5 June 2020
Home / Blogway iti zice Salut / Capitalismul și selecția naturală

Capitalismul și selecția naturală

Am auzit de multe ori că funcționarea neîngrădită a capitalismului produce în cadrul societății rezultate în logica selecției naturale: cei mai potriviți indivizi prosperă, iar cei care nu se adaptează mor. Recent, Dan Șelaru mi-a semnalat articolul Mândriți-vă cu câți angajați ați împins la moarte! si mi-am dat seama ca darwinismul în forma cea mai reducționistă a mai făcut o victimă. Interesant este că această idee a fost permanent exploatată de socialiști, tocmai pentru a denigra capitalismul. Nu mai departe de acum două zile l-am văzut pe Alexandru Athanasiu pe un post tv vorbind despre “libertarianul” Friedrich Hayek ca despre un avocat îndârjit al dezmembrării statului, un oponent vehement al oricărei forme de justiție (socială) – pe principiul că selecția naturală este și inevitabilă și morală. Cum nu puteam să-l întreb domnul Athanasiu câte pagini a citit din “Constituția libertății”, am oprit televizorul.

Cred că nu degeaba este folosită eticheta “selecției naturale” pentru a caracteriza capitalismul. Mi-e teama ca oricine ajunge sa citeasca articolul menționat mai sus (sau discursurile socialiștilor) va resimti o repulsie instinctiva fata de capitalism. Din pacate. Cititorul trebuie insa avizat: capitalismul nu reprezinta institutionalizarea barbariei; economia de piata nu este o junglă. Ca să mă folosesc de clasici, Ludwig von Mises s-a străduit din răsputeri să afirme contrariul: capitalismul – sau ordinea socială a propietății private – înseamna cooperare socială:

Societatea este acţiune concertată, cooperare.

Societatea este rezultatul comportamentului conştient şi deliberat. Aceasta nu înseamnă că indivizii au încheiat contracte în virtutea cărora au fondat societatea umană. Acţiunile care au produs cooperarea socială şi care o reproduc din nou, în fiecare zi, nu urmăresc nimic altceva decât cooperarea şi întrajutorarea cu alţii, pentru atingerea anumitor rezultate specifice. Ansamblul complexului de relaţii mutuale create prin asemenea acţiuni concertate se numeşte societate. Societatea pune colaborarea în locul existenţei izolate – cel puţin imaginabile – a indivizilor. Societatea este diviziune şi combinare a muncii. În calitatea sa de animal care acţionează, omul devine un animal social.

Faptele fundamentale care au dus la apariţia cooperării, societăţii şi a civilizaţiei, şi care au transformat animalul uman într-o fiinţă umană, sunt acelea că lucrul desfăşurat în cadrul diviziunii muncii este mai productiv decât munca izolată şi că raţiunea umană este capabilă să recunoască acest adevăr. Fără acestea, oamenii ar fi rămas pe vecie duşmani de moarte unii altora, rivali ireconciliabili, în strădaniile lor de a-şi asigura o porţie din stocul limitat al mijloacelor de subzistenţă furnizate de natură. Fiecare om ar fi fost forţat să-i privească pe toţi ceilalţi ca duşmani ai săi; dorinţa sa intensă de a-şi satisface propriile pofte l-ar fi îndreptat spre conflict implacabil, cu toţi vecinii săi. Nici un fel de simpatie nu s-ar fi putut dezvolta într-o asemenea stare de lucruri.

Murray Rothbard, la rândul său, pune problema în următorii termeni:

The network of voluntary interpersonal exchanges forms a society; it also forms a pattern of interrelations known as the market. A society formed solely by the market has an unhampered market, or a free market, a market not burdened by the interference of violent action. A society based on voluntary exchanges is called a contractual society. In contrast to the hegemonic society based on the rule of violence, the contractual type of society is based on freely entered contractual relations between individuals.

Thus, in explaining the origins of society, there is no need to conjure up any mystic communion or “sense of belonging” among individuals. Individuals recognize, through the use of reason, the advantages of exchange resulting from the higher productivity of the division of labor, and they proceed to follow this advantageous course. In fact, it is far more likely that feelings of friendship and communion are the effects of a regime of (contractual) social co-operation rather than the cause

Și acum să ne întoarcem la oile noastre. Cum ziceam, socialistii sunt cei care au folosit jungla pentru a descrie metaforic viata sociala si economica din capitalism. In opinia lor, economia este terenul luptei de clasa (intre muncitori si patroni). Sunt dezamăgit să văd așa-ziși promotori ai capitalismului făcând tot ce le stă în putință să justifice această caracterizare.

Merită repetat: barbaria și cruzimea sunt etichete care se pot aplica perfect funcționarii socialismului. Capitalismul este însă sistemul economic veritabil uman. Este sistemul care salvează vieti, deoarece acumularea de capital și creșterea productivității care o însoțește duc la creșterea bunăstării tuturor. Capitalismul – ca sistem al producției de masă (excelent descris ca atare de Mises) – este, dacă acceptați exprimarea, cel mai egalitar și democratic sistem construit de om. Prin opoziție, producția pentru elite sau de dragul elitelor (care nu ține cont de dorintele omului de rând) a caracterizat socialismul și celelate forme de conducere dictatorială a societatii. Desconsiderarea semenilor, de asemenea, îi caracterizează bine pe tirani.

Mi se pare important de adăugat că prezervarea libertății presupune sacrificiu, nu dispret. Furia revoluționară – bineînțeles, în numele libertății! – nu a dus niciodată la altceva decât la o societate hegemonică (Rothbard) sau o lume de barbari (Mises). Capitalismul nu a fost promovat niciodată de un Robespierre sau Saint-Just, și nici nu i-ar fi stat bine altfel. Sunt convins că cei care nu înțeleg asta pot scrie la fel de bine manuale de leninism ca și apologii bete despre capitalism.

P.S.
Cea mai importantă întrebare la care prietenii libertății trebuie să răspundă în dimineața asta este “De ce ar trebui să-mi pese de libertatea ta, de drepturile tale, de proprietatea ta?” În fond, fără să răspundem la ea nu avem cum să vedem soluția pentru o societate de oameni liberi (știu, e pleonasm).

Vă recomand și
Ordinea spontană din închisori – sau ce ar zice Hayek despre bandele din LA?

Darwin, Marx and Freud: The Evil Threesome

0 Shares
Share
Tweet
Share