23 March 2019
Home / Finanțe-Bănci / BNR dă băncilor bani (că doar nu dă de la ea) fără expunere de motive

BNR dă băncilor bani (că doar nu dă de la ea) fără expunere de motive

BNR a decis să reducă rata rezervelor obligatorii și la depozitele în lei și la cele în valută. La lei a redus-o de la 15% la 12%, ceea ce înseamnă o diminuare cu 20% a rezervelor, iar la euro a redus-o de la 20% la 18%, ceea ce înseamnă o diminuare cu 10%. Conform așteptărilor BCR măsura se traduce printr-o eliberare de lichidități în favoarea băncilor de aproximativ 3,5 mld. lei, respectiv 0,4 mld. euro.

Care este impactul măsurilor luate de BNR asupra creditării? Dificil de spus. Teoretic, impactul poate fi uriaș. Scăderea ratei rezervelor echivalează cu o masivă intrare de bani în sistemul bancar, bani care dacă ar fi multiplicați prin mecanismul multiplicatorului monetar ar provoca o expansiune masivă a creditului. Efectul este diferit în funcție de monedă, deoarece multiplicatorul este diferit.

Simplificând, multiplicatorul este inversul ratei rezervelor. Astfel, la o rată a rezervelor de 12% la lei, multiplicatorul monetar este de 8,3; aceasta înseamnă că pentru orice depozit nou în valoare de 1 leu, sistemul bancar poate genera prin multiplicare 8,3 lei. În concluzie, dacă măsura BNR lasă la dispoziție băncilor 3,5 mld. lei, înseamnă că expansiunea potențială a creditului este de 29 mld. lei. La euro calculul este asemănător, cu diferența că acolo multiplicatorul este 5,5 (rata rezervelor este 18%). Măsura BNR injectează în bănci 0,4 mld. euro, deci creează premisele pentru o expansiune a creditării în valoare de 2,2 mld. euro. Dacă transformăm în lei și adunăm, efectul potențial combinat al reducerii ratei rezervelor la lei și euro ne duce la aproape 39 mld. lei. Ținând cont că soldul creditului privat era în luna noiembrie de 219,7 mld. lei, vedem că măsura BNR poate duce la o expansiune a acestuia cu 17%.

Din alt punct de vedere, dar la fel de important, potrivit propriilor estimări ale BNR, reducerea operată va mări brusc lichiditatea din piață (6 miliarde de lei, spune guvernatorul) cu nu mai puțin de… 88%!

Așadar, decizia BNR de ieri este o decizie majoră. Unii analiști au dreptate când se miră. Sigur, efectul explicat mai sus este unul potențial, nu înseamnă că se va întâmpla mâine sau peste un an. Totul depinde de transmisiunea monetară, care s-ar putea să funcționeze sau nu. Adică s-ar putea ca băncile să fie dornice să crediteze (și să găsească clienți interesați) sau nu. Dar nu înseamnă nici, așa cum am văzut la un post de televiziune, că creditarea ar putea crește strict în cuantumul celor aproximativ 1 mld. euro eliberați de BNR. O asemenea idee dovedește lipsa de cunoaștere economică a celor chemați să comenteze evenimentul.

Această decizie politică ar fi trebuit însoțită de o justificare pe măsură. În loc de motive am văzut însă o însăilare de informații și comentarii pe alocuri contradictorii, din care până la urmă reiese că… dacă nu reduceam rezervele bancare “ne-am fi îndepărtat de Europa”. Cam puțin pentru o instituție de calibrul BNR. Să exemplific cu elementele cele mai importante:

1. Ni se spune că procesul de dezinflație a continuat. Foarte bine, dar de ce este acesta un motiv pentru reducerea ratei rezervelor? Nu este clar. Pe vremea etalonului-aur – că tot îi place domnului Isărescu (ca și mie de altfel) să se raporteze la acest sistem – băncile erau mult mai bine capitalizate și operau cu rezerve pe măsură iar prețurile din economie scădeau (aveam deflație). Și economia creștea. Deci de ce este nevoie să reducem rata rezervelor?

2. Apoi, aflăm că,

“Daca nu reduceam RMO nu ar fi fost riscuri deosebite si asta pentru ca in Romania, situatia creditarii depinde de factori care nu tin de conditiile monetare- de situatia din Europa. Pe plan intern depinde de asemenea de nivelul inalt de indatorare a companiilor si populatiei.”

Deci nu era mare pierdere dacă nu se lua măsura de ieri. Și atunci unde este marele ei câștig?

3. Mai aflăm că,

„Cred ca bancile vor face judecati complexe si unele vor avea bani mai multi pentru creditare, altele pentru a-si achita datoriile… In mod normal, decizia de azi ar duce la deprecierea leului. Eu insa nu ma tem deloc ca se va intampla asa ceva”

Deci impactul asupra creditării este incert, mai degrabă se mizează că efectul asupra cererii agregate și asupra prețurilor va fi apropiat de zero, foarte bine.

