28 October 2020
Home / Ce face statul? / Bugetul cetățeanului e de fapt al statului: câteva observații despre realizările și ambițiile guvernului

Bugetul cetățeanului e de fapt al statului: câteva observații despre realizările și ambițiile guvernului

Guvernul continuă să întrețină iluzia că bugetul statului este de fapt al nostru, al tuturor, și că astfel, cu cât vom cotiza mai mult la el cu atât vom fi mai bogați! Sofismul este ieftin și l-am criticat de la prima lui ediție. Acum voi aduce câteva observații punctuale pe starea de lucruri înfățișată de guvern. Voi spune din capul locului că aceasta, bazându-se pe statistici, este extrem de selectivă în alegerea acestora astfel încât situația reală a economiei este cosmetizată cu destul zel, destul de strident pe alocuri.

  • „Avem cel mai mare PIB din istorie și cea mai mare creștere economică din UE”. Dar la fel s-a întâmplat și în trimestrul III din 2011 (pe timpul guvernului Boc) când, nota bene, am avut o creștere chiar mai mare (4,5%) și eram întrecuți doar de țările baltice.
  • „Modelul greșit al austerității a fost respins”. Această afirmație nu poate fi calificată dacă mai întâi nu definim exact ce înseamnă austeritate. Hai să vedem ce spune Wikipedia: “În economie austeritatea descrie politicile utilizate de guverne pentru a reduce deficitele bugetare în timpul condițiile economice nefavorabile. Aceste politici pot include scăderi de cheltuieli, creșteri de impozite sau o combinație între cele două”. Mi se pare mie sau guvernul însuși se laudă că a redus deficitul bugetar? Mi se pare mie sau toate măsurile de creștere a cheltuielilor publice sau de scădere a fiscalității (precum TVA la pâine) au fost negociate cu FMI și au fost implementate doar cu găsirea de surse alternative de finanțare (o acciză aici la bere, o acciză colo la benzină…)
  • „Cheltuielile au crescut cu 14 miliarde lei față de 2012 stimulând accelerarea creșterii economice”. După cum toată lumea știe, este vorba de creșterea cheltuielilor de personal. Creșterea salariilor nu poate duce la creștere economică, deoarece salariul reprezintă un venit – adică tocmai rezultatul creșterii economice. De ce nu crește guvernul atunci cheltuielile mai mult, de ce nu ne dublează la toți salariile, pentru ca într-adevăr să accelereze creșterea economică și să fim pe primul loc nu doar în Europa, ci și în lume, întrecând statisticile din China?
  • „Piețele au încredere în politica guvernului, ne împrumutăm la cele mai mici dobânzi din istorie”. Ce coincidență, la fel se împrumută multe din țările lumii. În spatele dobânzilor mici se află politica monetară expansionistă americano-europeană-japoneză, care a redus rata dobânzii la principalele monede în vecinătatea numărului zero. Dacă guvernului îi plac atât de mult graficele și recordurile, atunci să ne amintim de figura de mai jos, care arată că recordul post-criză la doborât CDS-ul îl deține primul guvern Boc. Deși guvernul Ponta a redus CDS-ul de la 500 la 180, în anul 2009 guvernul Boc l-a redus de la 750 la 200, o performanță mai mare. În plus, dacă ne uităm la bulgari vedem că ei se împrumută și mai ieftin (de polonezi nu mai vorbesc). Dar nu asta este problema, guvernul Boc a guvernat infernal. Problema cred este următoarea: dacă credibilitatea României a crescut atât de mult în ultimul an, atunci cum se face că investițiile străine directe sunt la minim istoric?! În scădere cu aproape 10% față de anul trecut? Acest fapt dovedește în opinia mea că nu despre perspectivele economiei României este vorba aici, ci despre credibilitatea câștigată de guvernanții României în fața finanțatorilor internaționali. De credibilitatea statului, nu a economiei, este vorba. Statul a demonstrat că, la o adică, se pricepe atât de bine să confiște avuția publicului și să amputeze salariile bugetarilor încât riscul de a nu-și plăti datoriile este foarte mic.

CDS

 

CDS

  • „România are una din cele mai scăzute poveri fiscale din UE”. Afirmația este complet falsă. România ocupă locul 136 în clasamentul mondial al fiscalității. Dacă România este un Eldorado pentru mediul de afaceri, așa cum a spus recent primul ministru, înseamnă că Eldorado s-a mutat între Zimbabwe și Burundi, vecinele noastre în aceste clasament.
  • „40 de miliarde lei (6% din PIB) pentru investiții”. Aceste investiții publice vor fi finanțate din banii contribuabililor, inclusiv din miliardele de euro care vor fi colectate prin creșterea accizelor la carburanți și taxa pe construcțiile speciale. Nu era mai eficient pentru economie dacă acești bani rămâneau în circuitul privat? Să înțelegem că statul se pricepe să cheltuiască mai eficient banii de cât mediul privat?
  • „Crește bugetul educației în 2014, inclusiv salariile profesorilor”. Fără îndoială, salariile profesorilor sunt foarte mici, dar mă întreb dacă ele nu reflectă cumva productivitatea învățământului românesc, unde aproape jumătate din liceeni nu trec Bac-ul. Cred că știți foarte bine cât valorează diplomele pe piața muncii. Și atunci care este logica măririlor de salarii – alta decât calmarea disperării financiare a profesorilor și asigurarea unui climat electoral favorabil?

Educatie

  • „Asigurarea protecției sociale prin creșterea salariului minim și a pensiilor”. Întâmplător, scumpirile care se vor produce la energie și la carburanți vor lovi cu precădere în clasa socială cu venituri mici, care își cheltuie o parte mai mare din buget decât restul populației pe bunuri de consum și pe plata utilităților. Să sperăm că salariații cu venituri reduse nu se vor prinde și vor vota tot cu actualii oameni politici.
  • “Investițiile publice sunt la cel mai ridicat nivel din istorie în comparație cu deficitul”. Sigur, dar dacă punem problema în acești termeni, mai avem de luptat până să îl ajungem din urmă pe Ceaușescu, care deține încă recordul la investiții publice.
  • “Câștigul salarial net lunar 1676 lei în 2014”. Așa cum am arătat, din 2009 încoace creșterea salariului mediu a fost mâncată aproape integral de inflație. Rămâne de văzut dacă anul 2014 va fi unul de excepție.

 

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share