25 May 2019
Home / Ideologi da' culți / Care “bunuri publice”? În România oamenii simpli construiesc infrastructură mai eficient decât statul

Care “bunuri publice”? În România oamenii simpli construiesc infrastructură mai eficient decât statul

Un articol excelent publicat ieri ilustrează cu numeroase exemple cât de greșită este idea că, dacă statul s-ar da la o parte de la construcția de infrastructură, atunci societatea ar rămâne fără drumuri, poduri sau tuneluri. Meritul articolului este acela că vine cu exemple exclusiv din România, țara cu cele mai mari costuri de construcție a infrastructurii din Europa de Est și, pe alocuri, chiar din lume.

Din păcate această risipă uriașă a banului public este posibilă deoarece cea mai mare parte a publicului crede că drumurile sau canalizarea reprezintă exemple de „bunuri publice” – în sensul că pot fi construite doar de stat, mediului privat lipsindu-i stimulentele pentru a concepe și realiza așa ceva. Și atunci ridică mâine și se predă statului, lăsându-se buzunărit prin impozite tot mai mari, sperând că poate-poate o să primească și ceva util în schimb. Ideologii guvernului, plătiți cu salarii grase din banii publicului (!), au grijă să întrețină această iluzie. Ideea este complet falsă, atât din punct de vedere teoretic cât și istoric, iar recent am început să vedem exemple de „bunuri publice” private și la noi. Aceste lucruri se întâmplă într-o țară săracă, unde poate mai mult decât în altă parte ne-am aștepta ca oamenii simpli să nu fie în stare să realizeze bunurile de care are nevoie comunitatea.

Locuitorii din Negoiești, comuna Brazi, jud. Prahova se săturaseră până în gât de camioanele care treceau prin hârtoapele de-acolo cutremurându-le (și deci afectându-le) casele. Așa că într-o zi s-au supărat și au zis: „Gata! Ne facem centură a satului!” Și au făcut! Au strâns bani, au angajat o firmă și au trântit o centură de nu ar fi făcut Statul nici în 50 de ani.

Centura satului Negoiești are și trotuare și chiar și benzi pentru bicicliști. Nota de plată? 1,2 milioane de lei. E mult? Este. Dar când te gândești că la Stat costă 1 milion de euro aceiași treabă, nu mai pare atât de mult.

Soseaua de centura din Negoiesti

Ce vreau să spun e că piața liberă e perfect capabilă să ofere și astfel de servicii la o calitate net superioară și la un preț net mai bun. În plus, când șoseaua chiar e a comunității, motivația de a o proteja e mult mai mare. Astfel că sătenii au avut grijă să se ocupe și de hoții de fier vechi și în genere s-o mențină.

În anii 30 s-a construit rețeaua de tunele prin care trece și astăzi trenul între Suceava și Vatra Dornei. În anii 30! S-a săpat manual prin munte! 13 tunele, din care unul de 13,8 km în curbă (tunel care de altfel deține și astăzi recordul de cel mai lung tunel în curbă din Europa). Atenție! Asta era acum aproape 80 de ani! Și acum e greu să faci un amărât de pod peste Timiș în 3 luni?

Singura diferență e că tunelurile de care am amintit au fost făcute de un consorțiu italian angajat de un grup de firme românești care vroiau o cale rapidă de transport a lemnului de la Suceava către Ardeal și către Occident în general. Și s-a făcut! În sub 6 ani a fost gata!

Problema n-ar fi atât de mare dacă Statul măcar s-ar da la o parte – cum se-ntâmplă în Germania. În Germania, dacă localnicii iau problema pe cont propriu, statul îi scutește de impozite până când se acoperă investiția făcută astfel că Statul rămâne cu drumul dar lucrarea se face în timp record și mult mai repede și mai ieftin decât ar fi făcut-o Statul. Bonus: Statul nu cheltuiește nimic.

Dar la noi nu – Batman! Batman! La noi vine Statul să-ți dărâme podul/șoseaua pentru că n-ai trecut pe la toți plimbătorii de acte, aplicatorii de ștampile, experții în agrafe, „doamnele” de la cele 4387947823947329843298 de miliarde de ghișee de cele câteva zeci de mii de instituții cu multe inițiale care „se ocupă” de asta.

