16 January 2019
Home / Despre criza / Boom-ul actual într-o poză: industria bunurilor de capital la cote istorice înainte de prăbușire

Boom-ul actual într-o poză: industria bunurilor de capital la cote istorice înainte de prăbușire

Suntem în plin boom economic. Emisiunea monetară și reducerea artificială a ratelor dobânzilor provoacă distorsiuni în structura producției, stimulând investițiile dincolo de nivelul care este sustenabil (profitabil) într-o economie liberă, supusă doar voinței suverane a consumatorilor. Priviți cum ciclul economic este practic exprimat prin avântul și ulterior prăbușirea producției în acele sectoare, sau stadii ale producției care se ocupă cu fabricarea de bunuri de capital sau de bunuri durabile.

Boom

Lucrurile se întâmplă exact cum au explicat și au prezis economiștii Școlii Austriece. Scăderea ratei dobânzii nu are un efect omogen asupra tuturor piețelor, bunurilor, activelor. Din contră, bunurile de capital sunt avantajate în comparație cu bunurile de consum; bunurile durabile sunt avantajate în fața bunurilor non-durabile.

Boom 2

De ce? Deoarece tipărirea de bani nu se răspândește uniform în economie, nu afectează în egală măsură toate sectoarele, din contră. Haideți să ne gândim. Dacă statul ar tipări bani și i-ar arunca din elicopter sau i-ar distribui tuturor cetățenilor (ca supliment la salarii sau pensii), urmarea ar fi oamenii s-ar repezi să-i cheltuie mai cu seamă pe bunuri de consum – consumul reprezintă cea mai importantă alocare a veniturilor. Ceea ce înseamnă că prețurile bunurilor de consum ar crește rapid și am avea inflație. Așa s-a întâmplat în anii 90 în România, de exemplu.

Dar există și o altă situație. Atunci când ia calea expansiunii creditului, așa cum a fost cazul de atâtea ori în istoria modernă și așa cum se întâmplă în prezent, emisiunea monetară alimentează cheltuielile de investiții. Nimeni nu face credit ca să-și cumpere pâine sau pantaloni. Lumea cumpără pe credit bunuri de folosință îndelungată. În plus, scăderea dobânzii falsifică calculul oamenilor de afaceri și îi stimulează să investească exagerat (să cumpere bunuri de capital și echipamente de producție), în special în sectoarele îndepărtate de consum.

Cu cât injecţia monetară este mai puternică, cu atât mai mult va fi afectată cererea pentru bunuri de capital și bunuri durabile; așadar, cu mai amplă va fi expansiunea industriei producătoare de bunuri de capital şi cu atât mai larg va fi transferul resurselor dinspre industriile apropiate de stadiul consumului final către producătorii situaţi în primele stadii ale structuri producţiei. Acest fenomen, care exprimă de fapt schimbarea raportului dintre consum şi investiţii, a fost denumit de F. Hayek ”economisire forţată”. Cu alte cuvinte, expansiunea creditului rupe armonia dintre planurile consumatorilor și ale investitorilor, furând resurse de la primii și dăruindu-le celor din urmă.

Și atunci ne mirăm că nivelul de trai nu crește, deși PIB-ul urcă și guvernele se laudă cu creșterea economică? Normal că nu crește, pentru că alocarea resurselor nu mai respectă principiul suveranității consumatorilor. Normal că nu crește, fiindcă nu mai avem capitalism, ci avem dictatura unor grupuri de interese. Ne mirăm că inegalitatea sporește? Evident că sporește, câtă vreme resursele sunt permanent deturnate de la marea masă a cetățenilor (consumatori) către un grup restrâns (mari investitori).

Cumpărați-vă popcorn, pentru că merită să așteptați ce va urma.

2 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble