24 February 2020
Home / Aberaţia de intervenţie / Cât de profitabilă (nu) este energia solară?

Cât de profitabilă (nu) este energia solară?

cartoon-grants-solar-energy

Solar Dreams, Spanish Realities, adus în atenţia mea de Dan Şelaru, este must reading pentru toţi cei care vor să se familiarizeze cu problemele producţiei de energie din surse neconvenţionale. Nu sunt un expert pe energie, dar cred că măcar un lucru se poate spune cu fermitate.

Indiferent de argumentele tehnice şi politico-strategice care se pot aduce, atât timp cât producţia unui bun are nevoie de subvenţie înseamnă că ea este neprofitabilă. Producţia fără profit iroseşte resursele şi sărăceşte societatea, iar o societate mai săracă nu-şi poate permite saltul tehnologic către creşterea performanţei în producţia de energie.

Am auzit argumentul anti-economic conform căruia producţia unui bun merită subvenţionată atât timp cât ea poate ajunge profitabilă în viitor. Problema economică este însă tocmai aceasta: doar piaţa liberă poate decide ce este profitabil; doar libera iniţiativă poate decide care investiţii merită încercate şi care nu. Altminteri, pe baza supoziţiei că producţia bunului X se poate dovedi profitabilă peste 10 ani putem justifica subvenţionarea oricărui sector. Şi dacă cumva peste 10 ani sectorul respectiv are în continuare nevoie de subvenţie se poate argumenta că el trebuie subvenţionat în continuare fiindcă, surpriză, peste încă 10 ani cu siguranţă va fi profitabil. Dar alocarea optimă a resurselor nu presupune să investim în toate proiectele care au potenţial de profitabilitate în viitor! Mă tem că numărul acestora tinde spre infinit. Alocarea eficientă presupune tocmai să discriminăm între proiectele de investiţii şi să le lăsăm deoparte pe cele care nu sunt profitabile în interiorul preferinţelor de consum şi economisire ale publicului.

Să reformulez. Nu doar anumite investiţii, ci orice investiţie devine profitabilă doar în viitor. Dacă eu mă apuc acum să produc gogoşi, nu voi avea dovada rentabilităţii sau ineficienţei investiţiei decât în viitor. Problema este către care din numărul total de investiţii posibile – toate cu potenţial de rentabilitate în viitor – trebuie să meargă resursele societăţii. Şi singurul răspuns înţelept este să lăsăm piaţa să decidă, adică proprietarii resurselor (capitaliştii) şi întreprinzătorii privaţi. Producţia de energie solară sau eoliană este, alături de producţia de gogoşi, unul din domeniile care se pot dovedi profitabile – sau nu – în viitor. Nu există un argument bun pentru subvenţionarea energiei solare, aşa cum nu este nici pentru subvenţionarea gogoşăriilor.

Revenind la articolul indicat, Spania este un exemplu de manual pentru consecinţele politicii de subvenţionare – consecinţe previzibile şi îndelung explicate de economişti. Pe scurt, subvenţionarea a declanşat distorsionarea alocării resurselor. Aşa cum Ceauşescu a construit un Canal în România, la fel “capitaliştii” spanioli au împânzit ţara de panouri fotovoltaice. E drept, nu au folosit muncă forţată, ci expansiunea creditului. În urma boom-ului s-a ajuns ca unităţile producătoare de energie să fie amplasate în locaţii ciudate, unde randamentele sunt scăzute – dar ce mai contează când subvenţia e mare?!

Voi selecta câteva pasaje:

This energy servitude combined with the nation’s concerns about climate change spurred an unusual revolution in 2004. That’s when the government offered generous subsidies or premium tariffs for solar and wind-made electricity added to the national grid. The initiative guaranteed 25-year-long profitable returns of at about 20 per cent for solar entrepreneurs.

Within short order farmers signed over orchards and plots of land for solar PV farms. Next came concentrated solar tower installations… In response to the subsidies factories making silicon wafers and/or assembling modules popped up like orange trees across the nation. Sensing a financial killing, global banks and pension funds poured money into Spain’s solar boom the same way they funded financial derivatives or the shale gas revolution in North America. By 2008 Spain’s solar explosion eagerly swallowed half of the globe’s photovoltaic module production.

Meanwhile, the boom surpassed every government electrical target says Prieto. The government set an initial goal of creating 400 MW of power from solar power by 2010. But industry surpassed that goal in 2006-7. “Banks and investment funds treated solar like a financial product. These were the days of wine and roses.”

But by 2008 the excesses of the boom became readily apparent. For starters, the government realized that it could no longer subsidize renewables for 25 years to the tune of 2.5 billion Euros a year.

And so it issued new royal decrees cutting promised returns from 46 cents a KW hour to 32 cents for investors. Later decrees forced more reductions putting brakes on the entire solar module industry.

“There have been 15 royal decrees on renewables since 2004,” explains Prieto. “Each one tries to fix the unanticipated problems of the last one. Each one is worst than the last. But each decree makes renewables less credible.”

An industry poised for a massive build-up based on guaranteed returns, explains Prieto, then laid off workers as a debt-heavy government cancelled or lowered promised financial returns from the sun. The solar PV sector now estimates that 44,000 of the nation’s 57,900 installations are on the verge of bankruptcy.

Ce este cel mai frumos este că investiţia în solare presupune creşterea producţiei de energie din combustibili fosili:

A 2013 Stanford University report, for example, calculated that global photovoltaic industry now requires more electricity to make silicon wafers and solar troughs than it actually produces in return. Since 2000 the industry consumed 75 per cent more energy than it put onto the grid and all during its manufacturing and installation process.

Moreover it won’t pay off this energy debt or energy consumed in its construction until 2016. As a consequence, ramping up of industrial solar production produces more greenhouse gases than it saves for nearly a decade. The study also recommended that reducing the fossil fuel inputs for a next generation of photovoltaic systems be a key priority.

Cam aşa salvează tovarăşii planeta.

0 Shares
Share
Tweet
Share