Și atunci care este ideea, pentru ce o măsură atât de radicală? Voi răspunde imediat, dar mai înainte vreau să mă refer la justificarea pe care ar fi trebuit să pedaleze BNR azi, justificare pe care am presupus-o și criticat-o în articolul scris marți, De ce nu există motive pentru scăderea raei rezervelor minime obligatorii. Este vorba de impulsionarea creditării și a investițiilor în economie. Mă așteptam ca BNR să vină cu analize care să arate cum relaxarea politici monetare va crește creditarea și va sălta PIB. Să ne ofere prognoze concrete. Nimic.

Argumentul pe care mă așteptam să-l aud invocat în sprijinul deciziei de azi – și în absența căruia decizia este aproape neinteligibilă – are slăbiciuni profunde. Așa cum o spuneam și la o conferință la BNR anul trecut, băncile reprezintă cei mai slabi antreprenori din economie. Creditele neperformante au ajuns la aproape 22%, adică peste 1 din 5 credite a fost acordat greșit. Reprezintă un produs bancar defectuos, o risipă de resurse; bani care puteau fi acordați altcuiva, într-o direcție mai eficientă. Ați pomenit o fabrică de creioane care să scoată 22% din creioane strâmbe? Nu. Ați pomenit ca o fabrică de automobile să scoată 22% din mașini fără frâne? Nu.

3195

Doar băncile puteau reuși o asemenea contraperformanță. De ce? Din lipsa concurenței și a responsabilității. Tocmai din cauza genului de politică pe care BNR a adoptat-o astăzi. O paște vreun pericol pe bancă dacă investește prost? Dă cumva faliment? Nu, din contră, primește un cadou de la bancă centrală, o injecție de lichidități! Acest lucru se cheamă hazard moral, nu am auzit pe nimeni care să-l pronunțe. Iar dacă lucrurile chiar se complică, atunci deponenții băncilor sunt de vină, ei brusc sunt intitulați „investitori”, iar banca rămâne un simplu intermediar. Apuse sunt vremurile în care răspunderea bancherului era nelimitată…

Dar BNR nu a oferit argumentul impulsionării economiei. Și atunci de ce a alimentat băncile cu bani? Este momentul să lăsăm la o parte mănușile teoriilor de catedră, presupuse de mine de dragul argumentației, susținute de anumiți naivi și neconfirmate nici măcar de cei care ar trebui să-și dea silința să întrețină o aparență respectabilă unor decizii atât de importante, și să ne proptim bine în realitate. Băncile cară în spate un ghiozdan greu cu credite neperformante, profiturile pe care le-au avut până acum sunt mai degrabă rezultatul unei contabilități confortabile. Băncile-mamă nu mai creditează nimic, nu există surse de finanțare pe termen lung. Băncile sunt în chingi. În urmă cu puțin timp domnul Cinteză opina că “activitatea de creditare nu va cunoaşte o revigorare până în septembrie-octombrie anul viitor”. Mă gândesc că la acea oră luase în calcul efectul deciziei de astăzi, de altfel afirmația sa este identică cu informațiile transmise oficial azi. Tot domnul Cinteză ne spunea că unele bănci au început să folosească banii deponenților pentru a-și achita datoriile către băncile-mamă. Ați înțeles? Băncile au datorii și găuri financiare care trebuie cârpite. Despre asta este vorba.

Dar cu deponenții cum rămâne? Ei cum vor suporta dobânzile real-negative pe care le oferă băncile, grație politicii asistențiale din partea băncii centrale? Păi, rămâne așa cum a spus domnul guvernator:

 Aceasta este lumea in care traim, lume de represiune financiara masiva.

Parcă am mai auzit cuvântul ăsta „represiune”, pe la Revoluție, pe la mineriade… să înțelegem că politica monetară actuală este o mineriadă împotriva deponenților? Poate BNR, instituția statului în care românii au cea mai mare încredere, să fie mai explicită de atât? Represiune financiară? În beneficiul câtorva bănci? Cine conduce România?

UPDATE

Foarte bună observația lui Ionuț Bălan:

Pentru că pe piaţă exista deja exces de lichiditate, şi fără a scădea cota din depozitele bancare pe care le imobilizează BNR în propria vistierie sub forma RMO. Adică, erau bani pentru creditare şi fără cei eliberaţi din RMO. Principala întrebare rămâne de ce nu contractează clienţii împrumuturi de la bănci?

Răspunsul este simplu, şi nu constituie o noutate. Mediul economic e atât de ostil încât nu poţi face decât afaceri în pierdere cu bani de la bancă. Cu alte cuvinte, dacă băncile s-ar transforma mâine în societăţi de caritate şi ar da credite cu dobândă zero firmele tot nu s-ar înghesui la finanţare. Fiindcă au calculat că dacă iau 100 de lei şi îi investesc, mediul de afaceri le permite să scoată 95. Şi atunci e nevoie să mai vândă active de 5 lei ca să înapoieze creditul băncii.

E limpede că Guvernul n-a înţeles nimic din faptul că nu încasează taxe şi impozite. Chiar dacă guvernatorul BNR le-a explicat premierului Ponta şi ministrului Voinea, la o conferinţă din decembrie, că bani sunt pe piaţă, dar lipseşte încrederea. Dar chiar dacă n-a priceput că agenţii economici trebuie să poată face mai întâi o afacere pentru ca Fiscul să pretindă taxe, Liviu Voinea s-a apucat să-i replice lui Isărescu că or fi bani pe piaţă, dar n-ajung la buget.

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share