Alt exemplu: Colonia Borhanci e un cartier din Cluj Napoca. E cartier al orașului din 1989. Dar până în 2008 n-a avut apă curentă. De fapt, n-ar fi avut nici astăzi dar locuitorii din zonă și-au construit singuri rețea de apă. Şi? Ce-a făcut Statul? I-a amendat cu 1000 de lei! De ce? Că n-aveau autorizație! De ce n-aveau autorizație? Pentru că se plictisiseră să aștepte peste 7 luni ca Primăria să le dea nenorocita aia de hârtie.

image-2009-03-10-5479368-0-colonia-borhanci-cluj-napoca

Mergeți prin Maramureș, în Certeze sau Târșolț, și veți vedea cum oamenii au pus mână de la mână și au construit drumul comunal. Şi au oferit totodată o lecţie privind “standardele de cost”: 85000 de euro a costat un drum de 3 km (adica 30000 euro/km) după cum se vede din beton, nu poşircă de asfalt care se găureşte la prima zăpadă.

certeze

În România inițiativa privată este pedepsită, chiar dacă oficial UE ne-a spus că avem “economie de piață funcțională”. Dacă vrei să pornești o afacere, dacă vrei să îți servești concetățenii cu un serviciu oricât de simplu, trebuie să suporți umilința de a sta la coadă în fața statului (la înființarea firmei, la plata impozitelor ș.a.m.d.). Iar dacă Doamne-ferește, îți trece prin cap să construiești un pod, ești amenințat direct cu pușcăria, așa cum au pățit sătenii din comuna Marginea (Suceava):

image-2009-02-27-5453990-41-podul-din-comuna-marginea

Până când România nu va renunța la regimul de socialism în infrastructură nu cred că va avea bunuri publice cu adevărat utile. Va avea poate, când o să fim bunici, șosele de centură și autostrăzi care însă nu-și vor recupera costul de producție niciodată. Statul se pricepe de minune să construiască lucruri “balșoi”, bune de pus în poză, dar fără utilitate reală. Așa cu spunea Hrușciov,

Politicienii sunt peste tot la fel. Promit că vor construi poduri chiar şi acolo unde nu sunt râuri.

Numai o “minte sclipitoare”, care se plictisește în fotoliile călduțe ale birocrației de stat, poate decide că este bine ca într-o țară săracă precum România să se construiască autostrăzi în paralel cu drumurile naționale deja modernizate. Doar statul bate toba dinainte și anunță ce va construi și pe unde, chipurile ca să vadă omenirea că “aici sunt banii dumneavoastră” – în realitate, pentru ca clientela politică să aibă timp să cumpere terenuri pe care să le vândă apoi la preț triplu sau înzecit companiei de drumuri. Iar birocrația bruxeleză, în loc să amendeze aceste excese și să vină în ajutorul inițiativei private, ce face? Întărește politica statului! Stabilește “coridoarele de transport” în funcție de propriul interes și veghează ca fiecare pix cumpărat din fonduri publice să poarte etichetă cu UE – ceea ce încarcă bugetul, dar ce mai contează, cetățeanul trebuie informat unde sunt banii lui!

Ei bine, articole ca acesta și cel citat la început au tocmai intenția de a informa (gratis) publicul, dar nu despre piramidele promise sau construite de stat, ci despre realizările unor comunități mici, care au reușit fără credite și fără tam-tam să ridiculizeze înțelepciunea convențională. Nu este nevoie de “ajutorul” statului pentru a avea infrastructură proporțional cu nevoile reale – la fel cum nu este nevoie să plătim pentru “transparența” cheltuirii banului public. Este necesară reforma statului, reforma autentică: debirocratizarea, dereglementarea și scăderea impozitelor, astfel încât inițiativa privată să aibă cale liberă de a ne oferi bunurile și serviciile pentru care suntem gata să plătim.

[layout show=”1″]

5 Shares
Share
Tweet
Share