24 April 2019
Home / Finanțe-Bănci / Bancherii spun lucruri trăsnite

Bancherii spun lucruri trăsnite

Dacă vreți să vă distrați mai tare decât la Improvshow, vă recomand să mergeți la conferințele bancherilor. Îmi aduc și acum aminte de una, la care am asistat acum muuulți ani, cred că prin 2009, când România abia ieșise din zodia predicțiilor optimiste de genul “Ne așteaptă încă 7 ani de creștere economică“. Lângă Radu Ghețea, la conferință s-a nimerit să asiste și să se așeze un profesor american, abia sosit în țară. Acesta a ascultat cu interes expunerea, după care a remarcat ca pe drumul de la aeroportul Otopeni la hotel a văzut mai multe afișe cu terenuri de vânzare și clădiri în construcție. Și a adăugat că, probabil, ne confruntăm și noi, “ca și ei”, cu falimente imobiliare și cu probleme în sectorul bancar. Uitându-se spre Radu Ghețea, a întrebat: “Nu-i așa?”. La care replica a venit prompt: Radu Ghețea s-a uitat înspre ceilalți bancheri care stăteau lângă el și, după ce au ridicat cu toții din umeri parcă nedumeriți, a zis – “Nu, noi nu avem asemenea probleme în România, noi nu suntem ca în America!”

Singurul stupefiat din sală (cu excepția mea) cred că a fost profesorul american, restul lumii a înghițit gălușca fără să sughițe. Vorba aceea, nu te pui cu un bancher, știe el ce vorbește. Nu mai contează că falimentele curgeau lanț, nu mai contează că sistemul bancar din România a ajuns campionul european al creditelor neperformante, nu mai contează…

Să revenim în actualitate. Vă ziceam că e distracție faină la conferințele bancherilor. Dar nici măcar nu e nevoie să mergeți la ele, e suficient să citiți pe ZF declarațiile principale.

Tomas Spurny, din când în când apostolul exuberanței iraționale, zice acum plin de sobrietate:

“BCR a susținut economia necondiționat, dar de acum încolo vom finanța doar economia sănătoasă.”

Haaa-ha-ha-ha-ha! Nu mai pot… ce a făcut BCR? A susținut economia necondiționat? Adică cum, a făcut acte caritabile în timpul boom-ului economic? A dat credite în stânga și în dreapta ca să ia și sărmanii (nu doar bogații) o garsonieră? Dar parcă avea profit record în 2008? Ha, ha, ha, nu mai pot de râs! Cum vine asta – de acum încolo vom finanța doar economia sănătoasă? Păi voi recunoașteți că în trecut ați finanțat cu bună știință economia nesănătoasă? De asta plăteați salarii mari și angajați pe bandă rulantă, fiindcă erați în febra dezvoltării puroiului din economie?! Și mă rog de acum încolo cum o să finanțați doar economia sănătoasă? Ce instrumente aveți să detectați strict investițiile productive? Nici măcar antreprenorii, cei care își asumă direct riscul afacerii, nu știu cum se va solda până la urmă investiția, dar voi știți mai bine ca ei?! Păi dacă știți mai bine ca ei ce merită finanțat, atunci de ce nu închideți prăvălia și nu vă apucați să faceți direct agricultură, covrigi, eoliene… s-au mai știu eu ce credeți voi că e “sănătos”?

Skull-mask_1376685_2582149b

Serios acum, nimeni nu poate face distincția între investiții rentabile și investiții nerentabile. Să luăm de pildă autostrăzile. Eu zic aici și aici că majoritatea sunt clar nerentabile. Alții zic însă că merită construite. Dar acesta este un caz relativ complicat. La un nivel infinit mai elementar, de pildă la deschiderea unei șaormerii, nimeni nu poate spune a priori că investiția merită efectuată. Aceasta este o chestiune antreprenorială. Cel care are dreptate în privința ei, cel dotat cu talent antreprenorial, câștigă profit. Și banca trebuie să evalueze riscul afacerii, e drept, dar acest risc o interesează doar în măsura în care îi pune în primejdie recuperarea creditului acordat. Este posibil ca anumite investiții să nu aibă finalitate economică dar nici să nu pericliteze recuperarea datoriei. Este o diferență între bancher și antreprenori. Bancherul nu poate cunoaște dinainte ce merită și ce nu merită finanțat, tot așa cum Comitetul de Stat al Planificării habar nu avea pe timpul comunismului.

Acum, cazul domnului Mihai Ionescu, de la Deutsche Bank:

“România ar trebui să se împrumute mai mult pe piețele externe.”

Evident, doar nu era să auzim de la un bancher că nu e bine ca România să se împrumute mai mult. Întotdeauna un bancher ne va spune că este bine să ne împrumutăm, dacă nu face asta va fi concediat a doua zi. Dar întrebarea este: merită? Am vorbit cândva despre investițiile efectuate în România vs. Polonia. România este o țară care de la Revoluție încoace a avut o rată a acumulării de capital fix mult superioară Poloniei:

În anul de vârf al boom-ului economic Polonia înregistra o rată a formării capitalului fix de 22% din PIB, adică cu 10 puncte procentuale mai puțin decât România. Aparent paradoxal, Polonia a înregistrat în ultimul deceniu o creștere economică superioară României, în medie de 4% pe an față de 3,1%. Diferența de aproape un punct procentual se simte considerabil pe termen lung: după un deceniu (2004-2013) constatăm că Polonia a crescut de două ori mai rapid decât România…. Rezolvarea paradoxului se găsește în principiile enunțate la început. Contează nu doar cantitatea capitalului, ci și calitatea investirii lui.

Formarea-bruta-de-capital-fix

Deci pentru ce să ne împrumutăm, ce nevoie avem de capital atât timp cât noi nu suntem capabili, ca națiune, să-l investim eficient? Sigur, unii vor spune, capitalul străin se investește mai eficient decât cel public românesc, de pildă. Sigur, așa scrie la carte, dar să știți că n-am uitat că în perioada 2004-2008 cam jumătate din investițiile străine au fost speculații curate. Ca să închei pe o notă constructivă: hai să rezolvăm problema calității alocării resurselor mai întâi, să consolidăm economia de piață, liberă și concurențială, să scoatem statul cât mai mult din joc pentru a zdrobi corupția.

[layout show=”1″]
1 Shares
Share
Tweet
Share