ajungând în Tel Aviv. La moartea sa, în 1968, a lăsat moştenire secretarei, Esther Hoffe, parte din manuscrisele originale ale lui Kafka. Hoffe, la rândul ei, a lăsat moştenire fiicelor sale respectivele lucrări. Ele au vândut „Procesul” dar au păstrat multe alte documente. În prezent, statul Israel a cerut în justiţie divulgarea tuturor materialelor care se mai află în posesia familiei Hoffe şi preluarea acestora pe motiv că reprezintă un tezaur cultural naţional. Este oare istoria atât …

Citeşte în continuare

Protecţia consumatorului cu mitraliera

Nu există niciun motiv de creştere a preţurilor, a spus Chavez după ce a devalorizat bolivarul de la 2,15 la 2,6 unităţi pentru 1 dolar. Asta pentru tranzacţiile prioritare pentru naţiune. Pentru toate celelalte există cursul de 4,3 unităţi pentru 1 dolar! Dictatorul a declanşat războiul împotriva inflaţiei la propriu: a ameninţat comercianţii că le va naţionaliza afacerile dacă îndrăznesc să crească preţurile. Am o veste proastă pentru Chavez. El nu poate câştiga această bătălie decât dacă declară mai întâi război matematicii şi îl şi câştigă. Căci preţurile nu arată decât puterea de cumpărare a monedei, ori aceasta tocmai a fost diminuată cu 20%-50%. Este simplu: cu cât tipăreşti mai mulţi bani, cu atât abundenţa lor în raport cu celelalte mărfuri îi ieftineşte – ceea ce un alt mod de a spune că, în termeni monetari, mărfurile se scumpesc. Doar dacă am trăi în Nirvana, dacă guvernul ar putea fabrica …

Citeşte în continuare

Reglementarea WC-urilor în SUA

Foarte tare articolul lui Jeff Tucker despre efectele unei legi din 1994 care a stabilit volumul maxim de apă pe care îl ploate livra o toaletă. În mod normal vasele de toaletă conţineau 13-18 litri de apă, dar statul a interzis vânzarea celor care pompează mai mult de 6 litri – din motive environment-aliste. Consecinţele? Unele sunt uşor de imaginat! Altele, mai greu, dar nu mai puţin interesante (de exemplu, apariţia contrabandei cu WC-uri din Canada). Vă las să citiţi.

Citeşte în continuare

Aberaţia de intervenţie: prohibiţia artificiilor

Acum, că v-aţi bucurat de focurile de artificii, să vă amintesc că este ilegal. Legea (126/1995) interzice persoanelor fizice să comercializeze, să fabrice, să deţină sau să utilizeze OZL-uri („obiecte zburătoare luminoase”). Eu unul n-am văzut nimic. Legea de care vorbesc face parte din „almanahul” aberaţiilor intervenţioniste în vigoare. În strădania lor de a imita aberaţii consacrate – prohibiţia alcoolului – guvernanţii au interzis artificiile pe motiv că „boborul” e prost şi nu ştie ce face, iar ei „e” deştepţi şi „ştie” să acorde autorizaţii firmelor potrivite. Nişte simpatici. Dar vai, ce ne facem, gloata neinstruită care merge cu maşina comite câteva mii de omoruri anual şi nu a sesizat nimeni că e momentul să se interzică mersul cu automobilul. Păcat. Vă daţi seama ce profituri au ratat transportatorii publici şi mogulii care ar fi câştigat licitaţia pentru a mă duce la slujbă în fiecare zi? Sunt rău, ştiu, mi …

Citeşte în continuare

Moş Crăciun aduce investiţii publice

Ura! Moş Crăciun de la guvern vine cu o ofertă de nerefuzat: 20% din bugetul de stat pe 2010 vor merge către investiţii. Dar staţi aşa… în iara trecută premierul anunţa acelaşi lucru, anume că 20% din banii bugetului pe 2009 vor fi orientaţi către investiţii. Iar promisiunea era făcută pe baza previziunilor conform cărora creşterea economic va fi de 3,5% şi un deficit bugetar de 1,7% din PIB! Dar poate că Moş Cruvern chiar se va ţine de cuvânt anul acesta. Ar fi un lucru bun? Deloc, fiindcă distincţia operată de politicieni între investiţii-consum este una pur formală. Doar d.p.d.v. contabil banii cheltuiţi pe infrastructură reprezintă investiţii. În realitate, adică d.p.d.v. economic, guvernul nu poate „investi” nimic. Pentru că guvernul nu poate acţiona ca un întreprinzător privat – nu poate calcula economic, nu este supus constrângerii date de binomul profit-pierdere, se confruntă cu probleme informaţionale insurmontabile şi nici nu …

Citeşte în continuare

Ţările sărace nu ar trebui să exporte apă?!

