18 September 2020
Home / Energie / Cât plătește Europa și cât plătesc SUA pentru energie? Două tipuri de politici pauperizante

Cât plătește Europa și cât plătesc SUA pentru energie? Două tipuri de politici pauperizante

În Europa prețul gazelor naturale pentru utilizatorii industriali au crescut considerabil în perioada 1990-2012. De asemenea, prețul curentului electric a crescut incomparabil mai mult decât în SUA. Dacă în SUA costul energiei a revenit la valori apropiate de cele înregistrate în anii 90, în Europa prețurile s-au triplat. Acest lucru a afectat serios competitivitatea industriilor europene și probabil este unul din factorii care contribuie la letargia economică de aici.

Care este explicația? Creșterea producției de resurse energetice, în special gaze de șist, din SUA. Aceste resurse nu sunt tradable, deci creșterea lor se traduce printr-o ieftinire în interiorul economiei. În Europa s-a întâmplat invers: producția a scăzut mai repede decât a scăzut consumul (din cauza crizei), iar acum UE este dependentă de importul de energie în proporție de 66% (în anul 2000 importa doar 49%). În plus, Europa impozitează piața energiei în încercarea de a salva planeta. Producția de energie din surse regenerabile este scumpă și, dincolo de un anumit prag, destabilizează sistemul, ceea ce ridică problema costurilor suplimentare de compensare.

 Costul energiei

Părerea mea este că situația este artificială și în SUA și în Europa. Pe de o parte, ideea pe care o tot aud, cum că Europa trebuie să investească în industrii inteligente mi se pare o gogomănie fabuloasă: industriile cu adevărat inteligente nu sunt cele care apar atunci când dă guvernul subvenții, ci atunci când statul stă cât mai departe de piață.

Pe de altă parte, modelul creșterii economice bazat pe consum ieftin de energie este unul periculos, mai ales atunci când creșterea producției rezultă dintr-un bubble energetic care, după cum îi spune numele, nu este sustenabil. Investițiile masive în exploatarea de gaze de șist au devenit posibile măcar în parte datorită tehnicilor moderne de finanțare – adică expansiunii credititului și dobânzilor artificial de mici. Aceste fenomen stimulează investițiile industriale pe seama de rând, a consumatorului. Produce practic un transfer de avuție de la micul consumator la o parte a investitorilor – la fel cum s-a întâmplat în timpul comunismului, prin „economisirile forțate”.

Nu e întâmplător că această “prosperitate” a SUA nu este evidentă la nivelul bunăstării individuale, din contră, putem spune că este o creștere economică pauperizantă

 Venitul si pretul petrolului

În octombrie 1973 țările OPEC și-au restricționat exportul de petrol în semn de supărare pentru că Occidentul a sprijinit Israelul în războiul cu Egiptul și Siria. Rezultatul? Prețul petrolului s-a dublat aproape imediat și până în 1980 a crescut de 4,5 ori în termeni reali. Economiile dezvoltate au intrat într-o recesiune inflaționistă (ceea ce economișii mainstream, în înțelepciunea lor maximă, credeau că nu se poate întâmpla niciodată).

În 2013 suntem, cum s-ar zice, înapoi în viitor. Nu, nimeni nu mai supune astăzi vreunui embargo economiile occidentale, cu mici excepții geopolitica petrolului este complet schimbată la față și SUA are un cuvânt decisiv de spus în formarea prețului. De fapt, este și cel mai mare producător de petrol. Ciudat însă, americanul mediu a ajuns să cheltuiască în ultimii ani 7,5% din venit pe benzină, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 1973 încoace, iar conform previziunilor cheltuielile cu carburantul vor crește la 10% din venitul median până în 2020.

Astfel, suntem în plină „criză” petrolieră deși nimeni nu folosește acest cuvânt. Mai precis, suntem la fel de săraci atunci când vine vorba să cumpărăm benzină ca acum 40 de ani. De data asta motivul este dublu: pe de o parte petrolul s-a scumpit, dar nu din cauza Orientului Mijlociu, ci din cauza politicii inflaționiste a SUA; pe de altă parte creșterea veniturilor a stagnat de 4 decenii încoace. Vorbesc aici de americani, dar când mă gândesc că eu dau deja pe benzină vreo 10% din venit, cred că nici românilor nu le este prea bine.

[layout show=”1″]

0 Shares
Share
Tweet
Share