30 October 2020
Home / Articole / Cât de “nesimțite” sunt pensiile grecilor, la urma-urmei?

Cât de “nesimțite” sunt pensiile grecilor, la urma-urmei?

317 Shares

Circulă fel de fel de informații despre pensiile grecilor și raportul dintre acestea și pensiile nemților sau ale francezilor. Ca să lămurim lucrurile:

Conform Eurostat, pensia medie totală în Grecia este de 882 euro/lună. Spre comparație, pensia medie totală este de 1576 euro pentru bărbați și 1302 pentru femei în partea de vest a Germaniei, respectiv 1303 (1219) în partea de est a Germaniei. În Spania, pensia medie este de 1021 euro/lună.

Așadar, nici vorbă că pensionarii greci au aceleași venituri precum nemții. Dacă comparăm cu pensia unui bărbat din vestul Germaniei (deci luăm cel mai nefavorabil exemplu), rezultă că pensia medie a unui grec reprezintă doar 56% din aceasta. Pensia unui spaniol reprezintă 65% din pensia neamțului. Ca să punem lucrurile în perspectivă, este util să comparăm nivelul relativ al pensiilor cu PIB pe locuitor. Oare pensiile grecilor sau spaniolilor, așa mici cum sunt, se situează oare la un nivel exagerat în raport cu posibilitățile economiei? După cum ne spun statisticile, nu. În linii mari, diferența dintre PIB pe locuitor între cele trei națiuni, se regăsește în diferența dintre pensii. E adevărat, în Grecia pensiile erau ceva mai mari înainte de criză, depășind proporția care exista între PIB pe locuitor.

Pensia vs PIB pe locuitor

Pensiile din Grecia sunt cu adevărat împovărătoare pentru guvern nu fiindcă sunt mari (în raport cu alte țări), ci fiindcă Grecia are o populație îmbătrânită: 20% din greci au vârsta peste 65 de ani. În plus, ca și în România, în Grecia multă lume s-a pensionat devreme. Vârsta la care populația Greciei părăsește piața muncii este a cincea cea mai redusă din țările OECD. Asta în vreme ce speranța de viață, atât la naștere cât și la vârsta de 65 de ani, este peste media OECD.

pensii 3

Astfel, cheltuielile publice cu pensiile sunt foarte mari, dar cheltuielile per pensionar nu sunt deloc mari! Din cauză că are atât de mulți pensionari, cheltuielile cu pensiile per capita (după tăierile din timpul austerității) sunt sub media europeană (în calculul care stă la baza celui de-al doilea grafic se raportează toate cheltuielile cu pensiile la numărul pensionarilor de peste 65 ani).

Pensii 1

 

pensii 2

Așa cum am mai spus, problema fundamentală a Greciei este că nu produce bani. Nu este o economie productivă. A irosit trei decenii și jumătate cu iluzia că injecțiile de fonduri europene pot asigura convergența reală. De fapt, aceste fonduri europene – și toate ajutoarele publice din istorie – nu au făcut decât să culce societatea pe-o ureche, să distrugă spiritul antreprenorial și să cultive clientelismul. La ce bun să te mai gândești cum să vii în ajutorul consumatorului, la ce bun să inovezi, când poți să aplici pentru un grant, pentru o subvenție, pentru un ajutor de minimis? Iar banii pentru așa ceva sunt gârlă? La ce bun să te chinuiești să lucrezi eficient, când eficiența nu o măsoară piața, ci niște birocrați care cară bibliorafturile cu hârțogăraie “europeană”? Plus că Grecia este o țară cu o populație destul de mică, banii și-i dau ei între ei, cum ar veni: nașul lucrează la minister, sora la primărie, vărul are ferma la țară de care avem nevoie în combinație, iar nepoata asta mică aplică pentru grant, că e tânără și respectă criteriul de vârstă.

Fondurile europene cultivă clientelismul și paternalismul, dar, în plus, obligă guvernul să cofinanțeze. Cu cât atragi mai mulți bani europeni, cu atât îți cresc cheltuielile publice, cu atât trebuie să mărești impozitele ca să le acoperi. Cum ar veni, trebuie să torni sare pe rană. Mai omori încă o tură inițiativa antreprenorială și investițiile productive, mai penalizezi o dată dorința de muncă și de sacrificiu.

Rezultatul la nivel societal? Zero convergență.

PIB pe locuitor in GreciaFără să devină o economie competitivă, Grecia nu are cum să asigure pensii decente, nici pentru pensionarii actuali, nici pentru cei viitori. Iar unul din pașii care trebuie întreprinși pentru ca Grecia să devină competitivă este tocmai desființarea sistemului public de pensii, care aduce pierderi societății. Trecerea la un sistem bazat pe acumulare individuală i-ar scoate pe tineri din capcana sărăciei în care intră imediat ce pășesc pe piața muncii. În plus, ar echivala practic cu desființarea contribuțiilor sociale pentru orice contract de muncă nou înregistrat. Pe lângă această reformă, Grecia trebuie să desființeze sistemul clientelar și să combată parazitismul economic care o face să-și fure singură căciula. Nu poate face asta în mod credibil decât printr-o reformă fiscală radicală, însoțită de diminuarea birocrației.

 

317 Shares
317 Shares
Share
Tweet
Share