Nu toţi socialiştii sunt mulţumiţi de Conferinţa de la Copenhaga. Deşi s-au făcut progrese notabile în condamnarea crimelor capitalismului, unii au reclamat faptul că problema apei a fost uitată aproape complet. Criza apei care afectează miliarde de oameni, plus multe alte miliarde de animale şi plante, nu s-a situat pe agenda discuţiilor. Lăsând gluma la o parte, “criza” nu este decât un sinonim pentru “penurie” – acea situaţie în care preţul unei resurse este prea mic pentru a echilibra cantitatea cerută cu cea oferită. De multe ori acest preţ este chiar zero, pentru că, în absenţa unor drepturi de proprietate asupra respective resurse, nu există piaţă şi nici preţ. Ceea ce creează o discrepanţă uriaşă între cantitatea cerută şi cea oferită: toată lumea se abonează să consume, pentru că este gratis, nimeni nu se angajează să producă… din acelaşi motiv! Soluţia evidentă este creşterea preţului respectivului bun; acest lucru presupune …

Citeşte în continuare

Poliţia alimentară în acţiune. Trebuie pedepsite cartelurile?

Recent, Consiliul Concurenţei a amendat 31 de brutării din Vrancea pentru că au complotat împotriva consumatorilor scumpind pâinea. “Aproape toţi agenţii economici au practicat un nivel de preţ de aproximativ 2,13 lei pentru un kilogram de pâine albă, faţă de un preţ mediu 1,56 lei/kg înainte de formarea cartelului. Astfel, prejudiciul adus de firmele care au format cartelul în judeţul Vrancea a fost estimat la 8.338.061,876 lei.” Sunt foarte curios dacă printr-o astfel de măsură s-a făcut dreptate, adică dacă s-a revenit la preţul iniţial. Bine însă că măcar a fost pedepsită nedreptatea; acum, ştiind că brutarii au fost pedepsiţi pentru egoismul lor, putem mânca liniştiţi pâine scumpă, înainte ne stătea în gât. Vorbind serios, Consiliul Concurenţei este o instituţie inutilă într-o economie de piaţă. Pe ce se sprijină existenţa sa? Pe consideraţia că dacă vânzătorii convin să scumpească marfa acest lucru dăunează competiţiei şi bunăstării generale. Dincolo de banalitatea …

Citeşte în continuare

Coreea: denominare plus confiscare nu înseamnă revalorizare

După cum am aflat (graţie lui Radu Zilişteanu; vedeţi şi Mihai Marcu) Coreea de Nord a întreprins ieri o „reformă monetară”. Practic, a înlocuit înlocuit vechea monedă cu una nouă, la paritatea de 100 woni vechi pentru 1 won nou. Majoritatea analiştilor au numit asta „revalorizare”: de la simple canale de ştiri până la Business Week. Complet fals. Ce a făcut statul nord-coreean? A tăiat două zerouri de pe bancnote şi a decretat că vechile bancnote nu mai au putere circulatorie, ele trebuind să fie schimbate în bancnote noi dar, atenţie, doar în limita a 100 000 de woni pentru fiecare familie. Cu alte cuvinte, a confiscat economisirile multor oameni care reuşiseră să îşi ridice nivelul de viaţă profitând de înmugurirea pieţei libere sau de afacerile derulate pe piaţa neagră. Această măsură nu are nicio legătură conceptuală cu revalorizarea monetară, care înseamnă creşterea valorii monedei prin decretul autorităţii politice. Creşterea …

Citeşte în continuare

Inchiziţia valutară în România

BNR şi ANAF au început vânătoarea după cei care, în loc să fie patrioţi şi să iubească moneda naţională, au trădat idealul stabilităţii monetare preferând să vândă case în valută. Se întâmplă în România anului 2009, când autorităţile se bat în piept trâmbiţând cât de tare vor ele să intrăm în zona euro. Citiţi un interesant articol al Oanei Osman aici, conţine şi comentariile subsemnatului.

Citeşte în continuare

Ce a făcut etatismul occidental Germaniei de Est

Acest articol despre eşecul transformării economice a Germaniei de Est via import de etatism vestic nu trebuie ratat. Este singurul articol scris de un economist mainstream extrem de critic în legătură cu modul în care guvernul Germaniei reuninificate a înţeles că trebuie dezvoltată partea de est, înapoiată. Spre deosebire de renaşterea Germaniei de Vest, care a fost rezultatul implementării unei terapii de şoc liberale (apropos, social democraţii care pun succesul economic al Germaniei pe seama adoptării celebrului „model social”, rămân corigenţi nu doar la economie, ci şi la istorie), partea estică a Germaniei a servit de cobai pentru testarea politicilor intervenţioniste, keynesian-socialiste. Rezultatele? Catastrofale. Şi aici este marele merit al lucrării citate. Germania de Est s-a dezvoltat cel mai puţin dintre toate fostele ţări comuniste. De fapt, exasperant de puţin. Între 1995 şi 2009, Germania de Est a crescut cu doar 16,8%, în vreme ce, în decursul aceleiaşi perioade, creşterea …

