20 September 2020
Home / Articole / “Banii stau în loc să fie puși la treabă”? Nici vorbă!

“Banii stau în loc să fie puși la treabă”? Nici vorbă!

Sorin Pâslaru semnalează faptul că depozitele de peste 100 000 euro s-au majorat în ultimii ani, de la 3,7 mld. euro în anul 2013 la 4,8 mld. euro în prezent. Articolul său se încheie cu următoarea propoziție:

“Cert este că banii stau în loc să fie puşi la treabă. Nu e bine.”

Care este rostul banilor? Cum adică să fie puși la treabă?

Banii îndeplinesc un rol important în economie, funcția lor de bază fiind aceea de mijloc de schimb (de intermediere a schimburilor). Cererea de bani apare din cauza incertitudinii inerente legate de schimburile viitoare în care ne angajăm. Gândiți-vă că am fi într-o situație de troc și am încerca să schimbăm mere pe pere. Am trăi cu nesiguranța faptului că putem găsi pe cineva care, acceptând merele noastre, să ne ofere la rândul săi perele pe care le dorim. Se cheamă dubla coincidență a nevoilor. Moneda îndepărtează această problemă. Dacă observăm că un anumit bun (moneda) este foarte vandabil (des folosit în schimburi), atunci renunțăm să mai căutăm pe cineva care să ne ofere pere în schimbul merelor, ci vom vinde merele cuiva care ne oferă “bani” (în istorie multe chestii au jucat rol de monedă, de la cămile la aur) mizând pe ideea că ne va fi mai ușor în continuare să cumpărăm pere cu banii abia primiți.

Cum ziceam, cererea de bani se naște din incertitudine. Nu știm exact ce nevoi vom avea în viitor, ce cheltuieli neprevăzute pot să apară; nu știm ce oportunități se pot ivi; nu știm ce probleme financiare putem întâmpina. Din toate aceste motive păstrăm bani. Eu îmi pun banii la treabă tot timpul, păstrându-i! Exact asta este treaba lor, să-mi asigure o rezervă de lichidități.

Rostul banilor este să fie păstrați. Spre deosebire de bunurile de consum (precum ciocolata) al căror scop este, evident, acela de a fi consumate, și spre deosebire de bunurile de capital (o mașină de cusut) al căror scop este să producă ceva, scopul banilor este să ne apere de incertitudine, să ne asigure un pod între fluxul incert al veniturilor și fluxul incert al cheltuielilor.

Nu se poate concepe o lume în care oamenii să nu “țină” bani – decât dacă vrem cumva să ne întoarcem la barter.

Cererea agregată de bani nu prea fluctuează, din motive destul de intuitive. Această constatare stă, de altfel, chiar la baza anumitor teorii economice. Dar câteodată, în anumite momente istorice, cererea de bani crește. Are cumva economia de suferit ca urmare? Nicidecum. Creșterea cererii de bani vine direct din preferințele publicului, la fel precum cererea de cașcaval sau de benzină. Dacă oamenii, în general, doresc să păstreze mai multe lichidități, este problema lor și probabil au și un motiv pentru asta. Ei trebuie să sacrifice ceva: trebuie să renunțe la a cumpăra bunuri de consum sau active (bunuri de capital). Pentru că, nu-i așa, știm că orice decizie umană are un cost de oportunitate: dacă vrei ceva, trebuie să renunți la altceva. Dacă oamenii fac acest sacrificiu pentru a deține mai mulți bani cash, atunci înseamnă că ei nu consideră că este eficient/înțelept “să spargă banii” pe ciocolată, flori sau excursii și nici pe investiții. Nu merită. Motivele pot fi nenumărate. De exemplu,

  • au devenit mai cumpătați.
  • sau au căpătat încredere în stabilitatea valorii banilor și nu le este deloc frică să-i păstreze – înainte știau că inflația le roade valoarea lichidităților, deci erau tentați să-i cheltuie rapid.
  • nu mai pot face afacerile pe care le făceau – poate pentru că le făceau subteran, iar acum stă ANAF-ul cu girofarul pe ei; sau poate pentru că le făceau cu statul sau cu partidele politice, dar acum nu mai e cazul.
  • își dau seama că s-au îndatorat excesiv și vor să reducă această dependență de bănci.
  • au investit excesiv și imprudent în trecut, iar acum vor să-și acopere pierderile.
  • etc. etc.

cash

Poate că oamenii au subevaluat riscul în trecut. Dacă ei acum păstrează mai mult cash nu este obligatoriu fiindcă “nu au încredere în economie”, cum spune Sorin Pâslaru, ci poate fiindcă evaluează corect riscul. Poate înainte s-au comportant imprudent, oare am vrea să ne întoarcem la un asemenea comportament?

E important să recunoaștem că banii sunt un bun economic. Și că, dacă oamenii vor bani – în sensul de cash, nu în sensul de avere! – atunci acest lucru nu este cu nimic distinct de dorința lor de a căpăta orice alte bunuri. Creșterea cererii de bani nu schimbă potențialul economiei: resursele fizice sunt tot acolo. Creșterea cererii de bani schimbă doar prețurile relative și îmbunătățește lichiditatea agenților economici. Mai mult, creșterea economisirii sub formă de lichidități este de foarte bun augur, pentru că ajută la capitalizarea firmelor, a băncilor… Fără economisire nu poți să ai investiții, sau mă rog, poți să ai investiții fără fundament, baloane de săpun.

Vreți să știți părerea mea pentru acest fenomen, mai exact despre ce anume cauzează creșterea deținerii de lichidități din România din ultimii ani? Cererea de bani a crescut din cauza scăderii artificiale a ratelor dobânzii (vedeți și articolul Frăția BNR-ANAF, cash-ul din economie și penalizarea economisirii), deci din cauza reducerii costului de oportunitate al deținerii de cash. Sigur, alți factori precum cei enumerați mai sus au și ei efectul lor. Poate nu am dreptate, poate alta este explicația. Dar cred cu siguranță că creșterea depozitelor din bănci îmbunătățește situația economiei.

 

59 Shares
Share
Tweet
Share