24 October 2020
Home / Analiză-Statistică / BNR a redus rata dobânzii, dar potența politicii monetare a scăzut

BNR a redus rata dobânzii, dar potența politicii monetare a scăzut

BNR a scăzut rata dobânzii de politică monetară din două motive: (1) pentru a fi în linie cu rata inflației, care cunoaște un trend descendent și (2) pentru a stimula băncile să reia creditarea sectorului privat.

Câteva observații:

1. Ca să încep cu eterna problemă teoretică, rata dobânzii de politică monetară ar trebui să se situeze la un nivel penalizator pentru bănci. Rolul băncii centrale, așa cum a fost înțeles el de pionierii analizei acestei instituții, nu este acela de a injecta lichiditate în economie sau de a mări masa monetară, ci de a oferi o pungă cu bani bancherilor care se confruntă temporar cu o asimetrie nefvorabilă a intrărilor-ieșirilor de bani. În calitatea sa de creditor în ultimă instanță, banca centrală intervine pentru a garanta tranziția băncilor comerciale între diversele stări de echilibru fragil (determinat de funcționarea pe principiul rezervei fracționare și incongruența temporală între active și pasive), asigurând stabilitatea sistemului financiar. În acest rol, banca centrală trebuie să îndemne băncile să fie prudente. Și cu poate face asta altfel decât împrumutându-le banii necesari însă la o dobândă penalizatoare?

După cum am ilustrat mai jos, valoarea reală a dobânzii de politică monetară s-a cifrat în ultimii ani la 1%-2%, ceea ce nu este deloc penalizator. Dacă nu intervine un șoc extern/intern sau o schimbare de optică la BNR, atunci ne putem aștepta ca rata dobânzii de politică monetară să scadă chiar până la 3,5% în anii care urmează, pe măsură ce inflația scade și ne apropiem de nivelul central țintit de 2.5%. Concluzia: decizia BNR de azi e firească în logica internă a filozofiei băncii centrale, dar e ciudată din perspectiva descrisă mai sus.

Creditul si rata dobanzii

2. Se vede destul de bine – lucru recunoscut de BNR – că reducerea ratei dobânzii nu a mai avut din 2009 încoace aproape nici un efect asupra creditării. Băncile se confruntă cu probleme serioase datorită creditelor date aiurea în anii de boom economic și preferă să împrumute statul decât să-și mai asume riscul unei investiții antreprenoriale. Până când această problemă nu se rezolvă, adică până când băncile nu își curăță bilanțul, ieftinirea și reluarea creditării nu se poate produce și nici nu este bine să se producă. Experiența altor țări este elocventă în acest sens. De asemenea, bunul simț îți dictează să îți faci ordine în gospodărie înainte de a găzdui invitați.

3. Nu înțeleg de ce BNR este preocupată atât de tare de creșterea creditului privat. În ultimii 3 ani România a cunoscut doar trei trimestre de scădere economică, în rest a avut creștere. Ne-am apropiat de nivelul maxim al PIB înregistrat în 2008. România se relansează fără relansarea creditării! Acest lucru este de altfel perfect normal din punct de vedere teoretic. Și atunci de unde obsesia cu reluarea creditării? Să fie ceva grupuri de interese? Asta da, le vedem zilnic la televizor, dar BNR nu trebuie să le dea apă la moară.

4. În fine, nu înțeleg până unde ar trebui să scadă dobânda la creditele în lei pentru ca toată lumea să fie mulțumită. Statul tocmai s-a împrumutat în euro cu aproape 5%. BCR acordă credite pentru locuințe în lei cu DAE între 6%-8%. Vă las pe dumneavoastră să puneți în balanță riscul creditării și inflația leului (deși vorbim de dobândă variabilă) și să trageți concluzia.

0 Shares
Share
Tweet
Share