20 October 2020
Home / Investitii / Banii pentru baroni produc deșeuri investiționale

Banii pentru baroni produc deșeuri investiționale

Liviu Voinea ne spune că investițiile guvernului sunt productive pentru societate:

“Sa stiti ca chiar si banii pentru ceea ce presa numeste baroni locali sunt tot investitii. Aceste transferuri nu sunt de fapt bani pentru baroni, ci pentru oamenii din localitati”…

Investitiile publice au crescut de trei ori raportate la deficit in intervalul 2008-2012 si de patru ori raportate la investitiile straine directe. Politica bugetara a contribuit astfel la cresterea economica prin aceste investitii publice”

Mda, la categoria investiții putem să trecem ceea ce numește statul investiții. Putem să stabilim din pix formarea de capital fix și astfel creșterea economică. Deci putem, prin simpla voință, să generăm locuri de muncă și creșterea producției. Aceasta este economia Nirvana pe care ne-o predă ministrul bugetului.

Lucrurile nu stau deloc așa. Contribuția productivă a unui agent economic, de la simplu individ la mare companie, este dată de suma de bani pe care publicul decide DE BUNĂVOIE ȘI NESILIT DE NIMENI să o cheltuie pe produsele sau serviciile respectivului agent. Astfel, contribuția unui star muzical la bunăstarea societății este mai mare decât contribuția unui zidar, deoarece oamenii decid să plătească pentru serviciile primului mult mai mulți bani decât pentru ale celui de-al doilea. De asemenea, contribuția magazinului Emag este mai mare decât contribuția șaormeriei de la colț, fiindcă cifra de afaceri și profitul Emag dovedesc intensitatea preferințelor numeroșilor consumatori pe care îi satisface firma. Dar statul – el căror nevoi răspunde? Propriilor nevoi! Spre deosebire de Emag, guvernul decide el însuși cât de mare îi este „contribuția productivă”, stabilind din pix mărimea investițiilor publice. Nimeni altcineva nu poate face asta. Contribuția productivă a unui individ sau a unei firme ESTE JUDECATĂ DE PIAȚĂ, adică de ceilalți membri ai societății. În capitalism fiecare este răsplătit în funcție de cât de bine îi servește pe ceilalți, tocmai de aceea persoanele cu abilități deosebite sau care muncesc mult vor câștiga pe măsură. În schimb, contribuția guvernului o judecă… guvernul însuși! De unde știm că investițiile publice ale baronilor sunt productive? Așa zice Liviu Voinea! Perfect atunci.

Cheltuielile guvernului sunt în mod fraudulos catalogate drept adaos la capitalul națiunii. Ce înseamnă capital? Bunuri intermediare a căror utilitate derivă din faptul că servesc la producerea unor bunuri de consum căutate pe piață, dorite de publicul larg. Întreprinzătorii privați investesc și cumpără bunuri de capital nu pentru a-și satisface vreo poftă, ci pentru a-i servi mai bine pe consumatori; doar așa pot obține profit. Vi se pare că Emag își deschide magazine la întâmplare, unde îi place proprietarului? Bineînțeles că nu, el urmărește nevoile pieței. Dar statul ce face atunci când investește? Vi se pare că pune borduri ca să răspundă vreunei nevoi a cetățenilor? Vi se pare că primarii plătesc sume enorme pe băncuțele din parc pentru a le face viața mai confortabilă pensionarilor? Nicidecum. Autoritățile politice investesc pentru că așa vor ele. Așadar, nici bordurile de pe stradă, nici băncuțele din parc nu sunt bunuri de capital, în sensul veritabil al cuvântului. Ele sunt deșeuri investiționale. Autostrăzile fără cerere care nu se amortizează NICI MĂCAR ÎNTR-UN MILENIU reprezintă un deșeuri investiționale.

Contribuția acestor deșeuri investiționale la creșterea economică este negativă. În timpul comunismului rata acumulării de capital fix a fost uriașă, în Uniunea Sovietică și aliații săi din Europa de Est. Vi se pare că aceste țări au prins din urmă economiile occidentale, care investeau mai puțin? Nicidecum. Care este secretul acestui insucces? Calitatea diferită a investițiilor. În vreme ce economiile occidentale se bazau preponderent pe piață pentru alocarea investițiilor, în regimul comunist statul decidea unde trebuie să meargă resursele. Rezultatul enormelor investiții publice? Un morman de fiare vechi, industrii depășite, poluatoare și fără clienți. Dar hai să revenim la vremurile noastre. În urmă cu două săptămâni am prezentat o comparație România-Polonia, din punctul de vedere al acumulării de capital. România a investit în ultimii ani mai mult decât Polonia, însă asta nu a împiedicat-o să se târâie ca ritm de creștere economică. Despre ce vorbim? Despre investiții proaste. Știu, multe au fost făcute de sectorul privat, la instigarea statului prin expansiunea creditului. Dar investițiile publice au avut rolul lor în determinarea acestui eșec.

Formarea-bruta-de-capital-fix

Să ne gândim la alternativa creșterii investițiilor publice, pe care multă lume le aplaudă astăzi la fel de tare ca pe timpul lui Ceaușescu – culmea, fără să îi oblige nimeni! Dacă „investițiile publice” nu ar fi crescut, atunci impozitele ar fi putut fi reduse. Cu cât statul cheltuie mai puțin, cu atât mediul privat – adică fiecare dintre noi – poate cheltui mai mult. Oare investițiile private mai mari nu ar fi dus la creștere economică?

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share