Citeşte în continuare

Electra, Energetica şi Institutul Cantacuzino: campionii naţionali vechi şi noi

Electra şi Energetica erau cele două companii energetice mamut, integrate pe verticală, care trebuiau să se nască în urma reformei sectorului energetic (nu am mai pus ghilimele, sunt prea multe). Criza politică şi răzgândirile de ultim moment din CSAT au amânat constituirea acestor holdinguri – „campioni naţionali de care avem nevoie”, după cum a zis unul din candidaţii la preşedinţie. Ce se dorea, de fapt, prin constituirea celor două companii era cosmetizarea ajutoarelor de stat pe care guvernul le-a acordat până în prezent marilor pierzători din economie (includem aici Compania Naţională a Huilei şi unele termocentrale). Pentru că UE şi FMI se opun să mai subvenţionăm asemenea activităţi, guvernul le scoate în afara bilanţului, asemenea speculanţilor parşivi care au fost răstigniţi în discursurile publice din toată lumea. Le… „integrează pe verticală” cu producători de energie profitabili, precum hidrocentralele sau Cernavodă, astfel încât pierderile să fie compensate în interiorul nou-născutului conglomerat. …

Citeşte în continuare

Gripa AH1N1, politica şi informaţia asimetrică

Curios să aflu mai multe despre subiectul care stă pe prima pagină a ziarelor, gripa A H1N1, am descoperit acest articol extrem de interesant, care mai mult ridică întrebări decât oferă răspunsuri. Pentru curioşi încerc să ofer un scurt rezumat, în 3 puncte. 1. În primul rând, folosirea sintagmei „gripă porcină” este inadecvată pentru a descrie epidemia actuală şi infecţia gripală în general. Virusul H1N1 – cel mai celebru episod istoric pe care l-a generat este cel al gripei spaniole din 1918 (virusul actual este uşor diferit faţă de acela) – a pornit de la om şi a contaminat porcii, nu invers. Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani, când eram afectaţi de gripa aviară, milioane de păsări au fost ucise în lumea întreagă; ceea ce nu se întâmplă cu porcii în prezent. 2. În al doilea rând, examinarea virusului a condus la concluzia că naşterea acestuia nu s-a …

Citeşte în continuare

Studii, poturi şi focuri de armă

Nuştiu dacă titlul e foarte inspirat, dar ce am aflat astăzi că pune la cale Consiliul Concurenţei mi se pare hilar şi nerealist. Consiliul Concurenţei propune modificarea legislaţiei privind activitatea notarilor. Conform unui studiu, “Costul real al serviciilor notariale, reprezentat de nivelul onorariilor ajustate cu venitul mediu si exprimate ca procent din valoarea tranzactiei, este cel mai ridicat in Romania din cele 21 de state membre UE analizate, fiind de peste 4 ori peste medie. In comparatie cu alte state europene, Romania are un cost real al serviciilor notariale mai mare de 7 ori decat in Portugalia, de 14 ori decat in Germania, de 5 ori decat in Franta, de 6 ori decat in Austria sau Spania si de 4 ori decat in Belgia”. Am vaga bănuială că salariul mediu din România este cel mai mic din cele 21 de state analizate. Ceea ce înseamnă că „nivelul onorariilor ajustate cu …

Citeşte în continuare

Insider trading?!

Superb articolul lui Don Boudreaux (profesor la George Mason University) în Wall Street Journal despre cât de nocivă şi injustă este criminalizarea insider-trading-ului. Pedeapsirea celor care vând informaţii din interiorul unei companii este injustă pentru că încalcă dreptul de proprietate al oamenilor de a acţiona nestingherit pe baza cunoaşterii de care dispun (adică, le aparţine) Este deopotrivă nocivă pentru economie deoarece împiedică ajustarea preţurilor pentru a reflecta condiţiile reale ale cererii şi ofertei. Împiedicând indivizii să folosească informaţia de care dispun, prohibiţia duce la supraevaluarea unor companii şi, implicit, la subevaluarea celorlalte. Ca atare, alocarea capitalului şi întreaga structură de producţie are de suferit. Pentru a înţelege corect importanţa insider trading-ului, trebuie să nu distingem foarte clar natura informaţiei tranzacţionate. Dacă această informaţie este secretizată de către companie, aceasta asumându-şi aşadar dreptul de proprietate asupra informaţiei respective, atunci divulgarea acesteia reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, contractului de angajare …

Citeşte în continuare

Eşecul (ajutoarelor) statului în Afganistan

William Easterly, unul dintre cei mai competenţi specialişti în economia dezvoltării şi profesor la New York University, atrage din nou atenţia asupra falimentului politicii ajutoarelor externe, într-un interesant rezumat (schematic) al acestei politici în ultimii 50 de ani. Afganistanul este ultimul înscris pe lunga listă a dezastrelor economice şi sociale cauzate de această politică. Din 2001, doar Statele Unite au donat acestei ţări circa 13 miliarde dolari (bani gestionaţi în principal de US Aid) – ajutor extern pentru dezvoltare: sprijinirea agriculturii, construcţia de drumuri etc. Suma este enormă, nu doar ca valoare absolută, ci mai ales în raport cu PIB-ul Afganistanului, care anul trecut era estimat la circa 11 miliarde dolari. Chiar lăsând la o parte faptul că circa o treime din venitul afganilor provine din producţia de opiu (în 2007 aceasta a înregistrat un nivel record), înseamnă că SUA a cheltuit în scopuri civile mai mult decât tot venitul …

Citeşte în continuare